Puncte de vedere

În curând premiera filmului israelian „Kovesi Story”?

  Regizorii de la Black Cube au terminat filmările la superproducţia „Kovesi”. Acum fac montajul şi teaser-ul. Spectacolul de gală, […]

 

Regizorii de la Black Cube au terminat filmările la superproducţia „Kovesi”. Acum fac montajul şi teaser-ul. Spectacolul de gală, în curând!

Şi n-au terminat aceste filmări în pripă, azi, aseară, ieri, ci mai demult, exact când trebuia: înainte de reînvestirea de către Preşedintele României  a Laurei Codruţa Kovesi pentru un nou mandat la şefia DNA. În speranţa că l-ar putea determina să n-o facă.

Klaus Iohannis ar fi fost avertizat, cu ocazia vizitei sale în Israel din perioada 6-12 martie 2016, asupra unor dezvăluiri grave pregătite de detectivii de la Black Cube, dezvăluiri ce o aveau în prim-plan pe Laura Codruţa Kovesi. I s-a sugerat, printr-o evocare a a tradiţionalelor relaţii bilaterale armonioase, că un scandal pe această temă ar putea fi evitat dacă domnia sa nu ar confirma-o pe şefa DNA pentru un nou mandat. Preşedintele s-a arătat preocupat de situaţie, chiar îngrijorat. Cu gândul, însă, la iminenta (atunci) călătorie în SUA, a cerut un timp de reflecţie.

De la Washington, unde vizita sa a început pe 1 aprilie 2016, s-a întors instruit şi mulţumit. Concluzia americanilor a fost, cum se şi aşteptase, că nici nu se pune problema renunţării la numirea Laurei Kovesi. Aceştia o susţin în continuare cu impetuozitate, orice năzbâtie o fi făcut dânsa. E doar creaţia lor, viziunea lor, experimentul lor pentru România.

Mulţumirea preşedintelui se explica prin aceea că soluţia decisă de americani îi convenea de minune. Refuza să-şi închipuie ce i s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost împins să respingă EL propunerea Ministrului Justiţiei, confirmată deja prin vot unanim de CSM. În câteva săptămâni era terminat. Căci un lucru a înţeles foarte bine de când este la Cotroceni: cu binomul SRI – DNA, susţinut în stradă de mişcarea marionetistă Facebook, nu te poţi pune în acest moment.

Pe când aşa, lucrurile se aşează cum nu se poate mai bine pentru planurile sale de viitor: el o numeşte pe LCK la şefia DNA, nimeni nu îl poate acuza de subminarea luptei împotriva corupţiei şi, în acelaşi timp, sfidându-i pe “mossadişti”, îi obligă practic pe aceştia să treacă la planul B. Care, aşa cum i-au dat de înţeles, va fi aplicat fără clemenţă în caz de nesocotire a pretenţiilor lor: vor sifona în presă dezvăluirile incendiare despre şefa DNA.

Cred că suntem cu toţii de acord asupra faptului că, dacă Klaus Iohannis îşi doreşte un al doilea mandat la Cotroceni (şi cum să nu şi-l dorească?), el va trebui să născocească o stratagemă pentru a se descotorosi elegant, până la viitoarele prezidenţiale, de concurenţa devastatoare a doamnei Kovesi. Ori, eventualele dezvăluiri promise de Black Cube i-ar putea rezolva perfect această problemă,  prin compromiterea contracandidatei fără niciun fel de intervenţie riscantă din partea sa şi fără costuri politice personale.

Acestea fiind spuse, să ne concentrăm, acum,  pe fapte.

Cum au evoluat lucrurile până la intervenţia în forţă a DIICOT? Cum s-a ajuns la gestul ostil al României faţă de Israel de a-i aresta doi cetăţeni şi de a ofensa Mossadul? Iată curiozităţi îndreptăţite ale multora, la care încerc să răspund în continuare.

Toate informaţiile ce au apărut în presă de la izbucnirea scandalului şi întreaga logică în care s-au derulat evenimentele legate de aşa zisa spionare a LCK, indică existenţa unor negocieri între Black Cube și autoritățile românești anterioare dării în vileag a cazului. Iar declanşarea acestor  negocieri, de care investigatorii de la Black Cube nu sunt deloc străini, face mai mult decât plauzibilă ipoteza că dosarul lor despre şefa DNA era deja foarte solid la acel moment (că doar nu săreau la luptă cu mâna goală) iar muniţia furnizată de el avea potenţialul necesar de a intimida autorităţile române.

