Puncte de vedere

Punctul de vedere al unui român cu privire la „holocaustul din România”!

                       Să facem caz de dreptatea și adevărul nostru!   […]

 

 

                   Să facem caz de dreptatea și adevărul nostru!

                                                                                                                         de Ion Coja

 

Punctul de vedere al unui român cu privire la „holocaustul din România”! Text bilingv, pentru a putea fi exportat pretutindeni

Textul de mai jos este urmat de traducerea sa în limba engleză. A fost scris pentru a fi răspândit printre cei care nu cunosc adevărul privind contenciosul româno-evreiesc. Adevărul despre faptele abominabile puse pe seama românilor de propaganda sionistă! Textul, scris de autor în limba română, prin grija colegilor săi a fost tradus în engleză, pentru a căpăta o circulație internațională. Facem apel la cititorii acestui text să ostenească câteva momente și să transmită mai departe textul și mai ales traducerea la colegi, cunoscuți, publicații, ONG-uri interesate, site-uri și bloguri. Speranța cea mare ne-o punem în Internet că ar putea sparge blocada mediatică ridicată în calea adevărului. Firește, cei care au altă părere sunt invitați să combată textul de față uzând de armele disputei civilizate de ideii. Autorul își pune site-ul la dispoziția unei atfel de dispute: www.ioncoja.ro

                                    Comisia Anti-Wiesel, Uniunea Vatra Românească

 

 

Iar noi, evreii, îi suntem şi îi rămânem recunoscători poporului român.”

   Holocaustul din România – o minciună riscantă pentru sioniști

Evreii bișnițari, prin liderii lor, când au „ales” să acuze România de holocaust au luat o decizie greșită și extrem de riscantă. În felul acesta ei s-au pus în dezacord nu numai cu faptele și cu documentele existente, dar și cu cei mai importanți evrei din România acelor ani: 1940-44. Acuzația de Holocaust s-a pronunțat la începutul anilor 1990. Până atunci, opinia cea mai răspândită era cea formulată de Wilhelm Filderman și de Moshe Carmilly Weinberger, anume că în România a fost o „oază” de pace și salvare pentru evrei în perioada nazistă. (L-am citat pe alt mare evreu, Randolph Braham…)

Wilhelm Filderman, considerat la vremea sa „cel mai important evreu din Europa”, a fost liderul evreilor din România până în 1945. În fața tribunalului din Geneva, în 1955, el a declarat:

În perioada dominației hitleriste în Europa, am fost în legătură susținută cu Mareșalul Antonescu. Acesta a făcut tot ce a putut pentru a îmblânzi soarta evreilor expuși la persecuția germanilor naziști. Trebuie să subliniez că populația românească nu este antisemită, iar vexațiile de care au avut de suferit evreii în România au fost opera naziștilor germani.

Am fost martor al unor mișcătoare scene de solidaritate între români și evrei în momente de grea încercare din timpul imperiului nazist în Europa.

Mareșalul Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste, care impunea măsuri dure împotriva evreilor. Aș aminti doar următoarele două exemple:

Grație intervenției energice a Mareșalului a fost oprită deportarea a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina. El a dat pașapoarte în alb pentru a salva de teroarea nazistă evreii din Ungaria, a căror viață era în pericol.

Grație politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub regim de administrare tranzitorie cărora, lăsând impresia că sunt date altora, le era asigurată conservarea în scopul restituirii la momentul oportun.

Menționez acestea pentru a sublinia faptul că poporul român, atât cât a avut, chiar în măsură limitată, controlul țării, și-a demonstrat sentimentele de umanitate și de moderație politică.”

Această poziție Wilhelm Filderman a afirmat-o de mai multe ori, în scris sau cu ocazia unor conferințe.

Fără echivoc este și poziția lui Moshe Carmilly Weinberger, fost rabin Șef al Clujului, oraș aflat la acea vreme(1940-44) sub administrație ungară:

Atunci când lumea a privit insensibilă spectacolul nimicirii evreilor europeni, România a fost dispusă să primească refugiaţii evrei şi a fost gata să deschidă pentru ei porturile sale. (…) Evreimea a pierdut 6 milioane din membrii săi; lumea şi–a pierdut umanitatea, la fel şi iubirea creştinească a aproapelui. Poporul român s–a străduit în schimb să–şi salveze credinţa în omenie. Iar noi, evreii, îi suntem şi îi rămânem recunoscători poporului român pentru aceasta.”

Rabinul Moshe Carmilly a avut ocazia să cunoască direct soarta evreilor din Transilvania, unii aflați sub guvernarea Budapestei, a regimului Horthy, alții aflați sub guvernarea Bucureștiului, a mareșalului Ion Antonescu. În mod explicit și deschis Ion Antonescu a refuzat ca evreii din România să fie deportați la Auschwitz și lagăre de concentrare naziste. Guvernul ungar a expediat la Auschwitz câteva sute de mii de evrei…

Pe același ton sunt și mărturiile lui Alexandru Șafran, rabinul Șef al României din acei ani, a scriitorilor evrei Marius Mircu, Vasilii Grossman, Minei-Grunberg, a lui Siegfrid Jagendorf, lider al evreilor deportați în Transistria.

                                De ce atâta minciună? Israel în România

Propaganda sionistă anti-românească susține că au existat trei momente în care anti-semitismul românilor a căpătat forme și dimensiuni criminale:

Pogromul din București, ianuarie 1941, când sunt înregistrate 126 victime, inclusiv vestiții evrei „uciși” la Abatorul din București. Autorii pogromului sunt considerați legionarii.

S-a dovedit însă că în realitate „rebeliunea” a fost o diversiune pusă la cale de evreii din Partidul Comunist, cu susținerea Moscovei, pentru a-i compromite pe legionari și a-i scoate de la guvernare.

Pogromul de la Iași, iunie 1941. De data aceasta au existat victime reale, evrei care au fost uciși, pedepsiți astfel pentru colaborare cu inamicul sovietic încă din primele ore ale războiului. Au existat două categorii de evrei pedepsiți pentru aceste acte de trădare: evrei arestați de poliția română din Iași și evrei arestați de poliția militară germană din Iași. Evreii arestați de poliția română au fost judecați și condamnați la închisoare, iar în august 1944 au fost cu toții eliberați. Repet: toți evreii arestați de poliția română la Iași în iunie 1941 au fost în viață în august 1944 și eliberați. Victime au fost numai printre evreii arestați de poliția militară gemană. După război, s-au ținut două procese având ca subiect pogromul de la Iași: unul la Haifa, altul la Cernăuți. Cu aceleași rezultat: identificarea și condamnarea vinovaților. Niciun român printre ei. Numai militari germani!

