Puncte de vedere

Adevărata ţintă nu este Pomohaci (III)

  REPETENŢI LA „EXAMENUL” POMOHACI? (III)                        Iubirea prin tăcere! […]

 

REPETENŢI LA „EXAMENUL” POMOHACI? (III)

                       Iubirea prin tăcere!

Nimeni nu îL iubeşte pe Dumnezeu cum îL iubesc eu” (fostul preot Pomohaci, pe scena din Oşorhei, jud.Bihor).

Scris este că, la sfârşitul lumii, trăsăturile generale ale omenirii se vor descompune într-atât încât, striviţi de povara apostaziei, mulţi (şi) din rândul creştinilor vor ajunge, lipsiţi de smerenia cu care Sf. Apostol Pavel se autoconsidera „cel dintâi” dintre păcătoşi (1Tim. 1, 15), să fie nişte lăudăroşi care – indiferenţi la cuvintele dumnezeieşti „De Mă iubiţi, împliniţi poruncile Mele” (in.14, 25), se complac în a lua în deşert numele Domnului, din păcate, în acţiunile lor trufaşe, iubitoare de arginţi, lacome, mincinoase, desfrânate etc. Cauza tuturor acestor forme de păcat este mândria dusă la paroxism, neascultarea, de unde izvorăşte cerbicia care nu te lasă să pleci capul, să te smereşti, ajungând în final să fii muncit de slava deşartă şi, în încercarea diabolică de a „adapta” realitatea la propria imaginaţie, să nu mai ai puterea de a cere iertare nici de la Dumnezeu, nici de la oameni!

Astfel, din investigaţiile presei, rezultă că fostul preot Pomohaci era de fapt, în ciuda a ceea ce lăsa impresia că este, un „hrăpăreţ”, cu „averi inimaginabile”, care dispune de maşini de lux, 12 apartamente (în Cluj) în valoare de peste 1 milion € (Evenimentul zilei), alte bunuri materiale (dintr-o comercializare care sfida monopolul exclusiv al Bisericii Ortodoxe, precum şi din diferite daruri aduse de credincioşi la Sfântul Altar, apoi scoase pe uşa din spate şi repuse în circuitul vânzării la un magazin din apropiere), având ca acoperire „milostivirea” sa de a fi adoptat 4 copii (în realitate, A. Steckbaner de la Direcţia de Protecţie a Copilului Mureş declară că Pomohaci nu are nici un copil înfiat legal!)… Ca şi cum toate acestea nu ar fi de ajuns, ca să ne facem o idee cât mai exactă, marea actriţă Draga Olteanu-Matei s-a manifestat indignată, la TV, dezvăluindu-ne că, în chiar Postul Paştilor, a crezut – spre regretul ei ulterior – în ce i-a spus la telefon Pomohaci (anume că i-ar fi adus diferite bunuri alimentare spre consum, de altfel însă … interzise în acea perioadă de abstinenţă creştină)! Era fals! Riscul unor astfel de excentricităţi duhovniceşti, dăunătoare inclusiv semenilor, este acela de a pierde din credibilitate şi, nu în ultimul rând, de a rămâne captiv, spre osândă, în duhul amăgirilor lumeşti! O înşelare este şi atunci când, mergând la o înmormântare, preferi să aplauzi în loc să aprinzi o lumânare şi să te rogi pentru iertarea păcatelor sufletului celui ce pleacă la Judecata lui Dumnezeu (a creat dezavuare faptul că Pomohaci a făcut un selfie cu sicriul în care se afla trupul răposatei cântăreţe Ileana Ciuculete, după care l-a postat pe FB însoţit de cuvântul aplauze!) … De aceea, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, V. Bănescu, a replicat că „nu este loc de aplauze”…

                                                           Judecata Bisericii

Este o caterisire pe scârboase motive, ce este mai urât decât pedofilia?” (Dan Ciachir, memorialist).

Alba-Iulia. Ca urmare a dosarului impresionant pe care îl avea la Arhiepiscopie, conţinând numeroase sesizări făcute de persoane care se considerau vătămate de acţiunile preotului Pomohaci, în ziua de 27 iulie 2017 s-a întrunit Consistoriul Eparhial al Arhiepiscopiei  de Alba-Iulia care a decis, într-o şedinţă în care clericul Pomohaci a fost acuzat că a racolat un minor în scopuri sexuale, ca acesta să fie caterisit. El a negat acuzaţiile aduse, dar nu a adus nici o probă în ajutorul său. Astfel, Pomohaci a pierdut definitiv calitatea de preot, fără să mai aibă dreptul de a învăţa, sfinţi, păstori şi ocupa un post în activităţile bisericeşti.

