Cap limpede

Klaus Iohannis, președintele României, vorbește românește „suboptimal”

  Limba română precară – adevăratul motiv pentru care Iohannis vorbea puţin? „Această situaţie care a apărut se datorează probabil […]

 

Limba română precară – adevăratul motiv pentru care Iohannis vorbea puţin?

Această situaţie care a apărut se datorează probabil unei comunicări suboptimale, a declarat preşedintele Klaus Iohannis la sfîrşitul întrevederii cu Laura Codruţa Kovesi şi Mihai Răzvan Ungureanu. Oricine cunoaşte limba română a fost, desigur, şocat cînd a auzit acest cuvînt ciudat: SUBOPTIMAL.

O simplă căutare în „Dicţionarul limbii române” arată că acest cuvînt pur şi simplu nu există. De unde l-a scos preşedintele este greu de intuit pentru că este un cuvînt ilogic. Iată, de pildă, ce am găsit pe DEXONLINE:

Observăm că, la căutarea definiţiei cuvîntului „optimal”, ni se spune: Cuvîntul SUBOPTIMAL nu a fost găsit, dar am găsit următoarele 2 cuvinte apropiate: subnormal / suborbital”! Aşadar, nu încape nici o îndoială: „suboptimal” este o invenţie lingvistică a lui Klaus Iohannis.

Să vedem acum ce înseamnă cele două cuvinte apropiate sugerate de DEX:

SUBNORMAL înseamnă „I. adj. cu dezvoltare intelectuală sau fizică întârziată. II. s. f. (mat.) segment determinat de proiecția ortogonală pe axa absciselor a unui punct de pe o curbă plană și de intersecția la curbă a normalei cu această axă în punctul considerat. (după fr. sous-normal)

SUBORBITAL înseamnă „Care se află sau are loc sub orbita cerească”.

Aceste două construcţii lingvistice se formează din prefixul „sub” şi cuvîntul de referinţă, în cazul nostru sub+normal şi sub+orbital. În mod eronat, preşedintele crede că „SUBOPTIMAL”-ul său ar intra în aceeaşi schemă de construcţie, adică „sub+optimal”, adică ceva care ar fi mai puţin decît „optimal”!

Însă nu merge, căci „optimal”  înseamnă „(Cu caracter) optim, cel mai bun; minunat, excelent, grozav”, iar „optim” este un adjectiv definit drept „Cel mai bun; minunat, excelent, grozav”. „Optim” vine din lat. „optimus” şi este superlativ al lui „bonus” – bun, care a dat în franceză „optime” şi în italiană „ottimo”.

Aşadar, „optim” este un superlativ, la fel ca „excelent” sau „senzaţional”, definind un maxim al unei stări şi, deci, tot ce este mai puţin decît „optim” sau „excelent” ori „senzaţional” iese din definiţie! De aceea, a spune că un lucru este „SUBEXCELENT” sau„SUBSENZAŢIONAL” este la fel de ridicol ca a spune că este „SUBOPTIMAL”!

Precedente ale folosirii aproximative a limbii române de către Klaus Iohannis

Nu este prima oară cînd a fost remarcată folosirea rudimentară a limbii române de către preşedintele Iohannis. Cititoarea noastră Luminiţa Arhire ne-a sesizat mai multe discursuri ale preşedintelui, în care limba română „sună ca dracul”, vorba unui clasic în viaţă: „Iată câteva minunate exemple din alocuțiunea plină de miez a președintelui nostru, de la Ambasada României din SUA: ”… dar FAPTUL că în această seară ați venit aici, în Ambasada României, este o dovadă clară a FAPTULUI că, DE FAPT , cu inima, mai sunteți, în FOARTE mare măsură, acasă… România și cu Statele Unite ale Americii au un parteneriat FOARTE STRÂNS, FOARTE BUN, și cu o perspectivă FOARTE FRUMOASĂ…. Dacă la partea politică, după cum am spus, stăm EXTRAORDINAR DE BINE, în zona militară și a colaborării în domeniul securității stăm FOARTE BINE. În domeniul securității, colaborarea este chiar FOARTE, FOARTE BUNĂ…” etc…etc…

