Cap limpede

Iohannis să fie trimis la urne

  Am spus „la urne“, nu „la puşcărie“ (aici va fi trimis, probabil, peste mulţi ani, de procurorii care acum […]

 

Am spus „la urne“, nu „la puşcărie“ (aici va fi trimis, probabil, peste mulţi ani, de procurorii care acum sunt abia studenţi la Drept).

Votul este singurul instrument care ne poate lămuri dacă dl. Iohannis are capacitatea de a îndeplini răspunderile ce i-au fost încredinţate. Ţara este divizată. Unii îl adulează şi-l văd salvatorul neamului de penali şi corupţi. Alţii îl detestă pentru că a dus statul securist moştenit de la Băsescu pe noi culmi de putere şi agresivitate. Dihonia între oameni va persista, falia se va adânci şi, cum mai scriam aici, riscul transformării tensiunilor într-o confruntare civilă este foarte mare.

Pentru a decomprima încordarea evidentă care există în societate şi a stinge focarul de război civil care mocneşte în străfunduri, statul de drept (nu-i aşa?) a prevăzut o soluţie: votul popular.

Klaus Iohannis trebuie supus unui examen popular (am spus „popular“, nu „medical“), prin organizarea unui referendum. Poporul trebuie să se pronunţe dacă acest individ (expresia îi aparţine) are sau nu capacităţile întregi pentru a-şi exercita funcţia de preşedinte, aşa cum îi cere art. 80 din Constituţie.

După cum s-a manifestat şi duminică seara, ieşind în stradă la un miting politic împotriva Guvernului – căruia tot el abia îi primise jurământul – se pun tot felul de întrebări. Dl. Iohannis poate fi capabil să fie mediator între puterile statului? Şi cine consideră el că ar fi puterile staului – din moment ce despre Parlamentul liber ales, prin vot democratic, spune că reprezintă „o gaşcă de penali“?

Prin toate acţiunile sale politice din perioada care a urmat alegerilor, a dovedit dl. Iohannis că e capabil să medieze între stat şi societate, între Guvern şi protestatari, aşa cum îi cere Constituţia? Poate fi capabil de o asemenea mediere un om care, după alegeri, declara în secret lui Călin Popescu Tăriceanu că va declara „război total“ câştigătorilor în alegeri?

Sau va fi în continuare parte beligerantă, făţişă, agresivă, sfidătoare, împotriva unui Guvern pe care tot el l-a învestit în funcţie?

Un om care nu citeşte nimic, care confundă graţierea cu amnistia şi care iese în stradă să ţipe despre ceea ce nu citeşte, sau nu înţelege ce citeşte, poate fi el preşedinte de ţară?

Întrebarea se pune, pentru că, în frazele pe care le învăţase pe nevăzute de acasă şi pe care le-a debitat duminică seara în stradă, Iohannis vorbea despre „zeci, sute de politicieni certati cu legea“, care „se vor găsi cu dosarele curate“ si „vor continua fărădelegile“ – fără să ştie cine ar beneficia de graţiere, fără să ştie că graţierea nu „albeşte dosare“ şi, mai ales, acuzându-i deja de „continuarea fărădelegilor“ pe cei care nici măcar n-au ieşit din puşcării.

Este el capabil să vegheze la buna funcţionare a autorităţilor statului – cum sunt, de pildă, procurorii, ale căror abuzuri sunt devoalate pe zi ce trece?

Este el capabil să garanteze unitatea ţării, din moment ce instigă, tocmai de Ziua Unirii, la revolta unora dintre cetăţeni împotriva altora?

La asemenea întrebări, singurul care trebuie să răspundă este judecătorul suprem, poporul, prin vot. Parlamentul – unicul reprezentant al puterii suverane a poporului – are datoria faţă de cei care i-au încredinţat această putere, să le dea posibilitatea să aprecieze ei înşişi, toţi cetăţenii României, dacă ocupantul funcţiei de preşedinte are capabilităţile normale pentru exercitarea atribuţiilor pe care i le impune Constituţia. Pentru că el este plătit pentru a îndeplini exact acele atribuţii, nu pentru ce-i trece prin cap.

Parlamentul are datoria esenţială să dea poporului posibilitatea să aprecieze prin vot, la urne, fără ură şi răzbunare, dacă acest cetăţean Klaus Werner Iohannis este capabil sau nu să fie preşedinte. Procedura e simplă.“Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor. Dacă este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui“, se arată la art. 95 din Constituţie.

Dl. Iohannis se află exact la jumătatea mandatului, deci a trecut o perioadă suficientă de timp în care fiecare cetaţean al acestei ţări şi-a putut forma o opinie asupra capacităţilor acestui individ (expresia îi aparţine) de a îndeplini răspunderea ce i-a fost încredinţată. Opnia poporului e suverană. Prin urmare, un verdict popular în această privinţă va aduce liniştea pentru toată lumea: ori la bal, ori la spital!

                                                                                                                   Octavian ȘTIREANU

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*