Lichele

Lucian Boia, citit în Vinerea Mare

      Când citești textele lui Lucian Boia, la tot pasul cu puncte de vedere și aprecieri insolite asupra […]

 

 

 

Când citești textele lui Lucian Boia, la tot pasul cu puncte de vedere și aprecieri insolite asupra istoriei noastre, te trezești dinaintea unei întrebări la care răspunsul este decisiv pentru continuarea lecturii: omul ăsta este de bună credință sau nu?  Omul ăsta ce urmărește: să ne pună oglinda neîndurătoare în față sau ne defăimează cu program asumat, punând dinaintea noastră o oglindă care ne strâmbă imaginea?!

De cele mai multe ori Lucian Boia se străduie să fie sau să pară critic, realist și eliberat de toate prejudecățile, de toate clișeele și miturile care au încălzit la sânul lor „mândria de român”, întemeiată așadar pe fals și amăgire de sine perpetuată din tată-n fiu! Desigur, dacă este ca această mândrie să se hrănească din evenimente care nu s-au petrecut niciodată și din biografii de eroi mustind de neadevăruri sau chiar de minciuni, înghițim în sec și nu avem încotro, acceptăm demersul lămuritor al istoricului atât de fidel anticului angajament: sine ira et studio! Cu speranța că vor fi existând și evenimente istorice din care să se încropească totuși o mândrie românească, fie ea și mai timidă, mai ezitantă… Dar mândrie! Atâta câtă e, dar să știm că e „pe bune”! Ăștia suntem și alții mama nu mai face!

Firește, nefiind eu istoric profesionist, mi-e greu să mă pronunț asupra unor chestiuni și aspecte pe care le cunosc numai supericial, la nivelul curent, al cititorului, nu al cercetătorului. Sunt totuși câteva subiecte asupra cărora m-am aplecat cu mai mare insistență și-mi revendic competența de specialist. Astfel că mă pot pronunța cu inima împăcată asupra domnului Boia, cât este de cinstit sufletește ca istoric!

Mă pricep să mânuiesc argumentul lingvistic în cercetarea istoriei vechi. Mă pricep suficient de bine ca să judec prestația domnului Boia, în paginile în care acesta apelează la asemenea argumente pentru a-și susține ideile. Afirm, fără a intra în detaliile unei demonstrații – o las pentru mai târziu,  afirm că numitul Lucian Boia, ca istoric al românilor, nu este deloc susținut de datele lingvistice puse oricui la dispoziție de limba română și de literatura de specialitate. Nu cunoaște aceste argumente sau le folosește greșit, nu le-a înțeles. Dacă va fi nevoie, mă voi explica. Deocamdată constat că acolo unde mă pricep și eu, Lucian Boia bate câmpii! Nu cântă după note, ci după ureche, având adică acces la un repertoriu limitat. Nicicum la întreaga istorie a românilor, prin care Lucian Boia se plimbă cu o lejeritate admisibilă numai la cafenea, unor comentatori ocazionali.

(Că veni vorba: acest domn Lucian Boia a făcut vreo cercetare profesionistă, de istoric adevărat, punând la lucru metodele care dau prestigiu meseriei și meșteșugului de istoric?!)

Acest Lucian Boia și-a propus să ne facă un inventar complet și corect al defectelor și neajunsurilor noastre românești, al insuccselor și rateurilor noastre istorice! Cât este de corect în această delicată misiune public asumată nu-mi pot da seama decât atunci când sentința sa neînfricată se pronunță în chestiuni bine cunoscute mie, deși nu sunt istoric de profesie!

Căci sunt totuși, din fericire, două subiecte în care mi-am depășit mediocritatea și mă consider edificat, cel puțin la nivelul unui istoric profesionist. Categorie în care îl includ și pe Lucian Boia, desigur. Este vorba de  „holocaustul la români” și „fenomenul legionar”!

În cartea sa De ce este altfel România?, Lucian Boia are un capitol – de două pagini!, dedicat acestui „holocaust”! Eu am scris câteva sute de pagini pe acest subiect, așa că nu sunt un nechemat! Și iarăși pot să zic, în cunoștință deplină de cauză, că numitul Lucian Boia bate iar câmpii! Ca să nu zic vorbă mai potrivită! Dar țin seama de ce zi este azi!…

lucian-boia

Îi recunosc totuși un merit domnului Boia: nu evită subiectul, așa cum fac mai toți confrații săi! Alți istorici nu-l evită, dar mint și falsifică datele subiectului cu o nepăsare criminală! De ce ar fi criminală minciuna în acest caz? Pentru că ea aduce românilor cea mai gravă acuzație: genocid, iar această acuzație este cu totul nejustificată! Ba chiar dimpotrivă: felul cum românii s-au purtat cu evreii în anii „holocaustului” din România ar merita să fie un titlu de glorie pentru români, unul din motivele pentru care subsemnatul nutrește mândria sa de român!