Evreul Minei Grunberg a scris în anul 1971 o carte, urmare a unei cercetări istorice, prin care a constatat că numărul evreilor victime la Iași a fost în jur de 500… După 1990, rabinul Mozes Rosen a „corectat” acest număr și a stabilit că au fost peste „10.000” de morți. Cadavrele acestora nu au fost nici până azi descoperite…

Pogromul de la Iași a fost real, chiar dacă după 1990 s-au umflat cifrele. Dar nu-i mai puțin adevărat că evreii au încălcat legile războiului și s-au expus singuri unui risc major. E foarte probabil că pentru gestul lipsit de loialitate al unor bezmetici au plătit mai ales evreii nevinovați. Dar asta este altă problemă!

La 21 iunie 1941 România a intrat în război împotriva Uniunii Sovietice pentru eliberarea Basarabiei, răpită de Rusia în 1940. În acest război România s-a confruntat cu o problema „evreiască” în sine rușinoasă pentru evrei: din cei peste 1 miliona de evrei din România, majoritatea nu-și ascundeau atașamentul față de Moscova, de comunism. Iar zeci de mii de evrei din România efectiv au conspirat sau au luptat propriu zis împotriva României, a țării în care locuiau de mai multe generații!

Atașamentul evreilor din România față de Uniunea Sovietică, al evreilor din Moldova și Basarabia îndeosebi, a obligat autoritățile române la măsuri speciale. Printre care și aceea de a nu recruta evrei în acea perioadă, deoarece nu se putea conta pe loialitatea lor. Cu alte cuvinte evreii au fost scutiți de război, li s-a …interzis să meargă să moară pe front, să moară la Cotul Donului sau la Stalingrad…

În schimb, li s-a cerut o contribuție materială sporită la cheltuielile de război, ceea ce evreii interpretează și azi ca o discriminare și un abuz din partea autorităților românești și se declară și azi victime ale unei legislații anti-evreiești… Nota bene: 800.000 de români au pierit în WW2. Printre ei niciunul dintre cei un milion de evrei rezidenți în România!…

Au murit însă aproape 300.000 de evrei în Holocaustul organizat de români în Transnistria… Cel puțin aceasta este teza oficială pe care o susțin evreii, fără să aducă însă nicio dovadă cât de cât serioasă cu privirea la

intenția guvernului Ion Antoneascu de a produce un genocid, de a provoca moartea în masă a evreilor

producerea unor execuții în masă ori a altor evenimente care ar fi putut cauza moartea unui număr așa de mare de persoane.

Cu alte cuvinte, lipsesc nu numai documentele privind producerea sau intenția de a produce un genocid, dar lipsesc și urmele acestui carnagiu

înfiorător: lipsesc cadavrele victimelor! Nu a rămas nicio urmă materială a acestui presupus genocid. Nici măcar o mărturie credibilă, a unor martori autentici. Nicio consemnare în presa evreiască din România sau în vreun document produs de Comunitatea Evreiască în perioada 1940-45.

Dimpotrivă, martori autentici, nemijlociți, ca Jagendorf și Grossman, care au lăsat consemnări scrise amănunțite, vorbesc de un regim de protecție a evreilor români strămutați în Transnistria.

Pentru înțelegerea situației care a dus la deportarea evreilor în Transnistria este necesar să se știe că:

În vara anului 1940 partea de Est a României, provinciile Basarabia și Bucovina, a fost ocupată samavolnic de URSS, în urma tratatului Molotov – Ribbentrop din 1939. Invazia sovietică a însemnat o mare tragedie pentru românii din zonele respective. Mulți români au fost asasinați ori deportați în Siberia. În aceste provincii trăiau și foarte mulți evrei. Din păcate, majoritatea evreilor s-au alăturat ocupantului sovietic și s-au dedat la acțiuni violente, criminale împotriva românilor, a vecinilor și colegilor români, cu o sălbăticie care a depășit vestita cruzime rusească.

În iunie 1941 românii intră în război împotriva URSS pentru eliberarea Basarabiei și în câteva luni reușesc să-i alunge pe sovietici. Odată cu aceștia se refugiază în Rusia și zeci de mii de evrei, mai ales evrei care se știau pasibili de judecată pentru crimele săvârșite în cele 12 luni de ocupație rusească.

Restul evreilor, care au rămas în Basarabia și Bucovina, au fost deportați în Transnistria din două motive:

ca să nu se abată asupra lor furia localnicilor români, care suferiseră atât de mult de pe urma evreilor colaboraționiști cu ocupantul sovietic

ca să se asigure autoritățile românești că evreii nu se vor deda la acte de sabotaj în spatele frontului. Lipsa de loialitate a evreilor față de statul român, față de români, fusese dovedită cu asupra de măsură. Nimeni nu mai putea avea încredere în evreii din Basarabia.

Alături de aceștia au mai fost strămutați, cu familii cu tot, și evrei din alte localități, care erau cunoscuți ca membri ai Partidului Comunist sau agenți ai Puterilor Aliate.

Evreii strămutați în Transnistria erau evrei asupra cărora era foarte probabil că se va abate furia și dorința de răzbunare a românilor din Basarabia și Bucovina, pentru cât rău le făcuseră evreii românilor sub ocupația sovietică (iunie 1940 – iunie 1941) a celor două provincii românești. Deportați în Transnistria, evreii „au sărit din lac în puț”, adică au ajuns în situația paradoxală de a fi nevoie să fie apărați de jandarmii români în fața ucrainenilor localnici, doritori să omoare orice evreu, după anii de înfometare criminală prin care a trecut Ucraina în deceniul 1930.

Precum se știe, pentru moartea prin înfometare a milioane de ucrainieni au fost acuzați bolșevicii evrei, și asta nu fără temei!

Evreii nu se grăbesc să afle, să stabilească numărul evreilor uciși de ucraineni în timpul ocupației germane a Ucrainei. Deschiderea acestui subiect ar duce la dezvăluirea publică a rolului jucat de comisarii sovietici evrei în tragedia trăită de Ucraina în deceniul 1930. Rolul acelor comisari evrei a fost decisiv în producerea Holocaustului din Ucraina.

