Observator

Alegerile s-au încheiat, fondul nevoilor României nu s-a atins

  După părerea mea, rezultatele alegerilor desfășurate în 11 decembrie confirmă evoluțiile lente ale societății românești, în sensul adaptării României […]

 

După părerea mea, rezultatele alegerilor desfășurate în 11 decembrie confirmă evoluțiile lente ale societății românești, în sensul adaptării României la schimbările majore din viața politică internațională și o anume încremenire a societății românești pe șinele pe care a așezat-o sistemul ticăloșit, construit cu migală de planificatorii externi și interni ai perioadei post-decembriste.

Nici în mesajele electorale și nici în rezultatele alegerilor nu s-a sesizat voința societății românești de a se adapta la mutațiile din viața politică internațională. Acest lucru poate fi, poate chiar este deja, un impediment în evoluția constructivă a țării, în efortul de reașezare a intereselor prioritare ale țării și, în primul rând ale națiunii române și cu deosebire ale etniei române.

Nu mai este contestabil faptul că Lumea este în schimbare. Opinia publică mondială a conștientizat faptul că politica susținută și promovată de guvernările puterilor occidentale, în special de Casa Albă, după încheierea Acordului din Malta (2-3 decembrie 1989), a ajuns mult contestată, și chiar dezavuată de miliarde de oameni de pe Glob, fapt care a condus la o reașezare a alianțelor din Asia, Africa și America Latină, la apariția unei noi mari alianțe militare (Shanhai-5) și a unor noi mari alianțe de cooperare economică (BRICS, Uniunea Euroasiatică și Uniunea Economică Euroasiatică).

Ca urmare a politicilor promovate de organismele elitiste supranaționale (Bilderberg, Comitetul celor 300, Council on Foreign Relations), a organismelor financiare evreiești (F.M.I., Banca Mondială), a U.E. și a N.A.T.O, a condus la o criză majoră a sistemului în întreaga zonă de influență a S.U.A. Ca o urmare firească, adeziunea opiniei publice internaționale față de politicile organismelor menționate mai sus a scăzut continuu, inclusiv în interiorul S.U.A., țara cea mai puternică de pe Glob. Acest fapt a determinat nucleul vital al statului din S.U.A. să susțină linia politică care a fost promovată în acest an de Partidul Republican și de candidatul său, Donald Trump.

Schimbările din viața politică internațională a ultimului deceniu și jumătate nu au produs efecte în România, nici măcar în acest moment al alegerilor din decembrie 2016. Discursurile politice și programele politice ale partidelor și candidaților nu au propus noi direcții de acțiune și de evoluție a României, în ton cu trendul internațional, cu foarte puține excepții și acelea acoperind o zonă foarte restrânsă. Acest fapt confirmă o dificultate de adaptare în timp util a societății românești la importantele și rapidele mutații internaționale care privesc întreaga Lume, cu deosebire Europa.

Am să mă refer pe scurt la câteva dintre direcțiile promovate de mari puteri ale Lumii, în primul rând de S.U.A., care nu au sensibilizat până în prezent discursul politic din România.

Președintele ales al S.U.A. a susținut apăsat că războaiele purtate de Casa Albă în Orientul Mijlociu au fost o mare greșeală. El a mers mai departe în discursul său menționând că omenirea ar fi fost o lume mai bună cu președintele Irak-ului, Saddam Hussein și cu cel al Libiei, colonelul Gaddafi. În ciuda faptului România este partener strategic al S.U.A., conducerea țării noastre nu a reacționat în nici un fel la acest aspect. Nici măcar, acum, în ultimul ceas. România continuă să aibă militari în teatrele de operații din Orientul Mijlociu, prezență care face ca România să acumuleze reacții negative din partea popoarelor care s-au simțit agresate, în primul rând de irakeni și de afgani. În ciuda poziției politice a președintelui ales al S.U.A., România a anunțat că își mărește cifra de militari care vor participa la misiuni externe și cheltuiește sume importante de bani pentru armament blindat de infanterie necesar condițiilor specifice de luptă din Afganistan. Deci, contra vântului.