La numai cîteva zile după discursul ţinut în faţa românilor din SUA, preşedintele Iohannis a transmis un mesaj cu ocazia „Zilei NATO în România”. De data aceasta în scris: „Astăzi, 3 aprilie 2016, România aniversează „Ziua NATO în România”, sărbătoare publică dedicată democrației și spiritului euro-atlantic, precum și apartenenței țării noastre la cea mai puternică alianță politico-militară din lume” România a devenit, în urmă cu 12 ani, membru cu drepturi depline al Alianţei Nord Atlantice. Aderarea la NATO constituie unul dintre cele mai remarcabile succese ale politicii externe contemporane a țării noastre. Ea este, totodată, un moment cu puternice reverberații istorice, consacrând atât apartenența la sistemul de valori euro-atlantice, cât și asigurarea celor mai puternice garanții de securitate pentru România…”.

Abundenţa superlativelor sau construcţiile de genul faptul este dovada faptuluifaptul arată o suficienţă a limbajului, un vocabular redus şi, în ultimă instanţă, o cunoaştere aproximativă a limbii române! În asemenea situaţii, este de preferat să se evite discursurile libere, iar cînd este nevoie de redactarea unor comunicate să se apeleze la persoane calificate. Cînd, totuşi, este inevitabil ca o persoană să apară în public şi să vorbească liber, este de preferat să vorbească foarte puţin!

Este ceea ce preşedintele Iohannis a făcut pînă de curînd! Unii l-au criticat, alţii l-au lăudat, dar metoda aleasă de preşedinte era una corectă şi trebuia continuată. Din păcate, în ultima vreme, parcă a vrut să demonstreze că şi el poate fi la fel de vorbăreţ ca şi ceilalţi politicieni, iar efectele s-au văzut.

Chiar în textul reprodus mai sus, am descoperit o construcţie fabuloasă: „cele mai remarcabile succese”, care este un pleonasm de toată frumuseţea! „Remarcabil” este, potrivit limbii române, un adjectiv care înseamnă „eminent, important, admirabil, deosebit, însemnat”, deci ceva ieşit din comun, adică, în textul cu pricina, un superlativ al succeselor. Dar un copil de clasa a V-a ştie că superlativele nu au grade de comparaţie pentru că ar naşte un pleonasm grosolan! Doar dacă accepţi ideea că eşti agramat poţi să spui „cel mai excepţional”, „cel mai senzaţional” sau „cel mai remarcabil”. O fi, între lucrurile excepţionale, şi unul care să fie mai presus decît altele, dar limba, tocmai pentru a limita excesele, ne pune oprelişte pentru a nu deveni ridicoli! Cu alte cuvinte, era de ajuns ca Iohannis să spună „remarcabile succese”, fără a preciza că acestea ar fi „cele mai”!

Sfatul meu este ca preşedintele Iohannis să revină la tăcerea sa proverbială, iar atunci cînd, totuşi, este nevoit să vorbească în public să se limiteze la discursul scurt şi să fie atent la folosirea excesivă a superlativelor. Nu de alta, dar se spune despre limba română că este „o comoară” şi, deci, se cuvine, din respect, s-o păzim niţeluş de o astfel de invazie ce ar putea duce la „unele dintre cele mai excepţional de senzaţionale” mesaje publice!

                                                                                                                            Ion SPÂNU

Sursa:http://www.cotidianul.ro/limba-romana-precara-adevaratul-motiv-pentru-care-iohannis-vorbea-putin-280401/

 Nota redacției „JUSTIȚIARUL”: Jalea este mai mare! „MunCA CAre”, „peroada”, „am făcut acolo afirmație”, plus intonația tip prostul clasei la serbarea școlară… Iată aici, concret și pe viu: https://www.youtube.com/watch?v=xZQ0dTQlBXw

Cineva care folosește repetativ și abuziv adverbul „foarte”, astfel încât pentru el totul are valoare de superlativ absolut, nu poate să fie decât un necunoscator al limbii în care se exprimă ori un imbecil.