După 1990, istoricii sioniști au recurs la o minciună complementară, pentru a obține un număr cât mai mare de victime: românii nu i-au ucis numai pe evreii strămutați din România în Transnistria, ci și pe evreii localnici, cetățeni sovietici, ucraineni.

Din păcate pentru evreii holocaustizanți, evreii care au murit în Transnistria nu au lăsat nicio urmă a tragediei trăite. Nici măcar propriul cadavru! Nicio groapă comună a cadavrelor nu a fost găsită. Nici măcar una mai mică, de 3-4 persoane. La această obiecție – unde sunt cele aproape 300.000 de cadavre?, de mai multe ori reprezentanții celor care ne acuză de aceste crime au răspuns, inclusiv în dezbateri publice, televizate, au răspuns cu toată seriozitatea cum că „cadavrele evreilor au fost mâncate de câini”!

Alți evrei zic că alți evrei au avut o „soartă” mai bună: „cadavrele lor au fost mâncate de …ceilalți evrei”, înnebuniți de foametea endemică care a bântuit prin lagărele din Transnistria…

Așadar, la întrebarea unde sunt cadavrele evreilor uciși în Transnistria, circa 300.000 de cadavre, răspunsul sionist este „cadavrele au dispărut pentru că au fost mâncate!” Multe dintre ele au fost mâncate de evreii ceilalți, care numai așa au putut supraviețui. Celelalte cadavre au fost mâncate de alte jivine: câini, șobolani, vulturi, ciori, lupi, hiene… N-a mai fost nevoie de nicio groapă comună!

Acesta este nivelul de seriozitate la care se discută acuzația de genocid, cea mai grea acuzație care se poate aduce unui om, unui popor!

Nota bene: Evreii angajați în această acțiune de calomniere a poporului român sunt puțini la număr și de o calitate intelectuală foarte joasă. Deși se pretind a fi istorici și specialiști, până în 1990 s-au ocupat cu propaganda comunistă, marxist-leninistă, prin esența ei mincinoasă. Rămași fără ocupație după 1990, au descoperit altă minciună de pe urma căreia să trăiască bine: holocaustul din România! Sunt în pierdere de teren, de credibilitate. Nu acceptă nicio dezbatere publică pe tema holocaustului și, cu ajutorul unor politicieni corupți, încearcă să introducă un regim de teroare, de ostracizare a adversarilor de idei, dând legi copiate după cele din Vest, legi de condamnare a celor care neagă Holocaustul provocat de Germania nazistă.

Acest subiect – holocaustul nazist, ne este quasi-necunoscut. Știu doar că, în ciuda nenumăratelor filme făcute la Hollywood de mari regizori, acest holocaust este contestat de niște ingineri anonimi. Nu vrem să avem nimic de-a face cu această poveste, la fel cum nici Ion Antonescu nu a vrut să trimită evrei români în lagărele naziste. „Fiecare cu evreii lui!”, le-a spus Mareșalul. Acesta este și principiul nostru: fiecare cu holocaustul de care este acuzat!…

Greșeala cea mai mare făcută de cei care au inventat Holocaustul din Transnistria, din România, constă în faptul că pentru noi in-existența acestui Holocaust din Transnistria este ușor de demonstrat. Iar odată ce este respins Holocaustul din Transnistria, mulți se vor gândi, ca un gest reflex, să nege sau măcar să se îndoiască și de Holocaustul nazist, german.

Asta se cheamă pe românește Tu l’as voulu, George Dandin!… Deci nu este vina noastră dacă textele noastre le vor fi utile și altor adversari ai sionismului!

Noi, cei ce negăm holocaustul din Transnistria, nu trebuie să apelăm la expertize tehnice, inginerești, laborioase și nu suficient de concludente, privitoare la camerele de gazare, la cuptoarele dela Auschwitz, Buckenwald etc… Noi suntem în situația comodă de a nega capacitatea câinilor din Transnistria de a devora 300.000 de cadavre de evrei!… Este o sarcină ușoară pentru noi! Căci nu ne rămâne decât să constatăm mai întâi că evreii se contrazic, unii dintre ei susținând că de foame bieții evrei erau nevoiți să mânânce ei câinii de pripas… Alți evrei susțin că, din cauza foamei, erau nevoiți să mănânce orice, inclusiv cadavrele evreilor morți deja.

Nouă ne este mult mai ușor să negăm holocaustul din Transnistria decât le este celor care neagă existența camerelor de gazare sau capacitatea cuptoarelor de la Auschwitz de a face scrum milioane de cadavre… Această situație ne pune, fără voia noastră, în avangarda negaționiștilor. E o postură pe care nu am ales-o noi, ci ne-a adus aici prostia și imprudența evreilor sioniști care ne-au acuzat de ceva ce n-am făcut!

Îi va bate Dumnezeu pe evreii cărora le-a fost greu să se arate recunoscători față de omenia tradițională a românilor, de care au avut parte nu numai în vremea holocaustului. Evrei care cunosc adevărul și, în loc să arate adevărul, să ne fie recunoscători, iar împreună, români și evrei, să salvăm de la uitare nenumăratele „scene mișcătoare de solidaritate între români și evrei în momente de grea încercare din timpul imperiului nazist în Europa”, epigonii lui Filderman și Carmilly Veinberger s-au întrecut în a inventa scene abjecte, paranoice, odioase, veritabile infamii, făcând ei propriu zis de rușine numele de om, de evreu! Numele acestor ne-oameni, nu toți evrei, nici nu merită să fie pomenite în acest text.

Dar lucrul cel mai odios la care s-au pretat susținătorii holocaustului din Transnistria, ai genocidului din România, a fost să distrugă, să sustragă ori să ascundă documentele referitoare la situația evreilor din România acelor ani. Atingem astfel capitolul cel mai scandalos al diversiunii numite Holocaustul din România!

A existat o presă bogată, activă, scoasă de evrei în acei ani. Acea presă, după 1990, nu mai poate fi consultată de nimeni… Nu se mai știe unde se află. Până în 1990 se afla în custodia Federației Comunităților Evreiești din România. De câțiva ani buni presa evreiască din anii războiului și din anii care au urmat nu mai poate fi consultată de nimeni. Și asta pentru că în presa contemporană cu evenimentele nu se vorbește nimic de genocid, de holocaust, de zeci de mii de evrei asasinați pe bandă rulantă în Transnistria.