S-ar fi putut opri aici, ştiind că se află sub „reflectorul” Presei şi al atenţiei naţionale, dar Pomohaci a preferat să se prevaleze de termenul legal de 15 zile, pentru a face contestaţie la Mitropolia cu sediul în Sibiu, continuând astfel să aducă atingere imaginii Bisericii Ortodoxe!

Sibiu. Făcând recurs, fostul preot Pomohaci şi-a prelungit „agonia” de „erou mitologic”, amplificând şi mai mult vacarmul naţional întreţinut de Media, fiind în situaţia de a se prezenta la Mitropolia din Sibiu, cu speranţa că faptele descrise în dosarul său vor fi redefinite şi va obţine anularea caterisirii.

Prima dată a fost, în oraşul de pe Cibin, în ziua de 19 septembrie. Şi de această dată, însă, Pomohaci a preferat să întreţină starea de suspans, cerând – în vederea studierii dosarului – un nou termen de judecată. Au fost totodată admişi martorii propuşi de preotul caterisit, oferindu-i-se posibilitatea să-şi aleagă un apărător bisericesc şi fixându-i-se judecarea Apelului în ziua de 5 octombrie.

A doua oară a venit, la judecata forului superior al Bisericii, îmbrăcat în veşminte preoţeşti şi, sper, în deplinătatea conştientizării că hotărârea de acum a Bisericii este suverană, valabilă şi executorie, indiferent că vreo instanţă civilă ulterioară l-ar disculpa de faptele sale (can.15, Sinodul VIII local din Cartagina).

După ce a fost judecat, iar Pomohaci a aflat că este exclus din rândul preoţimii, degeaba aceasta a mai încercat să se prevaleze de ceea ce trebuia să facă de când au apărut primii „germeni” ai „scandalului public”, anume să ceară în scris, imediat după şedinţa de judecată a Consistoriului, „admiterea retragerii din preoţie”. Cererea lui, fiind considerată tardivă, a fost refuzată!

Astfel, considerând că „sarcina preoţiei este prea grea de purtat pentru Pomohaci”, sinodul mitropolitan al Ardealului a făcut „front comun” cu decizia Arhiepiscopiei de Alba – s-a disociat categoric de excentricităţile anticreştine ale lui Pomohaci şi – prin Hotărârea nr.4 din 5 oct. 2017, motivată şi însoţită de Decizia sinodală nr.4 / 6 oct.2017 – a decis „eliberarea din demnitatea preoţească şi trecerea în starea de laic” a lui Pomohaci (menţionez că demiterea are aceleaşi consecinţe dogmatice ca şi caterisirea, conducerea canonică a Bisericii ridicându-i, din pricina nevredniciei omeneşti, darul Duhului Sfânt dat prin taina hirotoniei).

În cuprinsul Motivării, fostul preot Pomohaci, a fost acuzat de 4 abateri: 1 morală şi 3 canonice. Iată-le:

  • Tentativă de săvârşire a unor acte imorale exprimate printr-un dialog înregistrat şi făcut public”;
  • Denaturarea „cu bună ştiinţă” a Sfintei Liturghii şi a altor rânduieli liturgice „până aproape de erezie, prin abateri liturgice cu caracter inovator, de influenţă neoprotestantă”;
  • Neascultarea faţă de autorităţile bisericeşti, prin neîndeplinirea îndatoririlor canonice … şi a tuturor … dispoziţiilor superiorilor ierarhici, dusă până aproape de schismă”;
  • Nerespectarea principiului jurisdicţional canonic, prin oficierea de servicii religioase pe cuprinsul altor eparhii fără binecuvântarea ierarhului locului”.

În consecinţă, Pomohaci nu mai poate săvârşi lucruri sfinte, nici să îmbrace veşminte preoţeşti şi nici să se mai împărtăşească în Sf. Altar. Este însă foarte important de reţinut că, dându-i-se posibilitatea să mai desfăşoare unele activităţi filantropic-culturale, instanţa Bisericii se va putea autosesiza, pentru a-l judeca şi pedepsi canonic, dacă va continua abaterile de care s-a făcut vinovat. Abia atunci Biserica îl va putea pedepsi şi mai grav, ca eretic (susţinător de învăţături greşite) şi schismatic (susţinător al ruperii de Ortodoxie), spre a fi anatemizat (rupt de trupul Bisericii şi dat pe mâna satanei). Pomohaci nu a fost aşadar dat afară din Biserică, cum se vehiculează în presa dezinformatoare, ci doar exclus din preoţie. El are părtăşie cu trupul Bisericii, dar se află sub „lupă”.