Președintele ales al S.U.A. a declarat răspicat că susține o Europă a națiunilor. Mai mult decât atâta, Donald Trump a declarat că statele care nu vor susține politica internațională a S.U.A. vor avea probleme. Asemenea declarații nu pot fi ignorate sub nici o formă, de nici o conducere politică responsabilă. Acest discurs al președintelui ales Trump a fost precedat de numeroase acțiuni în această direcție ale mai multor state europene. Fără să mă mai refer la Brexit, la dezvoltarea mișcării politice naționale/naționaliste, în sensul pozitiv al termenului, din Franța, din Austria, Italia și din alte țări occidentale și nordice, mă opresc doar la statele din centrul, estul și sud-estul Europei, state cu evoluții istorice asemănătoare celor ale României. Mă refer la Grecia, Bulgaria, Serbia, Ungaria, Polonia, Slovacia și Cehia. Toate aceste state luptă pentru promovarea prioritară a propriilor interese naționale și se ocrotesc cum pot mai bine de acele măsuri ale Comisiei Europene, ale Consiliului Europei, ale Consiliului European, ale Parlamentului European care sunt dăunătoare pentru statele lor. În acest timp, România continuă să susțină cu prioritate interesele străine și să sacrifice interesele propriilor cetățeni, cu deosebire ale etnicilor români. Această afirmație nu este nici un fel de exagerare, nu este o părere personală, ci o constatare susținută de politica declarată a statului și de un mare număr de fapte și acțiuni ale instituțiilor sale de forță. Ar fi multe exemple de dat pentru a justifica mai adânc afirmația de mai sus. Cu alt prilej, doresc să mă refer la poliția politică care se practică în România împotriva naționaliștilor de etnie română și a firmelor mici și mijlocii ale oamenilor de afaceri de etnie română.

O altă chestiune foarte importantă este faptul că, în vara anului 2016, România a fost invitată de Grupul de la Vișegrad, dar a refuzat să i se alăture. A refuzat prin vocea președintelui României, fără consultarea Parlamentului, a Guvernului, sau măcar a C.S.A.T.-ului. Mai mult decât atâta, președintele Iohannis a dispus ministrului de Externe, Lazăr Comănescu, să trimită o scrisoare celor patru state membre ale Grupului de la Vișegrad în care să le „prevenim” că prin măsurile de protecție națională pe care le promovează, strică unitatea Uniunii Europene. Chiar dacă am cunoștință despre faptul că politicienii de la București au un nivel de cultură istorică, politică și de relații internaționale limitată, le fac recomandarea să studieze cât de mult a simțit România nevoia de cooperare cu statele din centrul și sud-estul Europei în perioada interbelică și în perioada regimului socialist de stat. Așa s-au născut Mica Antantă și Înțelegerea Balcanică, în perioada interbelică, ca și raporturile internaționale din această regiune, de la jumătatea deceniului al șaptelea al secolului al XX-lea, când, prin cooperarea foarte strânsă dintre România, Iugoslavia și Cehoslovacia, practic, Mica Antantă renăscuse. Astăzi, România ar avea o uriașă nevoie de cooperare cu statele mici și mijlocii din centrul, estul și sud-estul Europei, pentru a-și apăra interesele în cooperare cu aceste state, în primul rând față de agresiunea și jaful practicate de companiile multinaționale și față de măsurile U.E. promovate în favoarea unor interese străine și în dauna intereselor românilor.

Președintele ales Donald Trump a afirmat, în mod repetat, că acordă o importanță deosebită relației cu Federația Rusă și, în acest sens, l-a desemnat ca și secretar de stat al S.U.A. pe fostul director general al Companiei Exxon-Mobil, persoană care a negociat anul trecut cu succes, direct cu președintele Vladimir Putin, un contract de 32 de miliarde de dolari și care s-a pronunțat apăsat împotriva sancțiunilor aplicate Rusiei de către statele din NATO și din U.E. Pe această linie politică, România nu a reacționat în nici un fel și nu a făcut eforturi coerente și susținute pentru a-și îmbunătăți raporturile cu Federația Rusă, cea mai mare putere din această parte a Lumii. La Moscova România este percepută ca un inamic. La București, politicieni de tipul lui Băsescu și a consilierilor lui, ca și a unii „formatori de opinie” care par independenți, dar, de fapt, aparțin unor structuri ale regimului politic de la București, abordează un discurs politic ostil Rusiei, ceea ce este o mare greșeală. Unii propagandiști, civili și militari, propun ca în România să se relocheze cât mai mult armament care să fie adus din Turcia și din Germania. Există multe motive pentru care România ar trebui să stabilească relații de foarte bună cooperare cu Federația Rusă. România nu mai trebuie să întreprindă nici o acțiune politico-militară care să trezească suspiciuni și nemulțumiri la Kremlin.

Turcia este a 16-a putere economică a Lumii și și-a propus obiectivul extrem de ambițios și de greu de atins ca, până în anul 2021, când împlinește 100 de ani de la proclamarea republicii, să ajungă între primele zece puteri economice ale Lumii. Occidentul nu agreează înmulțirea puterilor emergente și nici a politicii de independență națională. Turcia a simțit că nu este dorită în N.A.T.O. și în U.E. decât ca un supus, care să nu concureze puterile din aceste structuri supranaționale. După tentativa de lovitură de stat din acest an, Turcia a întors și mai mult spatele Occidentului și se apropie tot mai mult de marile piețe comerciale și financiare ale Rusiei și ale Asiei și cooperează cu puterile de pe acest continent. Pe această linie, România a demarat cooperări economico-financiare importante cu China, în noiembrie 2013, când a avut loc vizita la București a prim-ministrului actual al Chinei, dar, ulterior, presiunea U.E. împotriva proiectelor românești a condus la periferizarea lor și la scoaterea acestora de pe agendă.

