Editorial

ZIUA ÎNĂLȚĂRII, ZIUA EROILOR

              Hristos S-a Înălțat! M-a ajutat Dumnezeu ca de Sfînta zi a Înălțării, dar și a Eroilor, după ce […]

 

            Hristos S-a Înălțat!

M-a ajutat Dumnezeu ca de Sfînta zi a Înălțării, dar și a Eroilor, după ce două zile nu am avut putere să ies din casă, să reușesc să ajung la mănăstirea Comana. Nu mă ajută Dumnezeu cu puterile în fiecare zi, dar mă ajută atunci cînd trebuie. M-a ajutat să ajung, m-a ajutat să rezist șase ore, iar acum, în loc să dorm, scriu.

Am petrecut 6 ore minunate, printre mulți prieteni, în singurul loc din țară în care în anumite zile, patrioții se calcă pe picioare. Patriot este un cuvînt pe care îl voi repeta des, chiar dacă pe unii asta i-ar enerva. Ajunsesem să mă simt stingher în propria mea țară dar acolo, între zidurile ridicate pentru prima dată de Vlad Țepeș, nu mai era țara lui Iohannis și Dragnea, era țara mea, cu oameni cu sufletul frumos și curat, plini de curaj și dragoste de România.

Ca întotdeauna, gazda noastră a fost părintele stareț, arh. Mihail Muscariu, un mare patriot.

Ca întotdeauna, organizarea a fost perfectă și s-a datorat lui Adrian Grigoriu, un mare patriot.

În ce privește inițiatorul, poate greșesc, dar mă gîndesc la dl. gen. Radu Theodoru, un mare patriot – s-ar putea însă să fi fost toți cei trei de mai sus. Dl. gen. Radu Theodoru (94 de ani) a avut bucuria de a se reîntîlni cu dl. gen. Ion Dobran (99 de ani) – ultimii doi supraviețuitori ai Flotilei I-a aeriene române în cel de-Al Doilea Război Mondial!

comana militari

Spre surpriza celor doi generali de flotilă aeriană la un moment dat, mai tîrziu, cînd evenimentele se desfășurau în curte, de undeva din neant a apărut o dronă care s-a plimbat, a bîzîit și apoi a aterizat cuminte în palma proprietarului. Spre sfîrșit, un aeroplan a survolat în cîteva rînduri mănăstirea.

Au fost prezenți scriitorii mari patrioți, sus-menționatul gen. Radu Theodoru, autorul cărții „România ca o pradă” (și al încă vreo 70 de cărți!), dl. col. Vasile Zărnescu, autorul cărții „Holocaustul – gogorița diabolică”, dl. Dan Radovici, autorul cărții  „Faptele noilor martiri ai României și lupta lor împotriva comunismului” (un tînăr – așa îmi permit eu să spun – care oferă o rază de speranță, dar din păcate nu avem prea mulți astfel de tineri).

Conf. univ. dr. Vasile Șoimaru, Dan Cristian Ionescu, gen. (rtg). Radu Theodoru și col. (rez) Vasile Zărnescu, patru scriitori care au slujit prin cărțile scrise de ei Neamul Românesc.

Conf. univ. dr. Vasile Șoimaru, Dan Cristian Ionescu, gen. (rtg). Radu Theodoru și col. (rez) Vasile Zărnescu, patru scriitori care au slujit prin cărțile scrise de ei Neamul Românesc.

Din Moldova de peste Prut a venit (din nou) un mare patriot, conf. univ. dr. Vasile Șoimaru, autorul proiectului și coordonatorul cărții „Cotul Donului 1942:  eroism, jertfă, trădare”. Nu mă voi referi acum la această carte, care merită dedicarea unui articol în exclusivitate (poate voi reuși să îl scriu într-o zi), dar nu mă pot abține să nu preiau (din „În loc de prefață”) un paragraf scris de Vlad Pohilă  „Nu am nici o îndoială că dr. Vasile Șoimaru, reeditînd cartea despre tragedia românească de la Cotul Donului, 1942, a ținut să spună răspicat, să repete pentru cei care nu voiesc nicicum să înțeleagă: „nu vom permite nimănui să ne scrie istoria după bunul lor plac; nu vom accepta să decidă pentru noi – alții, străinii -, cine ne sunt eroii și cine ne sunt trădătorii și călăii; cine-s prietenii și cine-s adversarii noștri; pe cine să iubim, să venerăm, să cinstim și pe cine să trecem cu vederea sau să-i trecem chiar la groapa de gunoi a istoriei“.

            Au fost prezenți mulți foști ofițeri de securitate, în rezervă sau în retragere, dintre cei educați în spiritul dragostei de țară, spirit pe care l-au păstrat și acum, ofițeri M.Ap.N. (din toate armele: aviație, marină, terestre) în rezervă sau în retragere (ca de pildă gen. Mircea Chelaru), ofițeri activi din MAI (ca de pildă cms. Șef  Florin Șinca).

