Cap limpede

Ilie Șerbănescu: „România, o anexă bananieră a UE”

  În spatele fiecăruia din cele 15 puncte concluzive de pasiv după 10 ani în UE (vezi articolul Apartenenţa la […]

 

În spatele fiecăruia din cele 15 puncte concluzive de pasiv după 10 ani în UE (vezi articolul Apartenenţa la UE: bilanţ economico-politic) se află realităţi şi fapte cărora, chiar dacă deranjează, nu li se poate nega existenţa şi statistici care, din păcate pentru cei care vor să le ignore, sunt atestate de instituţiile de profil europene şi internaţionale.

Iată, înainte de toate, ceea ce din România nu este sub control naţional: întreaga exploatare a resurselor de petrol şi exploatarea a jumătate din resursele de gaze; rafinarea ţiţeiului; distribuţia de carburanţi; distribuţia de gaze; peste 70% din distribuţia de electricitate; industria feroasă; industria neferoasă; industria constructoare auto; industria materialelor de construcţie (în proporţie de 80%); telefonia fixă; telefonia mobilă; circa 40% din terenurile agricole; comerţul internaţional cu cereale; întregul retail modern şi 60% din retail pe ansamblu; practic integral sistemul bancar (87% la capital), sistemul de asigurări. Ce ne spune practic această listă? Că decizia în întreaga axă majoră a economiei nu mai aparţine românilor, ci străinilor, că în mâna celor din urmă se află punctele nodale şi instrumentele strategice ale economiei, că aceştia dispun de sectoarele monopolist-performante, respectiv acelea care produc profit şi în criză, că la discreţia capitalului străin se află intrările şi ieşirile din lanţul productiv şi că acesta culege caimacul activităţii economice din România.

Economia românească, bună sau rea, a fost lichidată într-o perioadă istoriceşte scurtă, echivalentă cu o singură clipă la scara istoriei. A fost înlocuită de ceea ce poate fi denumit „economia din România“, în care capitalul românesc este minoritar şi ca pondere, şi ca forţă, în timp ce toate, dar absolut toate poziţiile strategice şi de control aparţin capitalului străin.

Economia străină din România reprezenta 22% din total la intrarea în UE, acum depăşeşte jumătate. Și este jumătatea de control şi decizie.

De altfel, un teritoriu – chiar dacă încă numit ţară – care a pierdut controlul propriu cel puţin în trei zone de forţă în care are loc rulajul banului (exploatarea resurselor, distribuţiile de energie şi băncile) nu mai există decât ca o colonie. Acesta este cazul României!

Să mai consemnăm complet dezaxata componenţă colonială de piaţă de desfacere a României: nicăieri în lume, în topul primelor 100 de companii după cifra de afaceri, nu se află un număr atât de incredibil de prezenţe din zona consumului: vreo 35! Cu o excepţie, toate străine. Ceea ce evidenţiază fără echivoc statutul colonial al României: consum fără producţie, hipermarketuri fără fabrici, bănci fără economie reală, maşini fără şosele!

România are toate datele unei anexe bananiere de la periferia sistemului, ca piaţă de desfacere pentru centru. Producţia este ţinută mult sub nivelul consumului şi se desfăşoară aproape în totalitate în activităţi poluante sau de exploatare de resurse, în timp ce tot ceea ce reprezintă activitate cu aport semnificativ de valoare adăugată a fost lichidat pentru a face loc importurilor.

Ca o dovadă că este o colonie, România, place nu place, nu face în cele din urmă, atât economic, cât şi politic, decât ceea ce i se dictează. De ce? Simplu: pentru că politica este doar o faţetă a economicului şi, economic, românii au ajuns chiriaşi în ţara lor (sau încă a lor, bineînţeles, cu numele!). Tot ce este important este în mâna străinilor şi, la o adică, proprietarul ţine să amintească acest lucru chiriaşilor în momentele-cheie. Cu ocazia referendumului din 2012, pentru că rezultatul nu le-a convenit, proprietarii străini ai ţării n-au ezitat să batjocorească votul popular, pretins de ei înşişi şi nu de altcineva a constitui expresia supremă a democraţiei. În 2015, în baza voinţei lor discreţionare, şi-au ales administratori în afara partidelor, nominalizând un cabinet de birocraţi din structurile „europene“ cărora le-au pus strict diversionist eticheta de tehnocraţi. Au fost demonstraţii de a arăta cine este proprietarul şi care este vrerea lui! Aceeaşi înfrângere a votului popular a fost încercată în urma alegerilor din 11 decembrie 2016. Nu Iohannis este la originea batjocoririi votului popular, ci proprietarul străin al ţării care vrea administrator numit de el, şi nu guvern ales de popor.

