Puncte de vedere

Johan, care a negociat înfierea a 20 de copii, și doamna Viorica Dăncilă, care a înfiat un copil să-i fie mamă și mamă i-a fost!

  Pe internet am găsit acest text, scurt și cuprinzător: Adică… în ’90, Werner tranzacționa! În aceiași ’90, Viorica înfia! […]

 

Pe internet am găsit acest text, scurt și cuprinzător:

Adică… în ’90, Werner tranzacționa!
În aceiași ’90, Viorica înfia!
Care are suflet?

Semnat de Daniel Tomozei Dimian.

Îl felicit pe autor, care s-a priceput în atât de puține cuvinte să spună atât de multe despre disputa dintre cei doi: președintele României și Primul minstru al Țării .

                                                  Comentez și eu:

Negoțul cu copii abia născuți era un motiv suficient pentru ca individul să nu mai ajungă persoană publică, primar de oraș mare, SIBIU, iar după o vreme președintele unei țări de oameni serioși totuși, care nu aveau cum să-l voteze și nici nu l-au votat. Alegerile prezidențiale au fost fraudate cu o nerușinare vecină cu trădarea de Țară! Instituțiile care s-au ocupat cu măsluirea alegerilor asta au făcut: au trădat Țara și Neamul! Și doar este vorba de o instituție menită mai presus de orice să apere respectarea legilor și a Constituției: Serviciul de Informații, interne și externe. Urmașii Securității de odinioară. Care și-a dat pe față arama coclită în decembrie 1989, în zilele când și-au trădat comandantul suprem.

Servicii secondate cu un servilism dezgustător de o presă la fel de trădătoare, care nu a fost capabilă să reacționeze după cuviință la ascensiunea politică a unui monstru. Să mijlocești 20 de înfieri și să nu te intereseze soarta copiilor înfiați, să nu păstrezi legătura cu părinții înfietori, este un gest de o iresponsabilitate inumană, animalică!… Nu a stârnit nicio reacție în mass media românească!

N-a contat pentru mass media din România, nici pentru comentatorii politici, cum nu a contat nici măcar pentru adversarii politici mârșavul negoț care i-a îmbogățit pe soții Johan. Nici măcar contracandidații de la alegerile prezidențiale nu au găsit de cuviință să-l tragă de mânecă pe concurentul nedemn, să-i pună în față oglinda revelatoare: nu ai calitatea de om, individule! Nu ești OM, omule! Ești o lepădătură, scăpat de pușcărie pentru câte ilegalități ai făcut, pe toate le întrece însă povestea cu copiii înfiați! Nu poți prezenta nicio dovadă că acei copii nu au ajuns furnizori de organe vitale, în cel mai odios negoț posibil! Nicio dovadă că te-a preocupat grija pentru acei copii!… Cum de nu te-ai spânzurat până acum de rușine și de oroare?!… Nici măcar atâta fărâmă de suflet nu mai ai?!…

Mizerabila de presă din România a făcut caz de o împrejurare din trecutul dnei prim ministru Dăncilă, cu care namila de la Cotroceni este „la cuțite”: în tinerețe, dna Dăncilă a înfiat un băiețel, abia născut, părăsit de mama sa. L-a înfiat și l-a crescut ca pe fiul ei. Detaliu biografic care s-ar fi cuvenit să genereze comentariile cele mai pozitive. Dar de unde?! Mizerabilii care se prezintă ca meseriași ai scrisului, ai gazetăriei, s-au întrecut în sarcasme și aluzii răutăcioase. Au atins astfel josnicia cea mai de jos a gazetăriei post-decembriste! Ar trebui înregistrate și puse în calea neuitării publice numele acestor lepădături. Oricât ar fi ei de mercenari, de prostituați ai scrisului, atât de jos nu aveau voie să ajungă! Oricât de implicați ar fi de partea animalului în meciul dintre cele două palate, o lovitură atât de josnică nu aveau dreptul să-și permită! Are și ticăloșia limitele ei!…

Îi invit pe cititorii acestor rânduri să-și pună și ei întrebarea ridicată de dl Tomozei: Cine are suflet? Cum poți să fii sau să rămâi partizanul unui om în halul ăsta de ne-om?!

                                                                                                                       Ion Coja

Notă: am urmărit-o pe dna Dăncilă în ultimul interviu de la Antena 3, cu gândul să-i contabilizez toate abaterile de la normele gramaticale și stilistice ale limbii române. După primele schimburi de cuvinte m-am pomenit că număram abaterile lui Gâdea, conlocutorul doamnei, agramat și ilogic la tot pasul! Mult mai rău mânuitor al limbii române decât fiecare dintre invitații săi!

