Puncte de vedere

Adevărata ţintă nu este Pomohaci (II)

    REPETENŢI LA „EXAMENUL” POMOHACI? (II)                           […]

 

 

REPETENŢI LA „EXAMENUL” POMOHACI? (II)

 

                             Căsătorie cu…  bucluc!

 

Individul acesta nu mai există pentru mine! După ce a apărut în emisiunea (TV – n.a.) în care a minţit că nu este divorţat, i-am trimis un sms în care i-am reamintit să ia nişte lecitină ca să-i revină memoria” (Ileana Matuş, fosta soţie a lui Pomohaci).

 

Nu încape îndoială, mai ales dacă urmează să fie cineva hirotonit ca preot, că a cere mâna unei domnişoare, pentru căsătorie, este un moment atât de crucial încât, bineînţeles, nu se poate concepe fără a avea conştiinţa că te afli în faţa unui suflet – pereche şi că, având astfel binecuvântarea lui Dumnezeu, eşti gata să „guşti”, spre veşnicie, rodul unei iubiri împărtăşite. În afara unei asemenea porniri lăuntrice, tinerii căsătoriţi nu au nici o şansă de a duce la bun sfârşit „jugul martiric” al căsătoriei şi astfel, împreună, să împlinească ceea ce Domnul ne cere, adică bărbaţii să fie datori a-şi iubi soţiile ca pe trupurile lor şi femeile să fie supuse cu o teamă sfântă bărbaţilor lor … Şi aceasta să nu fie pentru un oarecare timp, ci până când se vor prezenta, laolaltă, la judecata divină a Tatălui nostru ceresc.

Desigur, sunt foarte multe situaţii nedorite când tinerii, tratând cu superficialitate momentul excepţional al pasului în doi, pornesc la drum nepregătiţi duhovniceşte, de complezenţă, or din raţiuni hazardate şi fortuite, cum ne şi sugerează Ileana Matuş, fosta soţie a lui Pomohaci, că ar fi fost „peţită” de acesta: „Nu vrei să te măriţi cu mine, nu-i bai… Dar cât ai să trăieşti în viaţa ta, ai să fii singură! O să am eu grijă! Şi i-am zis: Bă, tu te faci popă şi mă blestemi pe mine? (…) Nu, nu am fost fericită. Căsătoria a fost un eşec”. Până la urmă, mariajul lor s-a consumat în 5 ani (29 oct.1999 – 21 dec. 2004), fiind separaţi – de comun acord, ceea ce ar fi însemnat că Pomohaci trebuia să fie oprit de la săvârşirea celor sfinte, conform art.19, 1 din Regulamentul canonic bisericesc – prin sentinţa dată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti (Biserica acceptă divorţul doar în caz de adulter, conform cu can. 9 al Sinodului IX local din Constantinopol).

În Motivarea acţiunii de divorţ, în procesul intentat de soţie, se precizează că „părţile s-au despărţit, în fapt, de cel puţin 3 ani, continuarea căsătoriei devenind imposibilă”, ceea ce înseamnă că, neîndeplinindu-şi datoriile de soţ, fostul preot s-ar fi cuvenit să fie destituit pentru că nu s-a îngrijit de un comportament cuviincios în familie (art. 19, 4 din Regulamentul canonic bisericesc). Pe de altă parte, stimaţi cititori, dincolo de afirmaţiile presei că soţia „a divorţat de el virgină” (Mara Bănică) şi pentru că era homosexual (consăteanca Viorica Puşcaş), foarte important mi se pare ceea ce declara insinuant la TV, la 7 iulie 2017, fosta soţie a lui Pomohaci: „M-am despărţit de el pentru că nu am avut timp de 3 ani nici un fel de relaţii. Acum înţeleg de ce”.