                                                                                                                           Ilie ȘERBĂNESCU

 Sursa: Cotidianul

2 Comments

  1. Excelent articolul Ilie Șerbănescu.

  2. Florin

    TREBUIE să înțelegem cum s-a ajuns aici, cum şi-a pierdut România suveranitatea politică şi economică !
    Aderarea României la Uniunea Europeană s-a făcut prin înşelarea poporului român !

    Să vedem ce spune economistul Constantin Cojocaru :
    “În Constituţia actuală a României, relaţia dintre statul român şi Uniunea Europeană este definită la articolul 148 din cadrul Titlului VI, Integrarea euroatlantică .
    Iată textul integral al acestui articol: „Integrarea în Uniunea Europeană”

    (1) Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferării unor atribuţii către instituţiile comunitare, precum şi al exercitării în comun cu celelalte state membre a competenţelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.
    (2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
    (3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.
    (4) Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului (2).
    (5) Guvernul transmite celor două Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu înainte ca acestea să fie supuse aprobării instituţiilor Uniunii Europene.

    Acest text a fost introdus în Constituţia României în anul 2003. Suntem cu doi ani înainte de anul 2005, când va fi semnat protocolul de aderare a României la Uniunea Europeană şi cu 4 ani înainte de anul 2007, când România va deveni stat membru al Uniunii Europene.
    Acest articol 148, plus următorul,149, care se referă la aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord şi partea a doua a alineatului (2) al articolului 44, prin care s-a acordat străinilor şi apatrizilor dreptul de a cumpăra terenuri în România, reprezintă, de fapt, principalele motive pentru care poporul român a fost scos la vot timp de două zile (referendum fraudat), 18 şi 19 octombrie 2003, pentru a aproba revizuirea Constituţiei României.
    În octombrie 2003, guvernanţii României nu au prezentat poporului român nici conţinutul tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, care nici nu existau la acea dată, în forma în care au fost adoptate, ulterior anului 2003, nici consecinţele pe care „aderarea” le va avea asupra poporului român .
    Ca şi la toate alegerile „libere şi corecte” de după 1989, la referendumul din anul 2003, guvernanţii României au înşelat poporul român, cu ajutorul televiziunilor, şi au obţinut aprobarea acestuia pentru revizuirea Constituţiei, în baza căreia au negociat şi ratificat Protocolul de aderare a României la Uniunea Europeană; au transferat instituţiilor Uniunii o bună parte din atributele suveranităţii naţionale, au pus la dispoziţia transnaţionalelor capitalul acumulat de români, resursele naturale ale ţării, ca şi teritoriul naţional, care, în baza prevederilor Protocolului de aderare, în condiţiile sărăcirii poporului român, poate fi cumpărat de străini, la preţuri de zeci de ori mai mici decât cele practicate în ţările dezvoltate ale Europei .
    Prin revizuirea Constituţiei în anul 2003, guvernanţii României au deposedat poporul român nu numai de dreptul său suveran de a decide el, poporul, aderarea la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, dar l-au deposedat şi de dreptul de a aproba revizuirea acestor tratate. Şi-au însuşit ei acest drept .”

    * Transmiteţi adevărul spus de economistul Constantin Cojocaru, adevărul despre cum a fost înşelat şi vândut Poporul Român după 1989 !
    Constituţia din 1991 şi revizuirea din 2003 s-au făcut în favoarea străinilor şi la ordinele străinilor, care şi-au pus slugile (alogeni) în fruntea României prin lovitura de stat din 1989.
    Klaus Iohannis vrea încă o revizuire a Constituţiei, pentru Regionalizarea României, adică pentru dezmembrarea României, conform agendei globale marxiste după care funcţionează UE. Regionalizare au vrut şi Basescu, Ponta, Dragnea, Ciolos … absolut toţi, pentru că toţi sunt marionete (alogeni) conduse din exterior de aceiași stăpâni.
    Liviu Dragnea: „Sper ca anul viitor să găsim suficientă înțelepciune pentru proiectul regionalizării” (7 Noiembrie 2016).

    TREBUIE să fim uniți şi să luptăm pentru eliberarea României din lagărul iudeo-marxist UE !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*