                                                       Pocăinţa nu este … fiţă!

Am aflat cu întristare de spectacolele părintelui” (preot O. Botoi, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei de Alba-Iulia).

Şi o secundă dacă am trăi pe pământ, darămite o viaţă de om, tot ni s-ar cuveni să avem conştiinţa propriilor păcate, în adâncul fiinţei noastre, ca să fim mai cumpătaţi, mai reţinuţi şi atenţi în acţiuni, aducându-ne aminte că marele prooroc-rege David, odată, îi închina lui Dumnezeu psalmul pocăinţei (50): „Că … păcatul meu înaintea mea este pururea (…) că iată, întru fărădelegi m-am zămislit şi întru păcate m-a născut maica mea”. Şi atunci, cu siguranţă că Dumnezeu, văzându-ne smeriţi în rugăciuni şi lacrimi, ne-ar şterge păcatele şi Duhul Sfânt ne-ar insufla, în chip tainic, să luăm aminte că va veni vremea, odată şi odată, să dăm răspuns la Judecata Divină, acum poate nebăgând în seamă, atenţi la lume şi nu la Dumnezeu, la tâlcul zicalei populare „De-ar şti omul de ce-ar da, / N-ar mai bea, n-ar mai mânca”! Când se încurcă însă aceste două planuri, este semn că omul s-a încurcat, în trufaşe şi subtile amăgiri, devenind un pericol pentru sine.

Fostul preot Pomohaci, înainte de a fi caterisit la Alba, nu a avut voie să mai slujească 30 de zile, ca preot, trebuind ca între timp să aducă dovezi pentru demontarea acuzaţiilor şi, astfel, să îşi apere nevinovăţia. A fost totuşi o surpriză pentru mulţi să constate cum, cântând şi jucând la spectacole, chiar făcând glume cu care a stârnit râsul spectatorilor, Pomohaci şi-a sfidat superiorii bisericeşti şi, în loc să se pocăiască în adâncă tăcere şi singurătate, nu numai că nu a venit cu nici o dovadă care să îi ateste nevinovăţia, mărginindu-se doar să nege verbal acuzaţiile, dar şi, hulind, a postat pe Facebook poze cu un berbec pe care l-a numit „episcopu”, apoi a tot cântat, zâmbitor, la evenimente publice, (la Sâmpetru de Mureş a spus primarului: „Fac o dedicaţie specială, dar să căutaţi în buzunarul drept, că văd că este gros”), declarând că „aş plânge mai tare, dar nu vreau să dau satisfacţie unor oameni (subl. a.)” şi … „aruncând” blesteme, în cântecul „Unu cu unu face doi” (sic!), transmis obsesiv de televiziuni: „Cine-i mânios pe mine, / Crească-i coada ca la câine, / Cine-i supărat pe noi, / Crească-i coarne ca la boi / Şi ochii ca la broscoi”!

                                                 Cine are urechi de auzit, să audă! 

Ştiţi că Mitropolia Ardealului a fost ispitită de săptămâni cu un preot (Pomohaci –  n.a.) care cred că s-ar înţelege foarte bine cu cei care atacă Coaliţia pentru Familie din punct de vedere al orientării… Biserica nu agreează circul. Cu hotărârea dat, nefiind posibilitatea să o mai conteşti undeva, nu mai merge circul de la Sibiu la Bucureşti” (preot Constantin Necula, purtător de cuvânt al Mitropoliei Ardealului).

Cu cât semnele sfârşitului vremurilor se întrevăd mai abitir în natură şi în omenire, iar duhurile antihristice ne cufundă tot mai mult în „mlaştina păcatelor” trupeşti şi duhovniceşti, cu atât oamenii îşi pierd reperul păcii lăuntrice, se agită, fugind dintr-un loc în altul şi, dezorientaţi, îşi caută odihna, la ceea ce îşi imaginează ei că este limanul mântuirii, ajungând „pe mâna” nu a unor înţelepţi „îmbătrâniţi” în experienţa mistico-ascetică, cu credinţă adâncă, ci iau cu asalt, în aşteptarea imediată de semne şi minuni, pe diferiţi preoţi tineri, neîncercaţi în „focul” arderii patimilor, dar cu veleităţi de mari depozitări de daruri harice şi harismatice! Pur şi simplu nu mai vor să aştepte în linişte lucrarea lui Dumnezeu, dând mulţumire pentru toate, ci vor să li se „rezolve” problemele „pe loc”, nu contează că se abat în mod hulitor de la învăţătura hristică revelată şi de la legile Bisericii, nici că fac neorânduială în parohiile de unde provin, nici că îi paşte pericolul să fie nişte idolatri care, precum în civilizaţiile străvechi, ajung prizonierii unor personificări de zei neopăgâni, incapabili să mai distingă binele de rău.