Pe cei interesați de acest subiect – apărarea limbii române!, îi îndemn să urmărească această problemă și la postul Realitatea TV, la emisiunile lui Bogdan Rareș, îndeosebi la invitatul de bază, fostul ministru Cristian Diaconescu, cum își bate joc de limba română! La fiecare apariție individul inventează cuvinte noi!… Dar ce cuvinte?!

Bașca frazele din care jumătate rămân neterminate!… Dar se pricepe să-și dea ochii peste cap și să intoneze frazele ca și când ar spune cine știe ce deșteptăciuni! Ce idei!… Un pustiu de necuprins! Un impostor perfect! Un închipuit!

                                                                                                              Ion COJA

8 Comments

  1. Gheorghe si Ion asupriti de straini

    alogenul a ajuns guvernator, ales de alogenii lui, ca o masura a adormirii si spalarii de creier impusa de “valorile” occidentale….daca la inceput s-au folosit de cozi de topor tradatori si vanzatori de neam, acum au impus direct pe fata fara nici o jena, ca o sfidare pe alogenii lor, asta datorita amarului de ani de propaganda si indobitocire ca picatura chinezeasca, ca minciuna repetata la nesfarsit…saramanul om….sarmanul popor ca broasca pusa la fiert, nu simte, nu realizeaza pieirea lui, si crede in propaganda iluzorie vicleana a “valorilor” occidentale, care-l duce in prapastia pierzarii, din om in neom, coborat in nefiresc, mai prejos decat animalele, si din popor in populatie, controlata si manipulata prin card si cip, si paine si circ!
    fereastra overton – nu e o teorie a conspiratiei ci e trista realitate a zilelor noastre, mostra de manipulare si spalare de creier…sau altfel spus : “valori” occidentale si…stat de „drept” !
    https://www.apologeticum.ro/2015/12/fereastra-overton-teoria-prin-care-s-a-legiferat-homosexualitatea-la-fel-se-poate-intampla-si-cu-pedofilia-si-canibalismul/

    • Tolontan Tontu

      Catalin Tontolan, ziaristul statului paralel, un jeg ordinar care nua re nimic sfint. I-ar place oligofrenului sa se scrie si de copiii lui?

    • Bleahu.Emil

      Catalin Tontolan, un jeg rezist, cu pretentii de jurnalist. Jurnalist da, dar al sistemului paralel

  2. Gheorghe si Ion asupriti de straini

    realizarile alogenilor : transformarea poporului in colonie a imperiului occidental iudeomasonic…resurse economie finante politica cultura sub control strain …ca si in ziua de azi….coruptie jefuirea si asuprirea poporului in numele “valorilor” occidentale afacerea strousberg, skoda, marmoros…rascoala din 1907 si 12000 de tarani ucisi pentru ca au indraznit sa se ridice impotriva strainilor care-i asupreau…iata realizarile alogenilor hohenzollerni : fapt ce-l facea pe Constantin Tanase sa faca haz de necaz…de necazul adus de “valorile” occidentale si statul lor de „drept”, atunci….dar mai ales acum, vedem pe pielea noastra “realizarile”… dupa cum constata si Dem Radulescu :
    NEICĂ, NU MAI POT RĂBDA!
    O spun tare: nu-mi convine,
    Că un trust din țări străine,
    Dă azi ordine la mine!
    Că își bagă nasu-n toate,
    Ministere, Căi Ferate,
    Școli, spitale, atenanțe,
    Străzi, vapoare și Finanțe,
    Bănci, ogoare, fabrici, case,
    Chiar și-n teatrul lui Tănase.
    Când să-și facă omul gustu’,
    Hop, s-amestecă și Trustu’!
    NEICĂ, NU MAI POT RĂBDA!
    PĂI NU-I AȘA?
    Vasăzică dumneata,
    Ai venit în țara mea,
    Zori, nevoie vag nevag,
    Să mă-nveți tu ce să fac?
    Zori, nevoie, vreau nu vreau,
    Să mă-nveți pe un” s-o iau?
    Ca să fac ce nu e bine,
    Și s-ajung slugă la tine?
    Apoi dacă-i țara mea,
    Ce te-amesteci tu în ea?
    Păi nu-i asa?
    Eu să știi la tine-acasă,
    Nu mă amestec că nu-mi pasă,
    Însă, nici tu, vezi, nu-mi convine,
    Să te faci stăpân la mine,
    NEICĂ, NU MAI POT RĂBDA!
    PĂI NU-I AȘA?
    Textul satiric scris de Constantin Tănase, în interpretarea lui Dem Rădulescu…
    https://m.dcnews.ro/marele-actor-dem-radulescu-atac-la-multinationale-acum-30-de-ani-video_633428.html

  3. Gerard Lenorman – Si j’étais Président

    Ultimele versuri: nu contati pe mine sa fac politica, nu e nevoie sa fii presedinte ca sa iubesti copiii