Președintele ales Donald Trump se pronunță ferm împotriva globalizării și a imigrației, iar România primește toți imigranții care ating teritoriul său și le dă toate drepturile din banii românilor care muncesc. Din nou, suntem în contratimp.

Președintele Donald Trump a criticat vehement americanii care pleacă să producă în străinătate și pregătește soluții legislative, administrative și fiscale împotriva lor. În România, plecarea celor școliți pe banii românilor este încurajată și nu se iau nici un fel de măsuri pentru reținerea lor în țară.

Președintele Donald Trump a insistat că va creiona o linie politică favorabilă americanilor care muncesc și produc în S.U.A. și va deschide în viitorii ani 25 de milioane de locuri de muncă pentru locuitorii S.U.A. În România, sistemul de ajutoare sociale este unul păgubos. Milioane de oameni primesc ajutoare sociale, cu condiția să nu muncească. Majoritatea zdrobitoare a lor sunt țigani. Apoi, sub motivații umanitare, se acordă alocații pentru copiii părinților care nu muncesc. Majoritatea zdrobitoare a acestora sunt acordate țiganilor. Pentru a putea trăi mai ușor, acești beneficiari fac copii mulți și încasează pe măsură. În 2014, guvernul României a dublat alocațiile pentru copii. Această politică, inițiată și încurajată de conducători ai României de etnie țigănească, în frunte cu Ion Iliescu și Adrian Năstase și continuată de urmași ai lor, accelerează ritmul creșterii populației de etnie țigănească și schimbarea raportului etnic al României, în defavoarea românilor și în favoarea țiganilor, care conduce la perspectiva evidentă ca românii să devină în viitor o minoritate etnică în fosta lor țară.

O altă problemă care s-a văzut „cu ochiul liber” în aceste alegeri a fost fracturarea mișcării naționale/naționaliste românești. Forțe oculte, care se află în interiorul instituțiilor statului român, au avut grijă să asigure această fracturare. Liderii partidelor naționaliste și persoane/personalități din linia a I-a a acestor partide, ca și alți sfătuitori ai liderilor, având programe asemănătoare, uneori aproape identice, uneori furate unii de la alții, nu au inițiat și nici nu au acceptat cooperarea între ei. Nu mai nominalizez aceste partide, dar pot să vă spun cu mâna pe inimă că unii dintre liderii lor au fost informatori ai fostei Securități și au fost influențați în această direcție a dezbinării. Alții, sunt actuali colaboratori ai unor servicii secrete. Pentru mine, ca simplu cetățean, care am ocazia să privesc și în spatele cortinei, este o mare durere să văd serviciile române de informații conduse de consilieri străini, precum în anii 1950-1960 și puse în slujba intereselor străinilor. Este un subiect grav, pe care, din mai multe rațiuni, nu-l pot dezvolta. Totuși, cred că deja am spus foarte mult. În acest timp, S.U.A., Marea Britanie și majoritatea partenerilor din U.E. ai României, duc o politică cu nuanțe naționaliste tot mai accentuate.

Există și alte exemple de orientări politice și economice internaționale față de care conducerile României nu au reacționat până în prezent, ceea ce mărește handicapul țării noastre în raport cu vecinii, cu inamicii istorici și cu unii dintre partenerii care, de fapt, se comportă ca niște inamici hrăpăreți. Despre alte asemenea exemple, poate, vom reveni cu alt prilej.

Rândurile de mai sus au relevat doar orientări internaționale în fața cărora România nu reacționează. Desigur, această listă de probleme poate fi completată cu marile probleme interne cu care se confruntă România, pe care, cel puțin candidații primelor două partide ca număr de voturi, nu le-au ridicat în fața poporului/electoratului.

                                                                                                            Prof. univ. dr. Corvin LUPU

3 Comments

  1. boris popescu

    Excelent articol , in maniera abordarilor lucide , realiste si cu adevarat patriotice ale prof. Corvin Lupu .

  2. Bica Marin

    Avem prea multi vinduti altora. De aceea nu apara interesele acestui popor.
    Avem si multi ignoranti, mai ales generatia facebook, foarte usor de manipulat de catre cei ce reprezinta interesele unora din afara tarii. Unii ca ei nu citesc astfel de articole scrise de oameni cu sufletul curat, romanesc.

  3. Gabriel

    Daca pana in 1989 a fi patriot era o trasatura a celor din conducerea statului, azi tradatorii si lingaii strainatatii sunt cei care ne conduc. Tradarea de tara si a intereselor nationale la varf este o trasatura a unor lideri care guverneaza tara sau conduc partide. Din pacate in politica externa ne miscam incet si nu ne corelam cu tendintele internationale fiind permanent in coada plutonului. Romania este aproape total ingnorata si de UE si de SUA in deciziile importante internationale care ne privesc si pe noi care ne complacem in pozitia de “yesman”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.