Holocaustul din România nu este echivoc, domnule Boia, ci este pe deplin inexistent!

Din păcate asta n-o spune decât Gheorghe Buzatu, dintre istoricii „mari”, restul – inclusiv cei academici și universitari, preferă să evite acest subiect care îi îndepărtează de cursus honorum la care aspiră, cu deplină nevrednicie!

Firește, alături de Gheorghe Buzatu, fie-i  numele pomenit în veci!, mai sunt și alți nechemați, ca mine, care le strică jocul și tihna profesioniștilor diplomați, susținând aceeași teză: românii nu au produs niciun genocid! Nici în Transnistria! Nici la Iași! Nici în ianuarie 1941 la București!

Felul însă în care tratează Lucian Boia „holocaustul din România” îl descalifică ca istoric, iar faptul că nu este în stare să vadă și să prezinte excelența românească în materie – materia fiind soarta evreilor din România și rolul evreilor în istoria noastră, îl califică ca pe un rătăcit de Neamul său!

La fel stau lucrurile și în privința legionarilor. Am motivele mele – dar nu sunt numai ale mele, sunt în primul rând ale lui Mircea Eliade, Petre Țuțea, Tudor Arghezi, Emil Cioran, Nicolae Steinhardt și atâția alții, pentru a-i asigura, pe românii victime până acum ale manipulării și dezinformării, că Mișcarea Legionară constituie o  ispravă de seamă în Istoria Românilor! Cea mai de seamă în ultimii o sută de ani!

Convoc în sprijinul afirmațiilor mele mărturia a două persoane neutre și bine informate, contemporane cu evenimentele respective: mareșalul Philippe Petain, despre felul cum au guvernat românii Transnistria: „Cea mai mare glorie a Dumneavoastră, a românilor, se poate considera modul civilizat şi uman în care aţi administrat Transnistria şi realizările obţinute.” (Vezi Olivian Verenca, Administraţia civilă română în Transnistria 1941–1944, Bucureşti, 2000, p. 254).

Despre legionari, vă pomenesc numai de numele unui ideolog, Joseph Goebbels, ministru al propagandei naziste, care a avut onestitatea să recunoască public, în fața ziariștilor străini acreditați la Paris, în 1943, că nu ideologia pe care o slujea era cea mai meritorie pentru vremea aceea, ci ideologia legionară, „cea mai spirituală mișcare din secolul nostru”!

Oare de ce pot să pariez, numitule Boia, că nu aveți habar de aceste declarații, care nu pot lăsa rece pe niciun istoric român?! Pe niciun român întreg la minte și la suflet?! Pariez, fără nicio teamă că aș putea pierde, pentru că  în mod evident nu sunteți cel care vreți să vă creadă cititorii dumneavoastră că sunteți! Cititori pe care îi sfătuiesc să facă următorul raționament, să vă pună următoarea întrebare:

Cum să-l iei în serios pe acest Lucian Boia, când acesta pretinde să rescrie istoria „sinceră” a românilor, fără inhibiții și tabu-uri, de la Traian și Decebal până azi, când acest Lucian Boia nu este capabil să ia aminte la marile evenimente cu care a fost, practic, contemporan, martor?! Minte sau le trece sub tăcere! Ce fel de cronicar onest mai poate fi domnul Boia când nu este capabil să relateze corect măcar cele petrecute sub ochii săi?! În anii vieții sale?!

Inventariază păcatele noastre, cele mai multe inventate,  dar trece sub tăcere, ascunde motivele care să ne dea satisfacție deplină că suntem cei care suntem!

Minți, domnule Boia, și n-o faci din proprie inițiativă, ci ca să faci pe placul cuiva! Sau la ordin! Le va fi greu românilor să te ierte când își vor da seama! …Eu te iert, căci nu mi-a fost ușor să joc în echipa adversă dumitale… Știu bine cât ai fi pierdut dacă veneai în echipa adevărului! Dar află că nici ce ai câștigat mințind și ascunzând adevărul nu are vreo valoare! Dimpotrivă! Te va costa tare scump!

Da! Majoritatea colegilor lui Lucian Boia se feresc și ei să spună adevărul despre legionari sau despre „holocaust”! O fac din diverse motive, niciunul onorabil! Dar au măcar demnitatea de a nu poza în costumația pe care o etalează Lucian Boia și care îi este atât de nepotrivită. Costumație din recuzita circului mondial al minciunii și dezinformării… Căci circ este ce face Lucian Boia! Minciună și dezinformare!

Dumnezeu, căci poate, să vă ierte pe toți cei care ascundeți adevărul despre martirii legionari și despre așa zisul holocaust din România! Dar nu știu dacă românii vor putea să vă ierte!

Dixi et…

                                                                                                                             Ion COJA

Aprilie 2017

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*