Aşadar, într-o primă fază a demersului lor, reprezentanţii „spionilor” i-au contactat şi informat pe decidenţii de la Bucureşti că deţin secrete sensibile privind-o pe LCK (probabil au furnizat şi minime probe edificatoare) şi că doresc, în schimbul nedivulgării acestora, scoaterea din joc a şefei DNA.

Ce să facă în această situaţie SRI, DNA, Preşedinţia? Să accepte şantajul? Varianta asta ar fi avut cel puţin două inconveniente majore:

  • din principiu, instituţiile de stat nu își pot lua libertatea de a ceda la şantaj. Este o lege nescrisă, ce nu permite abateri. Uneori, tactic, se poate da impresia unor concesii de parcurs (vezi negocierile cu răpitori, cu terorişti etc.) dar, în final, şantajistul trebuie înfruntat şi zdrobit pentru că altfel, lăsându-l învingător, rămâi la mâna sa pentru tot restul timpului și îi încurajezi și pe alții să procedeze la fel;
  • acceptarea totuși, la limită, a şantajului, ar presupune inventarea, de către cei însărcinaţi cu numirea noului şef al DNA, a unor explicaţii pe care mass media, populaţia, observatorii internaţionali, să le creadă şi să le accepte. Evident că nu se poate prezenta motivul real din moment ce tocmai de dezastrul consecinţelor sale se fuge. În aceste condiţii este greu şi riscant de inventat şi asumat astfel de explicaţii surogat. Pentru că, mai devreme sau mai târziu, adevărul tot ar ieşi la iveală.

Cum bine ştim însă, de când România a intrat în jocul parteneriatelor strategice cu diverse superputeri, analizele noastre proprii, de ţară, rămân doar platonice şi orientative. Deciziile pentru situaţii critice nu se mai iau la Bucureşti ci la comandamentele partenerilor strategici. Aşa că, în cazul concret al  negocierilor angajate de Black Cube, autorităţile române s-au văzut nevoite să tragă de timp cu răspunsul, până când preşedintele Iohannis, în SUA fiind, a primit mutarea în plic de la marele aliat şi a trimis-o, spre punere în aplicare, în ţară.

Ordinul a fost, cum am mai spus, să nu se accepte târgul propus de evrei şi să se transmită şantajiştilor, cu toată discreţia, dar și foarte ferm, un mesaj de siguranţă, solidaritate şi unitate în jurul LCK.

Ordinul a fost executat cu promptitudine. Ne situăm, ca moment, înainte de arestarea celor doi „spioni” în  uşile batante de la Marriot, înainte chiar de sosirea lor în România, când, pe culoarele instituțiilor noastre de securitate încă se spera la o rezolvare amiabilă a incidentului, departe de ochii şi urechile presei.

Strategii de la Black Cube erau însă pregătiţi pentru un astfel de refuz. Au trecut prin urmare, fără mare deranj și ezitări, la planul B:  activarea operaţiunii „Carnavalul”. Dacă e carnaval, şi-au zis ei, atunci, conform reţetelor de succes împrumutate de la Mossad (și descrise în cărți document precum „MOSSAD” de Gordon Thomas ori „MOSSAD – Istoria sângeroasă a spionajului israelian” de Michael Bar Zohar și Nissim Mishal), să fie înştiinţată şi invitată la distracţie cât mai multă lume. Căci o bombă e cu atât mai eficientă cu cât numărul curioşilor strânşi la locul viitoarei deflagraţii e mai mare.

Doi tineri hackeri au fost trimişi deîndată la Bucureşti, spre a fi jertfiţi pe altarul publicităţii. Misiunea lor consta în a executa prosteşti manevre de hărţuire a unor apropiaţi ai LCK şi stridente acţiuni de contrariat autorităţile, astfel încât acestea să-i ia degrabă la ochi şi să-i aresteze.

