Abuzuri

Ziaristul Julien Tănase solicită ajutor din partea colegilor de breaslă

                                        […]

 

                                        Vă salut, dle Marius Albin Marinescu!

Mă numesc Julien Tănase, locuiesc în Tg Mureș și sunt jurnalist, patron media, scriitor și om de afaceri. ”Celebru” cu adevărat, am devenit însă în luna aprilie, a acestui an, când am fost arestat de DNA pe motiv că aș fi șantajat un aspirant la o funcție de primar. Vă rog, citiți articolul din Lumea Justiției, ca să vă edificați… iar aici aveți poziția mea, publică, preluată de AgerPres.

În fine… de ce vă deranjez?

Am nevoie și de ajutorul Dvs! Și al oricărui coleg de breaslă… Să vă explic…

De cca 6 luni de zile, odată cu respingerea judecătorilor de la Tribunal și Curtea de Apel Mureș, a cererii de arestare a mea, făcută de către DNA, mă aflu sub control judiciar și printre altele, îmi este interzis să profesez ca ziarist!

Cu toate că lucrurile sunt ceva mai complicate, pe scurt, vă pot spune că de vreo două săptămâni, am scos pe piața media din Tg Mureș și județul Mureș, un ziar intitulat CONTROVERSE (http://www.bibliothecaluijulien.ro/book/ziarul-controverse-editia-nr-1/), ziar în care am apărut public și mi-am spus punctul de vedere legat de procesul meu, fără să ating fondul sau alte amănunte ce țin strict de dosarul aflat pe rolul Justiției, toate astea în cadrul unui interviu luat de unul din angajații mei. Am acordat interviul în calitate de patron și manager media!

Ei bine, cu toate că inițial am crezut că este o glumă proastă, în urmă cu câteva zile am auzit că DNA-ul local mi-a cerut arestarea pe motiv că am încălcat interdicția de a nu profesa ca jurnalist.

Iar astăzi, în regim de urgență, s-a și judecat cererea DNA, de arestare a mea pentru încălcarea interdicției!

Trăiesc într-un oraș în care mă lupt de ani de zile cu Corupția din instituțiile de stat, inclusiv din cea a Justiției mureșene. În plus, felul meu direct de a fi, a lăsat urme adânci, atât asupra mea cât și a celor din jurul meu, care, prieten sau dușman, au trăit alături de mine, mai bine de 15 ani de zile… Prin urmare, nici măcar astăzi, n-a existat un avocat în acest oraș, suficient de curajos ca  să mă apere în actualul dosar, contra DNA-ului, cu toate că, la o adică, și banii mei ”merg”, nu-i așa? Mi s-a spus însă foarte clar, că s-au făcut amenințări voalate, și că orice avocat care ar cuteza să mă apere și pe mine, o să piardă și în alte procese, astfel că actualmente, mă mulțumesc cu avocații din oficiu care îmi sunt puși la dispoziție și care stau ca spectatorii și se crucesc cum îmi apăr interesele, cu toate că și ei ar trebui să îmi ofere măcar câte un sfat, din când în când. Halal justiție…

În fine…

Astăzi, am încercat să-i explic judecătoarei care a judecat cererea DNA-ului, și care, totodată este și judecătoarea care trebuie să judece pe fond, dosarul meu avut cu DNA-ul – (proces ce va începe pe 25 noiembrie 2016) – prezentându-i dovezi materiale, faptul că eu nu profesez ca jurnalist ci am calitatea de patron de ziar, încercând totodată, s-o fac să înțeleagă cum funcționează mass-media.

I-am arătat contractul meu de muncă, prin care dovedeam că sunt managerul general al firmei care editează ziarul, i-am arătat și o împuternicire notarială, prin care patronul mă împuternicea să conduc societatea în relația cu instituțiile statului, având și drept de semnătură în bancă etc.

I-am mai explicat și că există o reglementare a raporturilor patronat presă-jurnaliști, emisă de Clubul Român de Presă, care spune limpede ce înseamnă Patronat… ce rol  are jurnalistul…etc… Inclusiv am explicat faptul că un ziarist este persoana care este angajată cu contract de muncă sau de drepturi de autor, la o instituție media, e posesor de legitimație de ziarist și…f.f. important, își semnează articolele în ziarul la care este angajat! În schimb, un patron media, nu publică ci doar poate fi intervievat, interviu în cadrul căruia, patronul își poate expune public, punctele de vedere, în legătură cu subiectele pe care dorește să le abordeze.

Totodată, i-am mai demonstrat judecătoarei și că am mai avut în trecut un proces, în care a existat aceiași interdicție de a nu profesa ca jurnalist și cu toate astea, judecătorul de la aceea dată, m-a lăsat să deschid o revistă, în care, ulterior am publicat faptul că Horațiu Dumbravă, la aceea dată președinte al CSM, și care se trage tocmai din Mureș, și-a făcut de cap la o beție, etc etc…

Repet, acel judecător nu îmi interzisese să nu mai scot pe piață revista, chiar dacă și atunci poliția s-a sesizat că aș fi încălcat interdicția de a nu profesa ca jurnalist!

Ei bine… Spre uimirea mea, la dezbaterile din final, procurorul de la DNA s-a ridicat și a ținut-o pe a lui, că aș fi încălcat interdicția, ca în final, să spună că pe el nu-l interesează bucătăria jurnalismului, că nu crede un cuvânt despre ceea ce am spus referitor la modul în care (co-)există mass-media și că ziarul strică intereselor DNA-ului!

