Editorial

Un banc vechi și mincinos

  Acum cîteva zeci de ani exista un banc conform căruia atunci cînd delegația României condusă de ministrul de externe […]

 

Acum cîteva zeci de ani exista un banc conform căruia atunci cînd delegația României condusă de ministrul de externe Ana Pauker sosea la adunarea general a ONU, celelalte delegații își dădeau coate zîmbind și spuneau în șoaptă că a sosit și a doua delegație a Israelului.

Bancul ar fi bun, dar este mincinos. România a devenit membră a ONU în decembrie 1955, în timp ce Ana Pauker (Hannah Rabinson) fusese zburată de Gheorghiu Dej din fruntea externelor la data de 10 iulie 1952. Nu mai avea putere nici mîna sa dreaptă, Eduard Mezincescu (Mezinger), cel care printr-un fel de chitanță de mînă, a cedat URSS-ului Insula Șerpilor, care nu făcuse obiectul nici unui tratat. Nu mai era la acel moment ministru de externe al României nici următorul evreu, Simion Bughici (Simon David), măturat și el în oct. 1955. Altfel, repet, bancul este bun.

Mi-am amintit acest banc astăzi, cînd am urmărit la TV întîlnirea actualului ministru de externe cu viitori diplomați ai țării, absolvenții pregătiți în diplomație ai liceului evreiesc „Lauder Reut”. Veți spune că este firesc să fie așa din moment ce Lauder Reut este singurul liceu care pregătește diplomați. Riscînd să fiu considerat cîrcotaș, eu am două obiecții. Prima, este aceea că un liceu nu scoate diplomați, ci eventual le oferă o pregătire de bază. În al doilea rind, de ce doar un liceu evreiesc este autorizat pentru această specializare?

România a beneficiat de aportul multor evrei care au dovedit sentimente românești. De pildă pictorul revoluționar Constantin Daniel Rosenthal, autorul tabloului „România revoluționară”. Sau alt pictor evreu revoluționar, Barbu Iscovescu, autorul tabloului lui Avram Iancu. Sau subofițerul evreu Mauriciu Brociner cel care, în timpul Războiului de Independență, după uciderea lui Valter Mărăcineanu, a condus asaltul final asupra redutei Grivița și a înfipt aici drapelul românesc. Sau bogătașul Jacques Menachem Elias, cel care și-a lăsat prin testament enorma sa avere Academiei Române. Sau, cel mai recent exemplu, profesorul Solomon Marcus, un îndîrjit apărător și susținător al învățămîntului românesc.

Din păcate, acestea sînt cîteva exemple, foarte bune, dar foarte puține. Tot din păcate, evreii români au fost, în ultimii 70 de ani, cei mai mari dușmani ai României.

Am constatat, pe de-o parte intuitiv dar, pe de-o altă parte, pe baza unor informații, că sioniștii caută evrei români importanți cărora le aduc aminte că fac parte din poporul ales iar, pe de-altă parte, că Sionul îi va ajuta să promoveze din toate punctele de vedere.

Distrugerea României a fost inițiată, după revoluție, de evrei. Jefuirea economiei românești a avut în principal beneficiari evrei (din România, din Israel, sau din toate cele patru zări). Politica este penetrată masiv de români ai căror bunici purtau alt nume. Acum ne pregătim să predăm evreilor politica externă. Serviciile secrete deja le-am predat.

                                                                                                              Dan Cristian IONESCU

1 Comment

  1. pai, eu zic sa-i numaram. pe beneficiarii evrei ai distrugerii, cum ziceti. apoi sa ii numaram si pe ceilalti beneficiari, de varii etnii. ceva imi spune ca evreii vor ramane tot o minoritate, in tagma jefuitorilor, iar a-i indica drept tinta „etnica” este identic cu lansarea unor tinte false pentru ca … prietenii stiu de ce.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*