Nu poate fi abordat un subiect de istorie recentă, un subiect de asemenea anvergură ca genocidul, fără să apelezi la documente. Iar printre documente, presa contemporană cu evenimentele cercetate este de prin rang ca valoare, ca sursă de informații. Nu se poate face un studiu, un raport asupra Holocaustului din România, fără să cauți în presa vremii ecoul acelei tragedii, relatările de la fața locului, mărturiile unor victime, ale unor martori etc. Și cu toate acestea, istoricii mercenari care au scris vestitul „raport” Elie Wiesel pe această temă nu au fost deloc deranjați că nu li s-a permis accesul la presa evreiască din acea vreme!…

La fel, la un moment dat s-a aflat de existența la Paris a unui Jurnal ținut de însuși Wilhelm Filderman!… Ce document istoric, de valoare neprețuită!… Acest Jurnal, în intenția autorului, trebuia să ajungă după moartea sa în posesia Academiei Române. A ajuns la Tel Aviv, căci Mossadul a sustras manuscrisul Jurnalului ținut de Wilhelm Filderman, și nimeni nu are voie să-l citească, nici măcar „istoricii” evrei dedicați Holocaustului!… Nota bene: să nu uităm detaliul care dă valoare maximă Jurnalului: autorul a fost ani de zile liderul evreimii din România! Nici măcar unul ca Filderman nu poate fi convocat ca martor al suferințelor evreiești din acei ani?! Este admisibil ca mărturia sa să fie ascunsă printr-o acțiune de tip terorist, executată de o instituție a statului Israel?!

Altă potlogărie sionistă: După război imediat, în 1945, Congresul Mondial Evreiesc a procedat în modul cel mai rațional și mai corect cu putință: a alcătuit un chestionar cu aproape o sută de întrebări, privitoare la suferințele prin care au trecut evreii din România sub guvernarea antonesciană. Întrebările erau concepute în așa fel încât să nu rămână neînregistrat și neconsemnat pentru istorie niciun aspect din durerosul capitol al suferințelor îndurate de bieții evrei. Tot ce se știa ori se putea imagina pe acest subiect a fost cuprins în suita de întrebări.

Chestionarul a căpătat forma unei broșuri A5, cu 20 de pagini, intitulat Dosarul suferințelor unei familii de evrei. S-au strâns astfele câteva zeci de mii de dosare, un material informativ de prima mână ca autenticitate. Deoarece pe seama acelui material, pe seama mărturiilor cinstite a sute de mii de evrei direct implicați în evenimente, nu se putea dovedi nicicum producerea unui genocid, a unui holocaust, acel fond de arhivă a fost distrus după 1990…

Și ultima măgărie pe care o mai amintim: deseori evreii sioniști se văd obligați să-i recunoască lui Ion Antonescu că a fost corect față de evrei din momentul în care s-a văzut că războiul va fi pierdut de Hitler. Antonescu s-a gândit că va avea de dat socoteală după război, și atunci, din prudență, a schimbat și politica față de evrei…

Este ceva adevărat în această idee, Ion Antonescu a fost conștient că, în momentul când se va instaura pacea, va avea de dat socoteală pentru faptele sale, indiferent de rezultatul final. Drept care a strâns două lăzi de documente privitoare la politica guvernului său față de evrei. Aceste documente, în loc să ajungă în Arhiva Națională, au fost luate cu japca de sovietici după război și ținute la secret. Profesorul Gheorghe Buzatu, care știa de existența „lăzilor”, în deplasările sale la Moscova a încercat să le dea de urmă. Nu a reușit să afle ce conțineau aceste documente, ci a aflat numai unde au ajuns: după 1990, statul Israel, profitând de debandada din primele luni de după căderea URSS, le-a cumpărat de la custodele vremelnic al documentelor. Probabil că prețul oferit depășea orice posibilitate de refuz!… Românilor le rămâne numai speranța că rușii au apucat să fotocopieze acel tezaur de informații pe care rușii nu aveau niciun drept să-l înstrăineze…

Altminteri, la documentele respective nu au acces nici istoricii evrei holocaustizanți! De ce? Pentru că nu este exclus ca la un moment dat unui astfel de istoric să i se facă rușine, să aibă mustrări de conștiință și să dea totul în vileag… Jean Ancel a fost la un pas de acest gest!…

Lista cu documentele distruse de activiștii evrei ai Holocaustului din Transnistria este mult mai lungă. E vorba de documente din care rezultă clar că în România, în Transnistria, nu a fost niciun holocaust. Strădania evreilor sioniști, a statului Israel chiar, de a distruge dovezile nevinovăției noastre sunt însă, într-un fel, lipsite de sens. Căci noi, românii, nu avem nevoie de nicio dovadă! După regulile jocului nu e de datoria noastră, a românilor, a celor acuzați, să demonstrăm că nu am ucis 270.000 de evrei, ci este obligația celor ce acuză să-și argumenteze acuzațiile… Ceea ce până azi nu s-a întâmplat!

Eu n-aș putea decât cu oarecare dificultate să demonstrez că nu l-am ucis pe JFK, dacă cineva m-ar acuza de acel asasinat. Mi-ar fi greu să dovedesc că în ziua aceea nu eram în Dallas. Nu pot să dovedesc că eram în altă parte a lumii. Mă voi prevala însă de un principiu juridic cunoscut dintotdeauna și voi cere celui care mă acuză să dovedească el că eu am fost la fața locului, în Dallas.

La fel cerem și noi celor care ne acuză de genocid să vină cu dovezile, cu argumentele serioase din care să rezulte realitatea indubitabilă a holocaustului, a vinovăției românilor!

Bun! S-au priceput să distrugă dovezile nevinovăției noastre! Dar asta nu e destul! Mai presus de orice evreii trebuie să aducă ei dovezile vinovăției noastre!

Nu au venit însă până acum decât cu acuzații, reluate de mii de ori într-o mass media pe care o controlează. Acuză și atât. Refuză orice confruntare publică de argumente și dovezi. Căci noi avem dovezile, nenumărate, cu privire la distrugerea și tăinuirea dovezilor care ne dez-incriminează! Ne dez-vinovățesc! Dovezi ale unor veritabile crime săvârșite azi, în zilele noastre! Căci nu există crimă mai mare decât să acuzi de crimă pe cineva care, știi bine, este nevinovat…

Să fim bine înțeleși: crimele de care ne acuză evreii pălesc, sunt mici copilării în raport cu crima săvârșită de evreii sioniști, care îi acuză pe români în fals și fac tot ce pot ca să ascundă că românii i-au salvat la greu, le-au întins o mână de ajutor deseori riscând mult!