Dar atât sentinţa de divorţ, cât şi afirmaţiile surselor citate mai sus, aruncă în derizoriu două atitudini ale fostului preot:

Prima a fost făcută de Pomohaci la 10 ani după divorţ, pe când soţia lui era deja recăsătorită, sub auspiciile unui interviu acordat unui post TV, mai exact reporterului Aurelian Preda, negând divorţul (ceea ce a şi înfuriat-o pe fosta lui soţie):

  • Pomohaci: „O iubesc pe Ileana Matuş… O cinstesc… Întotdeauna Ileana Matuş a fost preoteasa mea”;
  • Preda: „Nu vă recăsătoriţi cu ea?”;
  • P.: „Sunt căsătorit cu Ileana Matuş”;
  • P.: „Nu aţi divorţat?”
  • P.: „Niciodată!”

A doua a fost când ex-preotul Pomohaci insinua că „vina” divorţului său ar consta în nevoinţele pastorale pe care le practica, invocând în acest sens avertismentul primit de el de la părintele Şincan, pe atunci protopop de Tg.Mureş: „Bagă de seamă că ai nevastă (ca o atenţionare pentru că făcea rugăciunile de dezlegare ale Sf. Vasile cel Mare – n.a.). Şi n-a trecut un an că nevasta mea n-a mai fost lângă mine, preoteasa mea a plecat la Bucureşti şi acolo a rămas”…

 

                                   Preoţia nu este … spectacol!

 

Eu sunt tare supărat pe acest preot care îmi produce suferinţă de mai mult de 4 ani. El are foarte multe abateri şi, deşi a promis că se îndreaptă, nu s-a ţinut de cuvânt… Ce a făcut el, mă refer auzind înregistrarea (în care Pomohaci încearcă să corupă un minor – n.a.), este un mare păcat. Un preot care face aşa ceva se face vinovat de cădere din har şi nu mai este vrednic de haina preoţească şi să slujească la masa Sf. Altar sau să invoce Duhul Sfânt. Indubitabil, Cristian Pomohaci trebuie să fie oprit de la săvârşirea celor sfinte, conform canoanelor Bisericii Ortodoxe” (ÎPS Irineu, Arhiepiscopia de Alba-Iulia).

 

A fi preot, având harul hirotoniei, este cu siguranţă cea mai înaltă şi mai responsabilă demnitate de care se poate învrednici un tânăr. Este deci de la sine înţeles că nu oricui îi este dat să urmeze această cale sfântă, ci doar acelora la care li s-a rânduit, prin chemare tainică de Sus, ca să fie luminaţi mijlocitori între Dumnezeu şi oameni, având în Biserică daruri duhovniceşti şi slujiri diferite: apostoli, prooroci, învăţători, făcători de minuni, cei cu ajutorări, cârmuiri şi vorbitori în diferite limbi (1Cor.12, 28-30). Cum însă „veşmintele” preotului adevărat nu pot fi duse de toţi cu modestie, în simplitate şi netrâmbiţare, sunt şi cazuri când, prin dorinţa unora de a fi originali în ochii lumii, se poate ajunge la întunecarea harului printr-o viaţă necurată, la trufia de a te crede mai presus având la „degetul mic” toate darurile duhovniceşti şi chiar la părăsirea de har când se cade în pofte trupeşti perverse (Evr. 3, 14) etc.

Cât priveşte pe fostul preot Pomohaci, acesta a fost slujitor timp de 18 ani la biserica din Moşuni – Vaţa, judeţul Mureş. Însă de la început a ieşit din tiparele obişnuite, remarcându-se ca un preot atipic, dependent concomitent şi de Sf. Altar şi de scenele naţionale unde figura ca interpret de folclor.

Cum nu mi-am propus să argumentez cât de mult avem de-a face cu un caz de dublă personalitate, aş dori doar să subliniez că anvergura sa în Media naţională, până la a fi distins în 2010 de preşedintele interimar al Republicii Moldova (M.Ghimpu) cu titlul onorific de „Artist al Poporului”, nu se putea lăsa cu urmări egolatre, în sinele său, dacă se ia în calcul şi că în scurt timp nu s-a sfiit, făcând paradă de inovaţii antibisericeşti dovedite, să accepte a fi venerat de fani în ipostaza de lider religios, creator al unui fenomen religios neobişnuit.