În paralel, pentru a stimula instituţiile româneşti să detoneze ELE scandalul în presă, s-au transmis unor persoane bine alese semnale privind iminenţa dezvăluirii în media, de către Black Cube, a unor informaţii din dosar, de o gravitate extremă.

Este faza de realizare a teaser-ului.

Evident că, dacă în dosul acestor ameninţări nu s-ar fi aflat nişte secrete cu adevărat de temut, nicio autoritate din România nu ar fi riscat să deschidă EA un conflict diplomatic cu Israelul, să iniţieze EA gesturi şi aprecieri defăimătoare la adresa Mossad-ului, să declanşeze EA un război cu redutabila Black Cube. Îi lua frumușel de rever pe tinerii aventurieri cu laptop și-i îmbarca în primul avion de Tel-Aviv, fără a face niciun fel de valuri în legătură cu acest subiect.

Aşa însă, cu spectrul făraşului ce i-ar fi aşteptat după apariţia dezvăluirilor („voi ce-ați păzit?”), cu cei doi spionaşi bizari avuţi în vizor (deci în mână – „iată, n-am stat de pomană”), după ce aceştia s-au distrat dând telefoane de oligofreni la miez de noapte şi spărgând cu tămbălău de manelişti câteva mii de dolari la cazinou, protectorii doamnei Kovesi au simţit nevoia să ia iniţiativa şi să acţioneze EI primii. Dar nu oricum, ci în fortă.

Au purces exact la ce aşteptau de la ei creierele Black Cube-ului: i-au arestat pe cei doi guguştiuci – momeală, au dat un comunicat în presă vorbind despre spioni din Israel, proveniţi din şcoala Mossadului şi au declanşat astfel carnavalul mediatic atât de necesar unei diseminări profesioniste a ceea ce va urma.

Ce or fi sperat reprezentanţii intelligence-ului românesc de la o astfel de abordare nevricoasă, este greu de înţeles. Să împiedice ieşirea din ţară a unor stickuri cu înregistrări compromiţătoare? Cu fişiere preţioase sustrase de hackeri din computerele doamnei Kovesi şi a domnului Lascu? Am auzit prostia asta, cu referire la un al treilea „spion” care ar fi reuşit, chipurile, să scoată din România preţiosul stick fugind cu un taxi în Bulgaria. Nu trebuie să fii mare expert în computere ca să ştii că nişte fişiere, odată copiate de pe sursă pe un alt calculator, pot fi transmise instantaneu de acesta în orice punct din lume (și, în cazul de față, sigur au fost transmise bazei în secunda doi), prin e-mail. Fără stick-uri, fără agenţi 007 care să le tranziteze clandestin prin puncte vamale bine păzite, fără niciun fel de manevre complicate. E vorba doar de un „send”.

Acum filmul e gata, teaserul a fost lansat şi terenul pregătit pentru marea premieră.  Imaginile de la Tribunalul Bucureşti, cu mamele celor doi tineri “spioni” israelieni plângându-şi fiii încătuşaţi,  au făcut înconjurul lumii, presa internaţională se referă deja persiflant la  România, numind-o “stat poliţienesc”. Singura întrebare care mai rămâne este: când va fi programat spectacolul de gală?

Probabil se așteaptă eliberarea din arestul preventiv (de Paști) al celor doi recruți, testați în această misiune, derizorie pentru anvergura Black Cube, mult mai puțin dur decât în taberele de antrenament pentru adevărata călire mossadistă. După care va fi ordonată declanșarea “focului de artificii”. Căci nu e de conceput un carnaval fără focuri de artificii!

Desigur, se va ține cont și de interesele celui care a contractat această misiune, de felul în care acesta va considera că poate valorifica optim pentru sine descoperirile făcute de Black Cube.  A plătit bani grei pentru informațiile obținute, are un larg drept de folosință asupra lor.

Dar, indiferent de opțiunile contractorului, Black Cube va trebui, la rândul său, să-și protejeze imaginea și oamenii, la care autoritățile române au atentat atât de brutal și ofensator. Prin urmare este improbabil să asistăm la o mușamalizare completă a cazului, chiar dacă dosare de mari „clienți” ai DNA s-ar putea să fie închise ca preț pentru salvarea șefei acestei instituții.

                                          Contele de Saint Germain (http://www.conteledesaintgermain.ro/)

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*