Pe scurt, pe evreii care ne acuză de genocid, fără a avea vreo probă serioasă, îi acuzăm noi de sperjur, de obstacularea justiției, a adevărului istoric. Și avem dovezi o mie!… E drept, nu atât de multe cum sunt victimele provocate printre români de minciunile sioniste!

                                                                                 ***

În încheiere avem de răspuns la o întrebare: care este explicația acestui comportament aberant, atât de străin naturii umane? Ce i-a determinat pe evrei – pe unii evrei, fie!, să se abată atât de rău de la morala propriei identități? De la principiile pe care le-au ilustrat în istorie alți evrei, mulțimi de evrei?!

Cei care au comentat pe marginea acestei întrebări au identificat sau invocat mai multe explicații. Explicații, nu justificări!… Una dintre ele nu lipsește din niciun comentariu serios pe marginea contenciosului româno-evreiesc. Este vorba de așa numitul proiect ISRAEL ÎN ROMÂNIA!

Afirma deunăzi unul dintre holocaustologi – gura păcătosului!, că istoria modernă și contemporană a României nu poate fi despărțită de anti-semitismul din România. E foarte adevărat! E foarte și numi parțial adevărat! Căci mai trebuie amintită și cauza acestui anti-semitism: intenția și strădania evreimii mondiale de a face un stat al evreilor pe teritoriu românesc. Intenția aceasta a devenit manifestă, adică a produs evenimente social-politice după 1829!…

Din 1829 și până azi proiectul Israel în România produce nenumărate evenimente istorice, unele majore, și de fiecare dată românii sunt pe post de victime. Ultima oară în decembrie 1989, „revoluția” și anii de „tranziție” care au urmat, tranziția României de la starea de stat suveran și independent, la statutul de colonie a Israelului, pe cale de a se desăvârși în zilele noastre.

Dar despre acest subiect – cel mai dureros din istoria modernă a României, cu proxima ocazie.

                                                                                                                               Ion Coja

                                                                                                             În numele Comisiei Anti-Wiesel

                                                                                                                         15 august 2015

 

And we, the Jews, are and remain grateful to the Romanian people”

             The Holocaust in Romania – A Riskful Lie for Zionists

When they decided to ask their leaders to accuse Romania of participating in the Holocaust against their people, the illicitly speculating Jews took a wrong and extremely risky decision. By doing this, they put themselves in disagreement not only with the existing facts and the existing documents, but also with the declarations of the most important Jews who had been living in Romania, in those years: 1940-44. The Romanian Holocaust accusation was pronounced specifically in the beginning of the 1990-ties..Until then, the generally dominating opinion had been formulated by Wilhelm Filderman and by Moshe Carmilly Weinberger , namely that ‚Romania had been an „oasis” of peace and salvation for Jews, in the Nazi times’. (I have quoted Randolph Braham…).

Wilhelm Filderman , being considered in those times „the most important Jew in Europe”, had been the leader of the Romanian Jews until 1945. He declared in front of the Geneva High Court of Justice, in 1955, that:

At the time of Hitler’s domination in Europe, I was in close touch with Marshal Antonescu. He did all he could in order to soften the fate of the Jews exposed to the German Nazi persecution. I have to underline that the Romanian people are not Antisemitic, and that the vexations which the Jews suffered in Romania, were the workings of the German Nazis.

I have witnessed some moving scenes of solidarity between Romanians and Jews in moments of critical pressure coming from the Nazi Empire in Europe.

Marshal Antonescu has successfully resisted the Nazi pressure which was imposing severe measures against the Jews . I should like to remind you only of the following two examples:

Thanks to the Marshal’s energetic intervention was stopped the deportation of about 20.000 Jews from Bukowina. He gave blank passports to the Jews coming from Hungary, whose lives were put in peril by the Nazi terror.

Thanks to his politics , the Jews’ belongings and property were kept under the regime of transitory administration, which, by means of the impression created that they were given to other people, was in fact preserving them in order to be returned to the owner, at the right moment.

I mention these aspects in order to underline the fact that the Romanian people, in as far as it has had, even in a limited manner, the control of its own country, has demonstrated sentiments of humanity and of political moderation.”

Wilhelm Filderman took this position several times , either in a written form or during various conferences he gave.

Unequivocal is also the position of Moshe Carmilly Weinberger , former Chief Rabbi of Cluj, a city placed in those days(1940-1944) under Hungarian administration:

.

At a time when the world was looking on, untouched by the sight of the destruction of European Jewry, Romania stayed open for the Jewish refugees and was ready to open for them its harbours.The Jewry lost 6 million of its members; the world lost its humanity as well as its Christian love for their next. On the other hand, the Romanian people tried to save its belief in humanity. And we, the Jews, are and remain grateful to the Romanian people , for this fact”.

Rabbi Moshe Carmilly has had the chance to know directly the fate of the Transylvanian Jews , some of them living under the Budapest administration, and its Horthy regime, the others, living under the Bucharest administration, and Marshal Ion Antonescu’s governance.

Explicitely and openly Ion Antonescu has refused to allow that the Romanian Jews should be deported to Auschwitz and to other Nazi concentration camps.While the Hungarian government has deported to Auschwitz several hundred thousand Jews.

The same positive assertions pervade in the witness accounts of Alexander Shafran, Chief Rabbi of Romania in those years, in the written accounts of Jewish writers like Marius Mircu, Vassili Grossman, Mina-Grunberg, of Siegfrid Jagendorf, the lieder of the Jews deported to Transnistria.

Why So Much Lying? Israel in Romania.

The antiromanian Zionist propaganda claims that there were three moments when the Romanian antisemitism acquired criminal forms and dimensions:

during the Bucharest Pogrom, in January 1941, when there were registered 126 victims, including the well known Jews „killed” in the Bucharest Slaughter House. The authors of this pogrom are considered to have been the Legionnaires.