Abaterile în speţă, cum avea să se constate ulterior, au fost săvârşite de Pomohaci în mod deliberat, fără ca acestuia să îi pese, preocupat mai degrabă în a exploata emoţia produsă printre credincioşii săi, că se prezintă lor altfel decât este, lovind în Biserică şi implicit în credinţa ortodoxă, adică un „sfânt” care îşi permite să săvârşească Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie în condiţii pastorale improprii, să improvizeze ectenii, să denatureze alte rânduieli liturgice, să întreţină psihoza că este vindecător de boli, înaintevăzător cu duhul etc. Cel mai probabil este, pentru o „clipă”, că fostul preot Pomohaci s-a considerat, în a face astfel de fapte nepermise preoţilor, pe cât de intangibil, pe atât de insensibili la atenţionările mai multor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe.

Sugestive sunt atitudinile, anti-Pomohaci, luate – în timp – de doi purtători de cuvânt ai Patriarhiei: „Actualul părinte (Pomohaci – n.a.) nu îşi dă seama de starea gravă în care a ajuns, afectează imaginea Bisericii Ortodoxe, vocaţia lui este de cântăreţ de muzică populară şi sub nici o formă de preot… Ţin să atrag atenţia că oamenii ar trebui preocupaţi de aflarea adevărului vizavi de aplauze şi dedicaţii… Aş vrea să cred că lumea nu încurcă muzica cu religia” (preot Vasile Bănescu); „Nu există în practica vieţii liturgice de parohie slujbe de noapte (molitfele făcute de fostul preot Pomohaci în fiecare vineri noaptea – n.a.) în mod curent săptămânal sau de mai multe ori pe săptămână” (preot Constantin Stoica).

 

                                        O probă decisivă

 

Pe înregistrarea cu Pomohaci se observă cum interlocutorul îl provoacă pe fostul preot la discuţiile erotice, iar acesta cade în capcană. Nu întâmplător, tânărul din înregistrare are 17 ani şi câteva luni, deci, la momentul înregistrării, era încă minor, căci numai în acest fel se putea vorbi de o infracţiune penală, adică de pedofilie, chiar dacă, din înregistrare, nu rezultă că s-ar fi consumat un act sexual cu un minor, aşa cum prevede legea”(I. Spânu, ziarul Cotidianul).

 

Încăpăţânarea lui Pomohaci de a nu da ascultare ierarhului locului (ÎPS Irineu), care încerca să îl îndrepte invocându-i existenţa unui dosar cu 500 de pagini gata oricând să fie scos din sertar pentru caterisire, a dat naştere unui monstruos scandal mediatic naţional, pe mai bine de un sfert de an, exact când forţele externe încercau furibund, cu concursul „cozilor de topor” de pe la instituţiile noastre, să dejoace iniţiativa Coaliţiei pentru Familie în a redefini constituţional ceea ce înseamnă familia creştină şi să ne inducă o mentalitate anticreştină conformă cu „standardele” societăţii de tip sodomizat. Nu a fost lovită doar imaginea Bisericii, cu un caz venit chiar din sânul său, ci s-au declanşat în spaţiul public aprige dispute, de multe ori venite de la oameni iraţionali (care nu deosebesc binele de rău), menite să stârnească în ţară confuzie şi, printr-o manipulare antihristică, să îi facă pe români fie să stea în case în eventualitatea unui Referendum, fie să îi victimizeze pe minoritarii LGBT-işti şi, infuzând în masă o apetenţă faţă de noua lor ordine mentală, să le câştige votul majoritarilor români la Referendum.

