Lichele

Odă antiromânului perfect, ajuns în fruntea țării! (V)

  A cincea scrisoare Antiromânului perfect – primul penal al Țării                      […]

 

A cincea scrisoare Antiromânului perfect – primul penal al Țării                                                        

            Motto: „Ei bine, ura și aversiunea în contra trădării, iată  un instinct fundamental, comun conștiinței întregului neam omenesc. Numai aceste gunoaie  venetice nu au nici acest instinct măcar. Ei disting trădarea, ei o înalță în societate și o decorează, ei n-au nici atâta conștiință cîtă au sălbatecii.”

                                                                       (Mihai Eminescu, Timpul, 8 iulie 1882)

                Plăvane,
primul penal, nu la linia de start
și nici la greutate-n neuroni
pe care fără-de-legea îi despart
în infractori, lichele și baroni
 
primul ca rang și-ajungere în Țară,
ca derbedeu, duplicitar și mut,
din care ura i se revarsă-afară,
pe viitor, prezent și pe trecut
 
primul penal – un ipocrit atomic,
mentor de hoți, javre și canalii,
care, precum un rege paranoic
rage, de-l ia dracu, „Jos penalii!”
 
primul penal în gloria turbării,
avariat letal în gânditor,
un infractor ajuns în capul țării
de unde ne dă lecții cu onor
 
ca să eviți pesemne vreo sincopă,
ai traficat totul ca pe șine
și ca-ntr-o masturbare interlopă
ai tratat, plăvane, doar cu tine
 
Herr, doar între tine și tine plimbai
influența, abuzul și trocul,
poziția, însă, penal n-o schimbai,
te simțeai mai presus ca escrocul
 
ca-ntr-un dezmăț al contra-legii pure
în care s-au făcut mai toți că plouă
ai transformat Cetatea în pădure
și-ai tras penal un șaizeciș`nouă
 
doar șase case și nouă dosare,
ți-au fost să-mplinești orgasmul avar,
în toate-ai primit, plăvane, clasare,
penal de penal – curat la dosar!
 
dar iată, din surse alese vin vești,
că tronezi într-un pol de dosare,
vei zice, ghiolbane, că toate-s povești,
dar proba niciodată nu moare
 
retrocedări și fals cât te cuprinde,
de care ai uzat nestingherit,
știind că-n jaf oricât te-ai mai întinde
ești spălat, clasat și-acoperit
 
borfaș cu creier aruncat din drone,
apucături de javră elevată,
penal ești mai bogat ca Al Capone,
ca infractor n-ai mamă și nici tată
 
alăturea-ți de semeția-ți goală,
putreziciuni urcate-n calendar,
perechea ta are aceeași boală,
de hoț, de impostor și potlogar
 
distinsa pereche, o doamnă de vis,
traficant de ființe necoapte
și acte false prin care-a înscris
trecerea de la vorbe la fapte
 
să mulțumiți satrapilor din beznă,
ei v-au nășit uzurpatori letali,
lacrimile Țării-i ruginesc pe gleznă
în rânjetele voastre de penali
 
așa vă va reține-abecedarul
vieții noastre de fiecare zi,
precum ne-arată clipa secundarul
disprețul românesc va nemuri
 
întreci cu totul orișice măsură
și de pe scena faptelor imunde
ne tot livrezi plăvane-n stare pură
trădarea României muribunde
 
urmaș penal al Coloanei naziste,
a cincea știută în ani de război,
prin tine Coloana, iată, subzistă,
și iese din starea ascunsă-n moroi
 
continuare sangvină a crimei
pe care-o ridici în ranguri de stat,
ești împlinirea surdă-a pantomimei
în care ura tresaltă-nvolburat
 
sub cuvântul trezit al Crucii de Fier
te-ai legat să răzbuni Reichul învins,
azi Neamul vrei să ni-l vezi prizonier
vendetei în care ești tainic împins
 
într-un joc anost de false capricii
te dai în bărci cu tot felul de snobi,
fundul îți este ținut de servicii,
puterea de-acolo, muțind, o absorbi
 
servicii de-aici, dar și de aiurea,
zic unii, de unde întocmai te tragi,
acolo, plăvane, este securea
spre care ne-mpingi, mimând că ne-atragi
 
ești doar o mască perfidă și rece
tradusă tont de tot felul de slugi,
în tine de tine prostia nu trece,
nici tu nu pricepi ce zici, ce îndrugi
 
maimuță plăvană cu aer regal,
ai ordin și-atât, îl zici pe de rost,
cu vânzarea Țării trăiești conjugal,
lichelele-ți sunt acum avanpost
 
minți patologic, oceanele-ngheață,
fantoșă a crimei, crimă născând,
ai lipsă curajul privirii în față
calci peste morți, scrâșnind savurând
 
dar toate, plăvane, încep spre-a sfârși,
la Spandau sunt locuri selecte,
și-acolo e noapte, și-acolo e zi,
numai că te rezumi la proiecte…

                            Cu dreaptă neiertare,

               Costinel Petrache , Soldat Român

                     București, 14  noiembrie 2018

1 Comment

  1. Tony

    Odă lui Johannes?Odă-l în morții măsii!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*