It was proven, however, that in reality, the so called „rebellion” had been a diversion set up by the Communist Party Jews , supported by Moscow, in order to discredit the Legionnaires and to remove them from the leadership of the country.

the Jassy pogrom from June 1941 . This time there have existed real victims, namely Jews who were killed as a punishment for their collaboration with the Soviet enemy from the very first hours of the war. There were two cathegories of Jews punished for their acts of treason : Jews arrested by the Romanian police in Jassy and Jews arrested by the German military police in Jassy. The Jews arrested by the Romanian police were judged and condemned to imprisonement, and in August 1944, they were all set free. I repeat: all the Jews arrested by the Romanian police in Jassy in June 1941, were alive in August 1944 and set free. Victims were only among those Jews arrested by the German military police.After the war there were two trials dealing with the Jassy pogrom: one in Haifa, the other in Cernauti. With the same result: the identification and the condemnation of the guilty people. There was no Romanian among them. Only German military people were there.

The Jew Minei Grunberg has written in 1971 a book , as a conclusion to some historical research, according to which, he has found out that the number of Jewish victims in Jassy was around 500… After 1990, the rabbi Moses Rosen has „corrected” this number and has established that there have been over „10.000” dead people. These people’s corpses have not been discovered till today.

The Jassy pogrom was real, even if after 1990 they swelled up the numbers of its victims.

But it is no less true that various Jews had broken the laws of the war and thereby had exposed themselves to a major risk. It is very probable that because of the disloyal gesture of some crazy Jews, others, especially innocent Jews, had to pay for these misdeeds. But this is still another problem..

On the 21-st of June1941, Romania has entered the war against the Soviet Union, for the liberation of Bessarabia , Romanian territory which had been robbed by Russia in 1940.

In this war , Romania was confronted with a „Jewish” problem, in itself shameful for the Jews in our country: out of about 1 million Jews living in Romania, the majority of them didn’t hide their attachment for Moscow and for communism. And thousands of Romanian Jews have actually conspired or have literally fought against Romania, a country in which they had been living for several generations.

The attachment which a lot of the Romanian Jews had shown for the Soviet Union, in particular those Jews living in Moldavia and Bessarabia, had compelled the Romanian authorities to take special measures against them. Among which was also the law forbidding to draft Jews in the Romanian army, because one could not rely upon their loyalty. In other words , the Jews were exempted from fighting in the war, they were forbidden to go and die on the front , to die at the turn of the Don or to die fighting for Stalingrad.

In return , they were asked for an increased material contribution to the war expenditures , something that the Jews interpret to this day as a discrimination and an abuse on the part of the Romanian authorities while declaring themselves the victims of an anti-Jewish legislation.

Nota bene: 800.000 Romanians have died in WW2. Among them was not to be found even one of the one million Jews residing in Romania at the time!……..

However , about 300.000 Jews died in the Holocaust organized by the Romanians in Transnistria. At least this is the official thesis upheld by the Jews , but without bringing at least one serious proof concerning:

the Antonescu Government’s intention to produce a genocide , that is to provoke a massive death of Jews

the performing of executions en masse or of other events which could have caused the death of such a big number of persons

In other words, not only the documents proving the production or the intention to produce a genocide, are missing, but the traces of such a carnage, are absent as well..

How terrifying: the corpses of the victims are missing! There is no material trace left behind, of this so called genocide! Not even one credible witness declaration, coming from a genuine witness. No attestation in the Romanian Jewish press or in any document produced by the Jewish Community in 1940-45.

On the contrary, genuine witnesses , involved in the events, like Jagendorf and Grossman, have left behind detailed written accounts, describing a regime of protection granted to the Romanian Jews displaced to Transnistria.

In order to understand the situation which had led to the deportation of the Romanian Jews to

Transnistria, it is necessary to know the following historical context.

In the summer of 1940, the Eastern part of Romania, namely the provinces of Bessarabia and Bukowina, were forcefully and brutally occupied by the Soviet Union, as a consequence of the Molotow-Ribbentrop Pact made in 1939. The Soviet invasion has brought about a great tragedy for the Romanian people living in those regions. Many of them have been assassinated or deported to Siberia. In these regions were living also very numerous Jews.

Unfortunately, the great majority of the Jews have joined the Soviet occupant and have committed violent , criminal attacks against the Romanians, against their Romanian neighbours and colleagues, with an unbelievably wild aggressiveness, which surpassed even the quite well known Russian cruelty.

In June 1941 Romania enters the war against the USSR to free Bessarabia and in a few months it succeeds to chase the Russians away. These Russians were joined by thousands of Jews in their refuge to Russia , especially by Jews who knew themselves to be under the risk to be judged and punished for the crimes they had committed during the 12 months of Russian occupation.

The rest of the Jews who had remained in Bessarabia and Bukowina , were deported to Transnistria for two reasons:

to be protected from the local people’s fury , from those Romanians’ revolt, who had suffered so much from those Jews who had collaborated with the Russian occupant.

to reassure the Romanian authorities that the Jews will not be able to undertake acts of sabotaje behind the front . The Jews’ lack of loyalty towards the Romanian state , towards the Romanian people , had been demonstrated to have functioned excessively. Nobody could have trusted any longer the Bessarabian Jews.

Together with these Jews were deported to Transnistria, along with their families, also Jews from other places, Jews who were known to be members of the Communist Party or agents of the Allies.

The Jews who were deported to Transnistria were Jews upon which it was most probable that

the fury and vengefulness of those Romanians would be unleashed , who were coming from Bessarabia and Bucowina , retaliating for how much sufferance the Jews had inculcated upon the Romanian population living there, once the Soviet Union had occupied those two Romanian provinces(June 1940 – June 1941) .Once they were deported to Transnistria, the Jews went from a bad situation to a worse situation, needing now to be protected by the Romanian police from the local Ucrainans who wanted to kill any Jew in sight, after the years of criminal starvation („the Holodomor”) inflicted upon them in 1930-ties.

As it is well known, for this massive extermination by starvation of millions of Ucrainians , were accused the Bolshevic Jews, and this was not without reason.

The Jews don’t hurry to find out the number of Jews killed by the Ucraineans during the German occupation of the Ucraine.The opening of this subject would reveal to the public the criminal role played by the Jewish Soviet commissars in the tragedy inflicted upon the Ucraine in 1930. The role played by those Soviet Jewish commissars was decisive for producing the Holocaust induced upon the Ucrainean people.

After 1990 , Zionist historians have resorted to a complementary lie , in order to obtain a larger number of Jewish victims claiming that the Romanians have killed not only the Jews deported from Romania to Transnistria but that the Romanians have also killed the local Jews , who were Soviet and Ucrainean citizens.