La reușita acestei acțiuni a avut aportul său și Aurel Enache, primarul comunei, un bun român și, din cîte am auzit, un bun gospodar. Un om plin de modestie și de bun simț, care nu s-a băgat în față cu eșarfa tricoloră peste piept și burtă ci a stat retras, pînă cînd i s-a solicitat să ni se prezinte.

După ce s-a terminat slujba, la ora 12, cînd în toată țara au început să fie trase clopotele, activitatățile s-au mutat în fața mauzoleului din incinta mănăstirii (din cite am înțeles, unul dintre cele 8 mauzolee ale eroilor existente în România). În fața unui banner mare fixat pe perete, între drapelele României, avînd în lateral garda de onoare de la școala SRI din Grădiștea, a fost adusă masa (timp în care praporii, ținuți de bărbați în costum național erau în apropiere). A vorbit întîi dl. gen. Radu Theodoru, apoi, după „Deșteaptă-te române”, părintele arh. Mihail. După care s-a cîntat „Imnul Eroilor”.

Au urmat depunerile de coroane.

Apoi, am avut o mare surpriză. Ca om cu origini de la munte, știam că fluierașii sînt doar acolo, printre ciobani. Apoi, am avut a doua surpriza – pentru prima dată am auzit cîntat la fluier, de niște copii de pînă în 10 ani, „Treceți batalioane române, Carpații”! Îl menționez cu apreciere pe dl. Ion Cucu, cel care i-a învățat pe acești copii să cînte la fluier.

comana copii cu fluiere

S-au recitat, tot de niște copii minunați, poezii patriotice (George Coșbuc, Vasile Militaru, Radu Gyr, Nichita Stănescu).

Următoarea parte a întîlnirii a avut loc din nou în biserică – lansări de carte:

Mihail Muscariu – „Mănăstirea Comana între istorie și legendă”;

Col. (rez.) Gheorghe Rațiu – „Calvarul” (Istoria și natura extremismului naționalist maghiar):

Gen. Radu Theodoru – „Urmașii lui Attila”.

Dl. Vasile Șoimaru ne-a prezentat inițiativa basarabenilor patrioți (boicotați de Moscova, de București și de Chișinău) pentru aniversarea centenarului Marii Uniri, și anume publicarea a 100 de cărți pentru cei 100 de ani. Lipsiți de orice sprijin material din partea autorităților moldovenești sau românești, neavînd bani și mizînd doar pe ajutorul unor oameni de afaceri (desigur, tot patrioți și ei), au reușit déjà să tipărească cam un sfert dintre acestea, un set fiind adus și donat pentru biblioteca mănăstirii.

Credeți că a fost un program încărcat?  Nici nu v-am spus tot. La plecare, l-am rugat pe Adrian să-mi dea un exemplar al programului, ca sa pot să expun succesiv evenimentele. Și mi-a dat 8 pagini, cu organizarea pe minute! Nu am putut să le scriu pe toate, ci am fost nevoit să le selectez.

După hrana sufletului, părintele stareț ne-a invitat în trapeză și pentru hrana trupului. După pofta cu care invitații goleau farfuriile, mi-am dat seama că pregătirile erau excelente – din păcate însă, eu eram prea obosit ca să pot mînca astfel încît m-am mulțumit cu hrana spirituală. Am plecat și, ajuns acasă, în loc să mănînc sau să dorm, m-am pus pe scris.

Cum să închei? Să spun că Dumnezeu să ne ajute? O spun, dar din păcate, El nu are nici un  motiv să o facă, și nu numai în cazul românilor,.la nivel național, ci la nivel planetar. De cîteva decenii încoace pretinșii creștini de pretutindeni uită tot din ce au învățat de la Mîntuitor, dacă au învățat ceva vreodată.

comana poezii

Am plecat cu un regret. Din cauza vremii dușmănoase de dimineață, am renunțat la ideea de a îmbrăca ia mea țărănească. Ajuns acolo, mă simțeam ca unul îmbrăcat cu slip pe o plajă de nudiști. Vă rog să mă credeți că nu am renunțat la această idée din cauza amenințării lui Alexandru Florian că cei care umblă în port popular fară să fie țărani, înseamnă că sînt legionari. Nu, îl anunț pe A.F. că dacă în România ar mai fi legionari adevărați (și nu surogate), eu aș fi legionar – nu din antisemitism, ci ca să îmi apăr țara.

Pot spune: „Et in Arcadia ego!”

                                                                                                                                 Dan Cristian IONESCU

P.S.   Acum vreo două decenii l-am dus  pe Constantin Calancea, din păcate doar pentru prea scurt timp președinte al Asociației “21 Decembrie” la Vaideeni, unde i-am arătat statuia eroului necunoscut pe care era scris Eroii nu se plîng, ei se slăvesc”. Cînd a scos revista cu același nume a asociației, a avut grijă să înscrie aceste cuvinte, puține, simple, dar minunate!

 

 

1 Comment

  1. Constantin

    Imi place cum ati scris!Ma inchin in fata marilor eroi !!Cu stima Constantin Muscariu-Bistrita

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*