sa devin prost

Klaus Iohannis: „Mă bucur foarte mult că am ocazia să vă întâlnesc aici, în sediul Ambasadei României de la Washington. (…) Am avut foarte multe întâlniri foarte bune. Aseară la Casa Albă, astăzi la Centrul de Conferințe, am avut ocazia să schimb câteva cuvinte și cu Președintele Barack Obama, și cu Vicepreședintele Biden, și cu Secretarul de Stat Kerry. Una peste alta, a fost o dovadă a faptului că România și cu Statele Unite ale Americii au un parteneriat foarte strâns, foarte bun și cu o perspectivă foarte frumoasă.(…) Dacă la partea politică, după cum am spus, stăm extraordinar de bine, în zona militară și a colaborării în domeniul securității stăm foarte bine. Avem foarte multe programe comune, militarii de la noi cu militarii americani au în acest an cred că peste 100 de exerciții comune. În domeniul securității, colaborarea este chiar foarte, foarte bună. Și, în fine, în domeniul trei, economic, aici cred că mai este loc, mai este loc pentru o colaborare mai bună, mai este loc foarte mult pentru investitori americani în România, dar, recunosc, mie mi-ar place să avem și investitori români în America. (…) Fiecare a avut motivația lui proprie, dar faptul că în această seară ați venit aici, în Ambasada României, este o dovadă clară a faptului că, de fapt, cu inima, mai sunteți, în foarte mare măsură, acasă și de aceea vă rog să fiți ambasadorii noștri, să duceți mesajul României până în ultimul cătun din Statele Unite.(…) Am și terminat fiindcă mi-ar place să vă cunosc, cel puțin să vă strâng mâna la cât mai mulți dintre dumneavoastră în această seară și poate să facem câte o poză împreună și atunci cred că ar fi foarte frumos.” Sunt fraze luate din același discurs rostit la data de 1 aprilie 2016 în fața românilor din Washington D.C., la ambasada Romaniei (http://www.presidency.ro/ro/media/agenda-presedintelui/intalnire-cu-reprezentantii-comunitatii-romanesti-washington-d-c-statele-unite-ale-americii), când Iohannis a rostit de nenumărate ori cuvântul „foarte”. 

 Așa se întâmplă atunci când se aventurează să vorbească liber un incult de altă naționalitate, cu un vocabular românesc de maximum 200 de cuvinte. El gândește în limba germană, după care traduce în românește. De aceea a și afirmat despre el însuși, în campania electorală din anul 2014, că este un politruc, lăsând asistența cu gura căscată. A tradus greșit, el dorind să spună că-i politician! Nu mai spun prea multe despre dezacordurile frecvente sau exprimarea fonetică, pentru el fiind dificil să pronunțe grupurile de vocale din limba română, astfel încât „parteneriat” devine „partenereat” și „trebuie” este pronunțat „trebe”. Permanent folosește „mi-ar place” în loc de „mi-ar plăcea”. Scuza cu „ardeleanul” și regionalismele pică fiindcă și eu sunt ardelean, chiar sibian ca și el, dar nu vorbesc așa! Cum Dumnezeu a fost profesor un astfel de personaj, oare cum a predat elevilor? Pentru mine o să rămână un mister veșnic, la fel ca existența Atlantidei sau salariul Andreei Esca.

                                                                                                            Marius Albin Marinescu

PS: Nu suntem singurii care am observat deficiențele de exprimare ale președintelui Klaus Werner Iohannis. Iată ce comenta și un simplu cetățean pe pagina de Facebook a președintelui. Dorelian Bellu: „Aveţi un vocabular de max 100-120 de cuvinte. Tot ce vă iese pe gură e lemn curat, omul aude de la dvs. doar clişee peste clişee, nicio contribuţie personală, nimic trecut prin filtrul unei judecăţi autentice, mature. Sunteţi anchilozat la minte şi folosiţi cuvintele nu ca să transmiteţi ceva, ci doar pentru eschivă. Tipic celui care vrea să ascundă o realitate. Nu mai spun de felul în care vă ambalaţi mesajele, de cum recitaţi, de intonaţia chinuită, de cum puneţi accentul pe aer, doar ca să lăsaţi impresia că vorbele dvs. conţin şi lucruri importante.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*