Unfortunately , to the detriment of the Jews discussing the Holocaust, the Jews who supposedly died in Transnistria, have left no traces of their tragedy in discussion.Not even their own corpses. No common graves with these corpses have been discovered. Not even a small one, with 3-4 persons. To this objection – where are the almost 300.000 corpses? – the answers given by the reprezentatives of those who accuse us of these crimes , including those answers given in public debates on the television, answers given in full earnest, those answers claimed that „ the Jewish corpses had been eaten by dogs”!

Other Jews claim that other Jews have had a better „fate”, „their corpses had been eaten by other Jews”, having turned crazy with the hunger which was endemic in the Transnistrian camps.

Thusly, to the question where are the corpses of the Jews killed in Transnistria, about 300.000 corpses, the zionist answer is „the corpses have disappeared because they have been eaten”! Many of them have been eaten by the other Jews who could survive only in this way.The rest of the corpses have been eaten by various animals: dogs , rats, vultures, ravens, wolves, hienas… There was no need left for common graves.

This is their level of seriousness when discussing the accusation of genocide, the gravest accusation which can be brought to a human being, to a people.

Nota bene: the Jews who have engaged in this activity of slandering the Romanian people are few in number, and have a very low intellectual level. Even if they pretend to be historians and specialists , until 1990 they were busy practicing the Communist propaganda, Marxist-Leninist by source, in its essence based upon lies. Having been left without occupation after 1990, they have discovered another lie,on which to cash in and thrive, namely the Holocaust in Romania., They are loosing ground at this time, because of their loss of credibility.They accept no public debate on the subject of the Holocaust , and, helped by corrupt politicians, they try to introduce a regime of terror, of ostracizing their opponent in ideas, producing laws which they have copied from the West, laws which condemn deniers of the Holocaust produced by Nazi Germany.

This subject – the Nazi Holocaust is quasi- unknown to us. I know only that , in spite of the innumerable Hollywood movies made by great regisseurs , this Holocaust is contested by some anonymous engineers. We do not want to have anything to do with this story, to the same extent that Ion Antonescu refused to send Romanian Jews to the Nazi camps.”Each people with its own Jews” told them Marshall Antonescu. This is also our principle: each of us is responsible for the Holocaust that he is accused of!

The greatest mistake that the inventors of the Transnistrian Holocaust in Romania, have made, consists in the fact that for us, the non-existence of this Transnistrian Holocaust is easy to demonstrate. And once the idea of the Transnistrian Holocaust is rejected, many will conclude that, as a reflex gesture they could deny or at least doubt that the Nazi Holocaust , the German Holocaust, has ever existed.This is called , in Romanian, Tu l’as voulu , George Dandin!….It is not our fault if our texts will be useful also to other adversaries of Zionism.

We, being those who deny the Transnistrian Holocaust, don’t need to resort to a technical expertize, based upon laborious engineering knowledge, however insufficiently conclusive like the one about the gaschambers , the Auschwitz or Buchenwald incinerating ovens, might be, etc ..We are in the comfortable situation to deny the capacity of Transnistrian dogs to devour 300.000 Jewish corpses.. It is an easy task for us ! Because one cannot other than notice that the Jews contradict each other , some of them claiming that they were constrained to eat stray dogs to appease their hunger…Others were claiming that , because of their hunger , they were cnstrained to eat anything, the corpses of dead Jews included.

We find it a lot easier to deny the Transnistrian Holocaust than it is for those who deny the existence of the gaschambers or the capacity of the ovens in Ausschwitz to burn millions of corpses. This situation places us against our will, in the avangarde of the negationists. This is a posture which we have not chosen but where the stupidity and the imprudence of Zionists brought us because they accused us of having done something we haven’t done.

God will punish the Jews because they found it hard to show gratitude for the traditional Romanian humanity, which they have enjoyed not only in the times of the European Holocaust. Those Jews who know the truth and who, instead of showing the truth , instead of showing us gratitude so as together , Romanians and Jews , to save from forgetfulness the innumerable ”moving solidarity scenes between Romanians and Jews in the most difficult moments of the Nazi empire in Europe”, those epigones of Filderman and Carmilly Veinberger competed with each other to invent abject scenes , paranoic, odious , veritable infamies , putting to shame the very name of „man” , of „Jew”!

The names of these people, among whom there were not only Jews, are not even worth mentioning in this text.

But the most odious scam that the upholders of a theory claiming the existence of a Transnistrian Holocaust and of a Romanian genocide, stooped to construct, was to destroy , to steal or to hide the documents reflecting the real situation of the Jews in Romania at that time.We are reaching at this point the most scandalous chapter of the diversion called the Romanian Holocaust.

There has existed a rich, active press produced by the Jews in those years. That press , after 1990 , could not be consulted by anybody any longer. Nobody knows where it has been hidden. Until 1990 it had been left in the custody of the Federation of the Jewish Communities of Romania. But since a few good years, the wartime Jewish press and that of the years which have followed upon the war, has been impossible to consult by anybody. And this is so because in the press contemporary to those events , there is no writing to be found telling about a genocide or a Holocaust , that is of tens of thousands of Jews assassinated in Transnistria, on a treadmill.

One cannot discuss a subject of recent history, a subject of such dimensions like a genocide , without having access to documents. And from among the documents, the press contemporary to the events under examination, has a first rank value as an information source. One cannot carry out a study , a report upon the Holocaust in Romania , without researching in the press of those times the echo to such a tragedy, the reports rendering the facts directly , introducing us to the witness accounts given by those victims , or informations given by various other types of reports..Nevertheless, mercenary historians who have produced the well known Elie Wiesel „report” upon this subject, were not in the least disturbed by this fact that they were denied access to the Jewish press contemporary to those events.

In this order of thought, at a certain point, the existence of a Journal was discovered in Paris, written by Wilhelm Filderman himself….What a historical document this is, of inestimable value! This Journal, according to its author’s intentions , was destined to come into the Romanian Academy’s possession, upon the author’s death. But it landed in Tel Aviv because the Mossad stole the manuscript of Wilhelm Filderman’s Journal and nobody is allowed to read it ever since , not even the Jewish „historians” dedicated to the study of the Holocaust. Nota bene, let’s not forget the detail which gives the greatest value possible to this Journal: its author was many long years , the leader of the Jewish Community living in Romania. Not even a person like Filderman can be quoted as a witness to the Jewish sufferance in those years? Is it acceptable to hide the declarations of this witness by means of a terrorist activity exerted by the State of Israel?