Judecătoarea s-a făcut neagră la față și n-a mai scos un cuvânt până la finalul dezbaterilor, lăsându-mă să izbucnesc și să o întreb… ”De ce îi este frică DNA-ului de ziarul meu, atâta vreme cât Rechizitoriul este făcut? Îi este teamă DNA-ului că ziarul meu o poate influența pe judecătoarea care ar trebui să judece dosarul după probele din dosar, nu după ceea ce spun eu în ziar! Pe cine deranjează existența ziarului meu?”

Și bineînțeles că am accentuat faptul că ziarul este al meu, nu este nici un secret în asta și că voi spune public ceea ce am de spus, atât pe blogul personal, pe site-ul personal cât și chiar din arest! Însă ziarul n-o să mi-l oprească DNA-ul, că așa vrea el!

La ora aceasta, sunt frânt de oboseală dar și plin de griji. Știu că este o oră târzie din noapte, dar mie mi-a sărit demult, somnul…

Când am ieșit din sală, avocatul din oficiu mi-a spus că degeaba am dreptatea de partea mea, căci el crede că voi pierde. Judecătoarea nu va avea curajul să se pună cu DNA-ul!

Iar dacă judecătoarea… repet, aceeași care trebuie să mă judece și pe fond… de frica DNA-ului, nu va ține cont de probele și argumentele mele, în acest caz, trebuie să mă pregătesc, căci voi fi arestat! Și cum pe aici ”e la modă” ca recursul să fie identic cu fondul, vă imaginați că viitorul meu e mai mult decât negru. Cel târziu luni, 14 noiembrie 2016, eu voi fi arestat, dacă nu se întâmplă vreo minune!

Cel mai mult mă deranjează faptul că voi fi închis pe nedrept, având dreptatea de partea mea. Iar dacă eu voi fi închis, nici ziarul nu va mai apare, căci oamenilor le este frică!… Vă rog, ajutați-mă…

Ce naiba să mai fac, să-l conving măcar pe judecătorul din Recurs, să nu îi fie frică de DNA? Miercuri, data de 9 noiembrie 2016, judecătoarea va da sentința pe fond, iar apoi, am timp 2 zile să fac recurs care repet, lunea viitoare se va judeca și dacă se dă verdictul în aceiași zi…

Cum să fac ca măcar judecătorul din Recurs, să înțeleagă că DNA-ul nu este nici pe departe, ferocele bau-bau? Să înțeleagă și că jurnalismul nu este o profesie liberală și că există totuși niște limite între care ”funcționăm” și noi! Că nu pot fi acuzat de fiecare dată când vreau să vorbesc despre vreun subiect, cu vreun cunoscut, că încalc interdicția de a profesa ca și ziarist, atâta vreme cât eu nu public sub semnătură, nimic, nicăieri!

În ziarul pe care acum l-am scos pe piață, în afară de interviul acordat de mine… vreo 2 (două) la număr, ca să fiu exact… printre altele, mai există și două articole semnate de 2 ziariste, angajate de-ale mele. Ei bine…

Doi polițiști de la biroul ”Control Judiciar”, au și fost fuguța și au luat declarație scrisă tocmai de la persoanele care apar în articole – dacă vă vine să credeți (!) – determinându-le să declare că acestea au vorbit cu mine despre problemele lor!

În parte, era adevărat, însă eu nu mă întâlnisem singur, cu acele persoane, ca să scriu eu despre ele, ci într-un caz am fost alături de una din ziaristele mele, care se ocupa de material, articolul fiind semnat de ea, iar în celălalt caz, atât eu cât și ziarista mea obișnuiam să frecventăm același ”subiect”. Articolul a fost semnat tot de ziarista mea, însă polițiștii care au făcut anchetarea cât mai ”profi” cu putință, au făcut tot posibilul ca în declarațiile persoanelor care apar în cele 2 reportaje, să se spună că doar eu am fost cel interesat să public subiectele, fără nici o menționare a ziaristelor mele, în realitate, prezente și ele. Deh… Declarațiile trebuiau, musai, să sune așa!

Mă puteți ajuta cumva? Aveți și altceva, ca suport pentru argumentele mele, ca să pot închide gura DNA-ului? Puteți face publică relatarea mea? Mai aveți și alte argumente capabile să mă sprijine să conving un judecător mureșean, de Recurs, să nu-i mai fie teamă de instituția ”feroce” a DNA-ului?

Asta este tot. Nu vă mai rețin cu problemele mele. În schimb, aștept un semn de la Dvs, dacă mă puteți ajuta cumva. Și asta repede, până nu ajung într-o celulă de 3/3, vorbind cu pereții!

                                                                                                                      Cu deosebită stimă,

                                                                                                                        Julien Tănase

3 Comments

  1. Ioan Paris

    Romånia a luat modelul de la Erdogan – Turcia. Numai in Turcia se procedeazå asa cu ziaristii.
    Så-ti fie teamä de a spune lucrurilor pe fatå cå deranjeazä DNA e ceva foarte interesant .
    De fapt ca så dormi linistit, fårå så te trezesti cu mascatii, trebuie så taci si chiar dacå vezi nu ai väzut .
    Cred cå Romånia e singura tarå din EU in care media este controlatå si fårå drept .
    Acest om ar trebui ajutat de colegi de breslå.

  2. Nicolae

    Sincer, nu stiu cum poate publicul sa ajute pe acest ziarist.
    Eventual sa creeze o petitie,la care publicul sa semneze si
    sa-si spuna parerea.

    • bodrila petru

      as dorii numarul de telefon al domnului julien

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.