Cadran international

A apărut în mass-media israeliană: „Oare Berlinul trage sfori românești în legatura cu Ierusalimul?”

   Oare Berlinul trage sfori românești în legatura cu Ierusalimul? Dacă Klaus Werner Iohannis, președintele  statului român, Berlinul sau UE […]

   Oare Berlinul trage sfori românești în legatura cu Ierusalimul?

Dacă Klaus Werner Iohannis, președintele  statului român, Berlinul sau UE refuză să relocheze ambasadele lor la Ierusalim, atunci e evident că unii pun interpretarea dreptului internațional deasupra dăinuitoarei securități a Israelului. Ignoranța capitalelor occientale demonstrează că consecințele și câștigurile teritoriale a două războaie cruciale și existențiale în care Israelul a fost atras sunt pur și simplu neacceptate. Forma prezentă a Pax Germanica [pace germană în limba latină – nota traducerii] înseamnă și impunerea unei schimbări de percepție, upgradând autorul a două războaie mondiale în rolul de făcător de pace. Oare insistență încăpățânată pe drept internațional va forța, mai devreme sau mai târziu, Israelul să facă concesii teritoriale? De ce unii blochează relocarea ambasadei, dacă tot ei admit sincer cine a fost câștigătorul în războaiele arabo-israeliene.

Simplul refuz al șefului statului român de a muta ambasada Română la Ierusalim fără a furniza motive serioase este lipsit de respect. Indică faptul că, în viziunea să, Israelul ar putea avea relevanță unei insule mici și îndepărtate, de care nu a auzit nimeni, și care nu merită o explicație. Sau pur și simplu că el nu este în stare [să dea explicații – nota traducerii], în cazul în care instrucțiunile, așa cum s-a speculat recent, vin de la Berlin. Știm că timp de doisprezece ani Iohannis a fost președintele FDRG (Forumul Demmocrat al Germanilor din România), organism ce s-a declarat, în timpul președenției sale, succesorul legal al GEG  (Grupul Etnic German – Deutsche Volksgruppe), o fostă organizație nazistă interzisă. Exact precum statutul său stipula că deciziile politice aparțin NSDAP (Partidul Muncitoresc Național Socialist German), tot așa s-ar putea că decizia sa [a lui Klaus Werner Iohannis – nota traducerii], să fie luată tot în Germania.

Președintele american Donald Trump a făcut un pas demult așteptat în ce privește relocarea ambasadei SUA la Ierusalim și recunoașterea suveranității Israelului [Aici autorul confundă suveranitate cu suzeranitate, „suzerainty” . Suveranitate = calitatea de a fi suveran, de a dispune liber de soarta sa; independenţă; putere supremă. Suzeranitate = dreptul suzeranului asupra seniorilor vasali; dreptul unui stat asupra altui stat care are guvern propriu, dar nu are autonomie completă. – nota traducerii] asupra Înălțimilor Golan. E inacceptabil faptul că frontierele coloniale din Orientul Mijlociu sunt încă o problemă în timp ce o coaliție anti-Israel a încercat câteva războaie să distrugă Israelul. De decenii Europa a [tot] dezbătut în legătură cu o pace care pur și simplu nu se stabilește pentru că ar obliga, ca un fapt tacit [unspoken fact = adevăr de care nu vorbește nimeni?nota traducerii], Israelul să se retragă din teritoriile ocupate în schimbul păcii. Această mantra a fost retezată de Donald Trump. El se opune viziunii Berlinului, răsfățat de dominantă să economică în Europa, conform căreia o Germanie asediată [„besiege”, probabil vrea să zică „defeated”, înfrântă  – nota traducerii] și care demonstrează [totuși] aroganța unui învingător, ce își exportă conceptul de pace în Orientul Mijlociu.

Pentru că o Pax Germanica  în Orientul Mijlociu pe ușa din dos s-ar putea traduce ca încurajând unii din vecinii ostili Israelului să încerce să amenințe existența țării [Israelului], de vreme ce nu i-ar costa nimic [prost scris – nota traducerii] Mai mult decât atât, observabila [„ noticeable”, celebra (?) – nota traducerii]  lege germană a obedienței [???- nota traducerii] a fost intodeauna un instrument folosit că scuză pentru orice de la Genocid la Realpolitik. E o formă de a încerca legăturile germano-arabe [vechi -întemeiate istoric] să continue într-un fel nedetectabil.

Exact în maniera în care Max von Oppenheim, spionul și agitatorul german din Orientul  Mijlociu la sfârșitul secolulului XIX, a fost numit „Abu Jihad”. El i-a propus împăratului [Wilhelm al II-lea, ultimul împărat german – nota traducerii] ca, pentru a aduce Berlinul în grațiile triburilor arabe, să construiască un mausoleu pentru Saladin în Siria. Canonizarea politică a unui vechi războinic arab nu a trecut nerecompensată. Presa arabă se și întreba dacă majestatea sa [împăratul] nu se convertise cumva la Islam. Dar lecția fu una valoroasă de învățat, pentru că, la mai bine de un secol după asta, Berlinul urmează calea sugerată de Oppenheim și își asigură pentru  sine [„guaranteeing” ??? ] privilegiul prieteniei cu lumea Islamică prin lingușire.