În această sminteală, naţională, ierarhii Bisericii au înţeles că miza este mult mai mare, de-a dreptul vitală pentru dăinuirea neamului nostru, motiv pentru care aceştia s-au „mişcat” destul de rapid şi, cu înţelepciune, l-a scos pe Pomohaci din centrul atenţiei, reacţionând cu promptitudine la iniţiativa Ziarului de Cluj de a prezenta o înregistrare audio în care fostul preot Pomohaci îi făcea o propunere indecentă, contra cost, unui minor: „Aş putea să am băieţi, să fie aici după maşină şi o remorcuţă încărcată (…) Dar, încă o dată, între mine şi tine a fost ceva special! Parcă TE-AM AŞTEPTAT DIN VEŞNICIE (…) când am văzut că treci, AM MURIT (subl.a)! Şi am zis că dacă nu fac cunoştinţă cu băiatul acesta, înseamnă că nu-s bun de nimic! Şi te-ai uitat la mine şi m-am uitat la tine (…) Eşti un băiat frumos … Nu eşti drăguţ, eşti frumos (…) MI-O ARĂŢI (organul sexual – n.a.) … SĂ ÎI ZICI CIOCAN, că eu ştiu ce înseamnă ciocan (…) Nu o să fii niciodată fără să fii REMUNERAT pentru ceva (…) TE PLĂTESC PENTRU SEX”!

Din nefericire, însă, tulburarea produsă a fost atât de uriaşă, cu încleştări atât de pătimaşe, că şi în continuare „fenomenul” Pomohaci este întreţinut, intenţionat, de cei care nu pot, or nu vreau să înţeleagă, că instituţia divino-umană a Bisericii are reguli foarte concise, iar instanţele sale de judecată (independente de cele civile) au dispus de informaţii arhisuficiente ca să se pronunţe, eliberându-l din demnitatea preoţească pe Pomohaci – vinovat de 4 abateri – atât pentru „tentativa de săvârşire a unor acte imorale, exprimate printr-un dialog înregistrat şi făcut public”, cât şi pentru că a denigrat Biserica prin „declanşarea şi întreţinerea” unui „scandal mediatic fără precedent”. Bineînţeles că Pomohaci, situându-se în afara realităţii de fapt, a încercat să invoce un alt motiv, ilar, al judecăţii sale („Eu slujesc într-o localitate cu populaţie preponderent maghiară şi îi iubesc pe toţi oamenii. Şi pentru că prea iubesc (!?) sunt judecat, să ştiţi!”), dar faptul că acuzaţiile împotriva lui se regăsesc detaliate într-un dosar cu 500 de pagini, plus învinuirile de pedofilie (detectorul de minciuni confirmă că victimele sale au spus adevărul), constituie suficiente probe pe baza cărora instanţele bisericeşti de judecată, ţinând cont cât de grav este păcatul strigător la cer al sodomiei (sancţionat canonic, cu excludere de la împărtăşanie, timp de: 15 ani epitimie – can.7 şi 63 ale Sinodului IX local de la Constantinopol, can.2 al Sf. Vasile cel Mare; 18 ani – can.4 al Sf. Grigorie de Nyssa; 3 ani – can. 29 al Sf. Ioan Ajunătorul) etc, s-au pronunţat în final în vederea eliberării lui Pomohaci din rândul preoţilor.

Până şi transexualul Naomi (alias cântăreţul Florin Moldovan) a înţeles să condamne la TV aşa ceva, adică incompatibilitatea preoţiei cu asemenea practici, adăugând: „Îl cunosc (pe Pomohaci – n.a.) din 1995, este homosexual (…) Mi-a fost client, a venit cu un băiat de 17 ani (…) Mă suna … 15 milioane pentru două persoane o jumătate de oră”…

 

 

                                     Lupii, paznici la oi!