    Il était une fois à l’entrée des artistes
    Un petit garçon blond au regard un peu triste
    Il attendait de moi une phrase magique
    Je lui dis simplement : Si j’étais Président
    Si j’étais Président de la République

    Jamais plus un enfant n’aurait de pensée triste
    Je nommerais bien sur Mickey premier ministre
    De mon gouvernement, si j’étais président
    Simplet à la culture me semble une évidence
    Tintin à la police et Picsou aux finances
    Zorro à la justice et Minnie à la danse
    Est c’que tu serais content si j’étais président ?
    Tarzan serait ministre de l’écologie
    Bécassine au commerce, Maya à l’industrie,
    Je déclarerais publiques toutes les patisseries
    Opposition néant, si j’étais Président

    Si j’étais Président de la République
    J’écrirais mes discours en vers et en musique
    Et les jours de conseil on irait en pique-nique
    On f’rait des trucs marrants si j’étais Président
    Je recevrais la nuit le corps diplomatique
    Dans une super disco à l’ambiance atomique
    On se ferait la guerre à grands coups de rythmique
    Rien ne serait comme avant, si j’étais président
    Au bord des fontaines coulerait de l’orangeade
    Coluche notre ministre de la rigolade
    Imposerait des manèges sur toutes les esplanades
    On s’éclaterait vraiment, si j’étais président !

    Si t’étais Président de la République
    Pour nous, tes p’tits copains, ça s’rait super pratique
    On pourrait rigoler et chahuter sans risques
    On serait bien contents si t’étais Président

    Je s’rais jamais Président de la République
    Vous les petits malins vous êtes bien sympathiques
    Mais ne comptez pas sur moi pour faire de la politique
    Pas besoin d’être Président, pour aimer les enfants.

    • RABI

      Odată, la intrarea artiștilor
      Un băiat blond mic, cu o privire trista
      Mă aștepta o sentință magică
      Spun pur și simplu: Dacă aș fi Președinte
      Dacă aș fi fost Președinte al Republicii

      Niciodată nu ar avea un copil gânduri triste
      Aș fi numit premierul lui Mickey
      Din guvernul meu, dacă aș fi fost președinte
      Simplul culturii mi se pare evident
      Tintin la poliție și Scrooge să finanțeze
      Zorro la justiție și Minnie la dans
      Cum ai fi fericit dacă aș fi președinte?
      Tarzan ar fi ministrul ecologiei
      Bécassine la comerț, Maya industriei,
      Aș declara public toate produsele de patiserie
      Nu am opoziția, dacă aș fi fost Președinte

      Dacă aș fi fost Președinte al Republicii
      Mi-aș scrie discursurile în versuri și în muzică
      Iar zilele de sfat am merge pe un picnic
      Faceam lucruri amuzante dacă eram președinte
      Aș primi corpul diplomatic noaptea
      Într-o disco mare cu o atmosferă atomică
      Ne-am lupta unul cu altul cu batai ritmice
      Nimic nu ar fi ca înainte, dacă aș fi fost președinte
      La marginea fântânilor curge o portocală
      Coluche ministrul nostru de râs
      Impunând plimbări pe toate piețele
      Am fi avut o explozie, dacă aș fi președinte!

      Dacă ați fi fost președintele Republicii
      Pentru noi, prietenii tăi micuți, ar fi foarte convenabil
      Am putea să râdem și să fugim fără riscuri
      Am fi fericit dacă ați fi președinte

      Nu voi fi niciodată președinte al Republicii
      Sunteți puțin inteligenți sunteți foarte drăguți
      Dar nu conta pe mine să fac politică
      Nu este nevoie să fii președinte, să iubești copiii.

  4. cam asta e ce fac eu

    pai *** pe iohannis si tot neamul lui de nemti / austrieci / sasi.

  5. un mizantrop

    Nu pot sa nu remarc lipsa de reactie a poporului roman, iubitor si credincios, la gravele derapaje de la grija pentru copii…Dupa ce l-au vazut pe Behaila plesnind un copil, i-au mai dat un mandat si pe Golem l-au votat dupa ce recunoscuse implicarea in adoptii internationale…Daca mai adaugi si iesitul la proteste (anuntat violente) cu plozii in brate sau carucioare, cam asta e tabloul: un popor in deruta, care a uitat sa-si mai iubeasca odraslele si a ales sa nu-si mai respecte batranii, un popor care alege sa traiasca numai prezentul, teleghidat si programat conform reclamelor de supermarket, un soi de androizi setati pe un singur gen de comportament, cu implanturi de slugarnicie catre un zeu schimonosit si pervers, care le promite iluzia superioritatii prezente si eutanasierea fara dureri a viitorului…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*