Sămânța rău-voitoare plantată de agentul Oppenheim, ce a combinat principiul războiului sfânt cu ghimpele german numit „autodeterminare”, a rămas ferm implantată în nisipurile deșerturilor până în ziua de azi. Agentul Berlinului i-a sugerat împăratului: „Frățiile trebuie evidențiate prin metode religioase. Multe lovituri de stat și atacuri mici pentru a asigura un răspuns dur care [la rândul lui] va genera distrugere colaterală”. Aceste cuvinte sună ca și când ar fi fost spuse câțiva ani în urmă când, prin mici „Primăveri arabe”, regiunea Orientul Mijlociu a fost destabilizată.

Mare parte din procesul inutil de pace arată acum similar cu recomandările lui Oppenheim. Pasul Americii către a aduce claritate și o alternativă la un proces de pace blocat, îi obligă pe alții fie să urmeze exemplului Washingtonului, fie să admită sincer preferințele lor [și] bagajul lor istoric ostil. Israelul ar trebui să ceară Europei să fie recunoscut ca învingătorul acelor războaie în care a avut succes. Doar o țara asediată va face concesii teritoriale. (Radu GOLBAN – The Times of Israel)

                                                             Traducerea, adaptarea și comentarii Pompiliu DIPLAN

 

        Articolul în original:

  Is Berlin pulling Romanian strings over Jerusalem?

If Klaus-Werner Iohannis, the Romanian State President, Berlin or the EU refuse to relocate their embassies to Jerusalem, then it is obvious that some put the interpretation of international law above Israel’s long-lasting security. The ignorance of western capitals demonstrates that the consequences and territorial gains of two crucial and existential wars that Israel was pulled into are simply not accepted. The present form of the Pax Germanica, also means enforcing a change of perceptions, upgrading the perpetuator of two world wars to the role of a peacemaker. Will insisting with obstinacy on international law, sooner or later force Israel to make territorial concessions? Why are some blocking the relocation of the embassy, if they truly admit to who the winner was in the Arab-Israeli wars? The simple refusal of the Romanian Head of State, to move the Romanian Embassy to Jerusalem without providing solid reasons is disrespectful. It indicates that in his view Israel might have the relevance of a small remote island, one has never heard of, not worth an explanation. Or simply that he is not able to, in case the instructions, as speculated recently, come from Berlin. We know that for twelve years Iohannis was the president of the FDGR (German Democratic Forum in Romania), which declared itself during his presidency, the legal successor of the GEG (Deutsche Volksgruppe), a former prohibited Nazi organisation. Likewise as its status stipulated that the political decisions belong to the German NSDAP (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei) might his decision today be taken in Germany as well.

US President Donald Trump made an overdue step regarding the US embassy relocation to Jerusalem and the recognition of Israeli sovereignty over the Golan Heights. It is unacceptable that colonial frontiers in the Middle East are still an issue as an anti-Israel coalition has attempted in several wars to destroy Israel. For decades Europe has debated about a peace which is simply not happening, because it would, as an unspoken fact, oblige Israel to retreat from occupied territories in exchange for peace. This mantra has been cut short by Donald Trump. He opposes Berlin’s view, spoiled by its economic dominance in Europe, that a besieged Germany which demonstrates the arrogance of a winner, exports its peace concept to the Middle East. For a Pax Germanica in the Middle East through the back door could be translated as encouraging some of Israel’s hostile neighbours to attempt to threaten the country’s existence, because there will be no price to pay. Furthermore, the noticeable German law of obedience has always been an instrument to serve as an excuse for almost everything from Genocide to Realpolitik. It is a formula to allow long-established historical German-Arab ties to continue in an undetectable manner.

Just like Max von Oppenheim, the German spy and agitator in the Middle East at the end of the 19th century, who was nicknamed „Abu Jihad”. He proposed to the emperor that to endear Berlin to the Arab tribes, he should build a mausoleum for Saladin in Syria. The political canonisation of an old Arab warrior did not go unrewarded. The Arabic press even wondered whether his majesty might have converted to Islam. But the lesson was a valuable one, because more than a century later, Berlin is following the path advised by Oppenheim and guaranteeing for itself the privilege of friendship with the Islamic world through flattery.

The malicious seed that was planted by agent Oppenheim, which combined the principle of holy war with the German thorn known as „self-determination”, has remained firmly embedded in the desert sands to the present day. Berlin’s agent suggested to the emperor: “The brotherhoods must be brought to the fore by religious means. Lots of little coups d’état and attacks to ensure a harsh response which will generate heavy collateral damage.” These words look as if they might have been spoken a few years ago, when, through small „Arab springs”, the Middle East region was destabilized.  Much of the useless peace process so far looks similar to Oppenheim’s recommendations. America’s step towards bringing clarity and an alternative to a blocked peace process obliges others now to either follow Washington’s example or to frankly admit their own preferences with their hostile historical baggage. Israel should require from Europe to be recognized as the winner of those wars in which it was successful. Only a besieged country will make territorial concessions.

                                                                                                     Radu Golban, MAR 29 2019

Sursa: The Times of Israel

1 Comment

  1. Adrian

    Bravo Radule!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*