 

Pe ereticii cei nelegiuiţi, care nu se pocăiesc, afurisiţi-i şi-i lepădaţi de ceilalţi credincioşi, aducând la cunoştinţa publică îndepărtarea lor din Biserica lui Dumnezeu şi porunciţi credincioşilor să se ferească cu desăvârşire de ei, şi să nu se întovărăşească cu ei nici la vorbă, nici la rugăciune, căci ei sunt potrivnici şi duşmani ai Bisericii, strică turma lui Hristos şi batjocoresc moştenirea credinţei. Aceştia sunt despre care Domnul a spus cu amărăciune şi cu asprime, zicând că sunt hristoşi mincinoşi şi învăţători vicleni, care hulesc duhul harului şi dispreţuiesc darul cel oferit gratis, cărora nu li se iartă nici în veacul de acum. Nici în cel ce va să fie” (Pravila Bisericească, de ier.Nicodim Sachelarie, pg.717).

 

În zilele cele din urmă, care vor culmina cu întronarea în câteva decenii a liderului mondial Antihrist, rătăcirea creştinilor va fi atât de mare încât vom vedea cum, inclusiv din Biserica Drept Slăvitoare, profanatorii (pângăritorii, necinstitorii) vor mişuna, pretutindeni, propovăduind apostazia (renegarea Ortodoxiei) şi căutându-i, spre a-i denunţa autorităţilor antihristice, pe martirii care vor reuşi să rămână credincioşi adevărului şi să fie învingători în noianul năucitor de erezii (învăţături greşite) până la a-L întâmpina, pe Domnul, la A Doua Sa Venire. Până atunci însă, scenele de marasm apocaliptic vor fi tot mai dese, vom vedea neîncetat cum lupii devin paznici la oi, iar lumea întreagă va fi înspăimântată de urgia unor fărădelegi, de neimaginat, provocate violent de legiunile luciferice ale fiilor pierzării, ai blestemului şi ai neorânduielii, precum sunt: hulitorii, ecumeniştii, ereticii, smintitorii, sectanţii, globaliştii etc. Marşul rătăcirii generale a şi început, în pieţe, unde un grup minuscul numit „Strada” ridică „pumnul” zarvei, ca apologeţi ai ilegitimităţii, schimbând actuala ordine cu o „nouă ordine” în care va domni anarhia!

Cu siguranţă, sfidarea legilor Bisericii a existat şi pentru fostul preot Pomohaci atunci când, în duh ecumenist, s-a complăcut repetat în situaţia de a friza căderea în erezie, atât prin invitarea în 2009 a pastorului protestant V.Pustan în biserica de la Moşuni, unde a şi fost lăsat să predice, dar îmbrăcat diversionist în negru (totodată, Pomohaci amăgindu-şi turma că ar avea în faţă un … „profesor universitar la Teologie”!), cât şi onoarea invitaţiei adresate lui (de acest V. Pustan) de a „conferenţia” în 2012, chiar în Postul Paştilor, în mijlocul adunării de penticostali de la Beiuş, acolo unde, alături de preotul C. Necula (singurul preot care s-a afişat alături de „strada” sibiană), a avut loc un eveniment ecumenist unde s-a propagat erezia că „suntem biserici-surori” şi că ambii invitaţi, ortodocşi, sunt de fapt … „fani” ai predicilor penticostalului V. Pustan! Conexiunile în cauză, prin care fostul preot Pomohaci a deschis anticanonic uşile bisericii  (spre a-şi sminti propria turmă), dar totodată şi el să intre pe uşa unde îl aştepta o adunare eretică, reprezintă o acţiune inadmisibilă care ar fi trebuit să intre sub incidenţa sancţiunii caterisirii imediate, conform canoanelor 45 şi 64 ale Sf. Apostoli ai Domnului, a can. 6 şi 33 ale Sinodului V local de la Laodiceea, a art.28, 2 din Regulamentul canonic bisericesc etc.

                                                                                                                                   Prof. Costel NEACȘU

1 Comment

  1. suciu

    Foarte bun articolul!
    Felicitari

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*