În ciuda însă a oricăror confuzii, nu se poate concepe că nu a existat – printre adepţii fostului preot Pomohaci – şi credincioşi bine ancoraţi duhovniceşte, mişcaţi în inimile lor de unele cântece interpretate de acesta cu măiestrie artistică, dar este imposibil de acceptat, după ce ai văzut că mai-marii Bisericii fac eforturi să îl redreseze duhovniceşte, trimiţându-l cu penitenţă la Mănăstirea Afteia, tu să te faci a nu vedea că asupra lui Pomohaci planează nişte semne mari de întrebare, să nu te pună pe gânduri declaraţiile acuzatoare ale unor minori împotriva lui Pomohaci, să fii indiferent totuşi la căutarea adevărului, să continui să aplauzi un om care iese de la judecata Bisericii, să stai în genunchi pe stradă convins că „este un apărător al Ortodoxiei” un preot care a cochetat cu ereticii, să intri în spaţiile bisericeşti ca pe stadioanele de fotbal, să loveşti ziariştii, să blochezi pe stradă circulaţia pietonilor şi a maşinilor, să trimiţi memorii la Patriarhie ca să susţii o cauză pierdută în instanţe specifice de un preot care nu a făcut o conferinţă de presă unde să ne spună răspicat că nu este homosexual (criticându-l pe preotul Bănescu, purtătorul de cuvânt, a cărui atitudine publică a fost de altfel corectă!), să îl „acoperi” cu flori venind la spectacole cu … autocare speciale, să îl cauţi pentru „sfaturi” şi după ce ştii că a fost caterisit!

Ar mai fi încă multe lucruri de spus, multe indicii bigoto-fanatizante de evidenţiat, dar certe rămân şi câteva nedumeriri puse pe seama credinţei „turmei” lui Pomohaci… Au fost oare aceştia „legaţi la ochi”, nevăzând cum fostul lor preot „făcea banul”? Nu au văzut cum denatura slujbele? Nici cum glumea? Nici cum se revindeau darurile aduse de ei la Sfântul Altar? Nici cum risca să dezbine familiile, acceptând în gospodăria parohială femei pe care le aşteptau acasă soţii şi copiii lor? Nici cum îi substituia pe alţi preoţi, ai căror credincioşi plecau la el fără binecuvântarea parohilor sau duhovnicilor lor? Nici cum a introdus sămânţa neghinei în Biserică, aducându-l pe un eretic să le predice? Nici cum accepta ca oamenii să îl idolatrizeze numindu-l „plin de har” (şi „trimis al lui Dumnezeu pe pământ”), etalându-se hulitor cu „HAR” şi „DUH” inclusiv pe tăbliţele auto? Nici cum îi plăcea să fie adulat de credincioasele care îl însoţeau, la spectacole, confecţionându-i propagandistic o imagine prefabricată prin florile aduse? Nici cum a tulburat Biserica, acceptând să fie însoţit (gălăgios) de adepţi dispuşi să provoace, la nivel naţional, fenomenul aderării în masă la opinia lor separată? Nici cum se transforma într-un răzvrătit, sub „masca” unui lider religios care incită la formarea curentului „Străzii” în Biserică, prin încercarea de a-şi impune „regulile” peste capul ierarhiei bisericeşti rânduite de Hristos? Nici cum încerca să îi facă şi pe ei nişte „vedete” ale credinţei, până a-i aduce aproape de schismă şi erezie (vrând să creeze în propria parohie un fenomen cu impact naţional)?

Şi încă ceva, fraţilor! Poate că „telenovela” asta s-ar stinge definitiv, la un simplu semn al lui Pomohaci, dar, văzând zelul cu care o parte din adepţii lui se „dedică” în continuare „cauzei” acestuia, după atâtea impietăţi … zgomotoase, în public, ar fi de înţeles că şi fanii sunt „croiţi” după „chipul şi asemănarea” mentorului lor!

                                                                                                                                   Prof. Costel NEACŞU

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*