Another Zionist roguery . Immediately after the war, in 1945, the Jewish World Congress has acted in the most rational and most correct way possible: it has put together a questionnaire with about one hundred questions, regarding the Jewish sufferance in Romania under Antonescu’s government. The questions were conceived in such a way as for no aspect to be left unregisterd or unconfirmed by history , no aspect describing the painful chapter of the Jewish sufferances endured by the poor Jews during the war. Everything imaginable that could be included in this subject , was frmulated among its questions.

The questionnaire took on the shape of a brochure A5, with 20 pages , called The File of A Jewish Family’s Sufferances. In this way there were collected many tens of thousands of files , a first rate informative material in terms of its authenticity. Because , upon the basis of that material, upon the basis of the honest declarations of hundreds of thousands of Jews , directly implicated in the events , one could not prove the existence of any genocide , of any Holocaust, that whole basic archive was destroyed after 1990.

And the last odious trick we want to mention here: whenever the Zionists are constrained to acqnowledge the fact that Ion Antonescu was correct to the Jews, they claim that when he saw that Hitler was going to loose the war, Antonescu understood that he was going to be made accountable for his acts after the war, in cautious anticipation, he changed also his treatment of the Jews.

There is something true in this idea because indeed, Ion Antonescu was aware of the fact that, the moment peace would be established, he would be drawn to account for his decisions, no matter what the final conclusions of the war might have been. Fact for which, he put together two cases full of documents concerning his government’s politics towards the Jews. These documents, instead of landing in the National Archives, were forcefully confiscated by the Soviets after the war, and held secret. Professor Gheorghe Buzatu , who knew about the existence of these „cases” full of documents , tried to track them down during his Moscow visits. He did not succeed to find out what these documents contained , but he found out where they had landed after 1990 because the State of Israel , taking advantage of the total disorder dominating in the first months upon the collapse of the USSR, had bought them from their temporary custodian. Most probably, the price that was offered for such an acquisition, defeated any possible resistance. The Romanian people are left only with the hope that the Russians have managed to photocopy that treasure of information which the Russians had had no right to embezzle or alienate.

As a matter of fact, those documents are made inaccessible even for the Jewish historians specialized in the Holocaust. Why? Because it is not excluded that at a certain instant in time , one such historian will be overcome by shame, will get pangs of conscience and will reveal the historical truth.. Jean Ancel was only one step away from such an attempt.

The list of the documents destroyed by the Jewish activists claiming there was a Holocaust in Transnistria is a lot longer. We are talking of documents stating clearly that in Romania, in Transnistria, there has never existed a Holocaust. However, the efforts made by the Zionists, even by the State of Israel, to destroy the proofs of our innocence, are, in a sense, meaningless. Because we, Romanians, don’t need any proof for it. According to the rules of the game , it is not our duty , the duty of the Romanians , of the accused, to demonstrate that we have not killed 270.000 Jews but it is the obligation of the accusers to bring convincing arguments in order to uphold their accusations. Something that has not happened , to this day.

.

I couldn’t demonstrate, without a certain difficulty, that I didn’t kill JFKennedy, if someone were to accuse me of being his assassin. I would find it hard to prove that on that day I was not in Dallas. I cannot prove that I was in another part of the world. So I shall use an eternal juridical principle and I shall ask my accuser to prove it himself that I was in that place , in Dallas, on that day.

Basing myself upon this same principle, I shall ask my accuser to present us the proofs, to bring us their serious arguments which should demonstrate the indubitable reality of the Holocaust in Romania and the implicit Romanian people’s guilt resulting from it.

Ok, they were very skilled at destroying the proofs of our innocence! But this is not enough. Above all, they will have to bring the proofs demonstrating our culpability.

However, they came so far only with accusations , repeated for thousands of times over and over again in a mass-media which they control entirely.All they do is accuse and that’s it.They refuse any public confrontation of arguments and proofs. Because we have the innumerable proofs for their destroying and hiding of documents which disincriminate us. Documents which prove our guiltlessness! Proves for genuine crimes perpetrated today, in these times.Because there is no greater crime than to accuse someone of having committed a crime, someone about whom you know very well, to be innocent.

Let’s be clearly understood: the crimes that the Jews attribute to us, are fading , they look like little childish misdeeds as compared to the crimes perpetrated by Zionist Jews , which bring false accusations to the Romanians and do their best to hide the fact that the Romanians saved them in hard times, that the Romanians gave them a helping hand, very often risking a lot by doing so.

In short, those Jews who accuse us of genocide , without having a serious proof for it, we counter-accuse of committing perjury, of obstructing justice by obstructing the historical truth. And we have proofs for this, by the thousands! It’s true, they are not as many as the number of victims made among the Romanian people by the Zionist lies.

***

To conclude, we must answer a key question : what is it that could explain this aberrant behaviour , so unusual for human nature? What has determined the Jews – let’s say , some Jews – to deviate so dramatically from the morality of their own identity? From the principles illustrated along histroy, by other Jews, by very numerous Jews?

Those who have commented upon this question, have offered several explanations. Explanations, not justifications! One of them is never missing in any serious commentary on the Romanian – Jewish disputes. This is the so called ISRAEL IN ROMANIA project!

Recently , one of the Holocaust commentators claimed that the Romanian modern and contemporary history cannot be separated from Romanian anti-Semitism.

This is very true! But only partially true! Because we also have to mention the cause of this anti-semitism: the intention and the endeavour of world Jewry to build a Jewish state on Romania’s territory. This intention has begun to be manifested after 1829 when it has started to produce social and political events ,

Since 1829 to this day , the project Israel in Romania has brought about various historical events, some of them , major events, and in each case the Romanian people were their victims. The last time this happened, was in December 1989, whereupon the „revolution” and the „transition” years which have followed, performed Romania’s change of status, namely, from the status of a free state, Romania changed its status to that of a colony of the State of Israel, on the point of being fully accomplished nowadays.

We shall come back to this subject in our future writings, as it is the most painful subject in Romania’s modern history..

                                                                                                                      Ion Coja

                                                                             Written in the name of The Anti-Wiesel Commission

                                                                                                               15 August 2015

1 Comment

  1. constantin

    Aveti dreptate Ioan Coja. Evrei sionisti traiesc numai din minciuna.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*