Observator

ADIO, LAURA!

Sfîrșitul anului 2015 și debutul noului an au adus cu sine tradiționalele articole cu trecerea în revistă a faptelor petrecute […]

Sfîrșitul anului 2015 și debutul noului an au adus cu sine tradiționalele articole cu trecerea în revistă a faptelor petrecute și anticiparea celor care stau să vină. Și, nu s-ar spune că 2016 nu se anunță un an agitat; Politica și Justiția vor avea treabă pînă peste cap. Avem alegeri în două rînduri, locale și parlamentare, avem numiri la Curtea Constituțională, alegeri la CSM, numiri la șefia ÎCCJ, a parchetelor șamd. La loc de cinste stă decizia președintelui României de a prelungi ori ba mandatul Laurei Kovesi la șefia DNA, peste cîteva luni. Chiar așa, de ce ar prelungi Klaus Iohannis mandatul Laurei Kovesi?

În ultima parte a lunii decembrie, presa autohtonă e curentată de o declarație-șoc: noul ministru al Justiției, Raluca Prună, sugerează, într-un interviu dat României libere, că s-ar putea să nu o mai propună pe Laura Kovesi pentru un al doilea mandat, ultimul, la șefia DNA. Legislația stabiliește că cel care face propunerile de numire în aceste funcţii este ministrul Justiţiei, apoi CSM acordă un aviz consultativ, iar numirea efectivă îi revine preşedintelui Klaus Iohannis.

După un moment de buimăceală, arhangelii lui Kovesi din media au sărit ca mușcați de șarpe, titrînd că se vrea tragerea pe linie moartă a șefei DNA. În ciuda popularității în creștere explozivă atît a ei, cît și a instituției pe care o conduce din 2013.

Ministrul Prună însuși a părut că încearcă să dreagă busuiocul, prin noi declarații.

În mod interesant, însă, la scurt timp după stropșirea inițială, în scrierile unor apologeți ai DNA apare o nuanță, anume că schimbarea lui Kovesi nu ar fi chiar așa o problemă atît timp cît înlocuitorul ei ar fi un personaj cu aceeași viziune și determinare.
Hm!…

Încă și mai interesant, însă, în toată povestea, e un element de maximă importanță, pe care mass-media ”revoltaților” fie nu a vrut, fie nu a putut să-l explice.

Atacuri la poziția Laurei Kovesi au tot fost în ultimul deceniu, de fiecare dată în apărarea ei sărind o armată de jurnaliști, unii la ordin, alții de bună credință. Întotdeauna, însă, Kovesi a fost atacată de ”dușmanii” tradiționali, reprezentați ai clasei politice din PSD, PNL, USL, mai nou Mișcarea Populară șamd, creditați cu motive temeinice să vrea capul șefei DNA.

Luna trecută, însă, a fost pentru prima dată cînd lovitura dinspre Kovesi a venit din cu totul altă direcție.

Raluca Prună nu e nici PSD, nici UNPR, PNL, PRM ori reprezentant al altui partid înțesat de corupți și care ar fi interesat de domolirea campaniei anticorupție.

Raluca Prună e exponenta unui guvern eminamente ”bruxellez”, adus la putere prin manevre ale serviciilor secrete și sub oblăduirea lui Klaus Iohannis. Exact tabăra care ar avea toate motivele să o susțină pe Kovesi pînă în pînzele albe.

Și totuși, iată, tocmai dinspre această tabără apare primul semnal că Laura Kovesi ar putea ieși din sistem peste doar 4-5 luni.
Pînă acum, nimeni nu s-a încumetat să furnizeze o brumă de explicație legată de ce a apucat-o pe ministresa Justiției, abia numită în post, să sară fix la gîtul legendei vii a anticorupției, așa cum e prezentată Kovesi într-o anume parte a presei.

La fel de ciudată e că afirmațiile Ralucă Prună nu au fost urmate de vreo replică imediată a președintelui Iohannis, care avea ocazia nesperată să dea un nou semnal în favoarea luptei anticorupție, luînd apărarea Laurei Kovesi.
Atît șeful statului cît și oamenii săi au tăcut, însă, mîlc.

De ce oare?

O posibilă explicație adastă într-un material apărut pe Inpolitics anul trecut, pe 3 aprilie. La vremea respectivă, reamintim, era în mare vogă subiectul modificării Constituției, o temă asupra căreia toată clasa politică se pusese de acord încă de după alegerile din 2014. În articol atrăgeam, însă, atenția că modificarea Constituției va aduce cu sine, obligatoriu, corectarea aberației introdusă de Adrian Năstase și numită mandatul prezidențial de cinci ani, care a produs numai pagube, în loc de beneficii. Iar această revenire la mandatul de patru ani va crea obligația demisiei președintelui Iohannis, în acest an, pentru a recorela alegerile parlamentare cu cele prezidențiale.
Caz în care, scriam, e posibil să avem un candidat extrem de puternic la prezidențiale, în persoana Laurei Kovesi, cea care se vede cu ochiul liber că își construiește un profil prezidențial, pas cu pas.
Pe lîngă activitatea la DNA, Kovesi este o răsfățată a presei, căreia îi acordă (mult prea) multe interviuri, se pronunță pe teme care îi exced zdravăn atribuțiile, ba chiar începe să aibă tot mai multă grijă de imaginea personală.

Nu mult după materialul respectiv, PNL a abandonat brusc și aproape neexplicat tema modificării Constituției, sine die; ce se știe, însă, sigur, e că Iohannis nu avea de gînd sub nicio formă să demisioneze pentru recorelarea alegerilor, declarații în acest sens dînd încă din 2014.

Nimic nu s-a schimbat, însă, în ce o privește pe Laura Kovesi. Aceeași apetență pentru apariții dese în media, ca și pentru abordarea profesorală a unor teme în afara Justiției, vizînd reforme în domenii precum Sănătatea, Educația, Finanțele etc.
Șefa DNA nu are motive să dispere: dacă nu avem alegeri prezidențiale anticipate în 2016, le avem la termen, în 2019.

E chiar mai bine.

Dacă șefa DNA obține, în luna mai, un ultim mandat de trei ani, acesta expiră cu doar cîteva luni înaintea prezidențialelor din 2019.

De ceva vreme, DNA și Laura Kovesi sunt în ascensiune solidă în sondaje, la capitolul încredere. Occidentul pare, și el, fascinat de personalitatea și de activitatea acesteia, nemaicontenind cu laudele.
”Femeia de fier” a României, cum i se spune în presa internațională, are motive temeinice să se gîndească optimist la un viitor măreț. Carierele de vîrf au în spate, în general, ani îndelungați de pregătire.
În următorii trei ani, e greu de crezut că trendul se va schimba, ceea ce înseamnă că aureola Laurei Kovesi va spori și mai mult.
2019 e anul în care ”spaima corupților”, ajunsă la vîrsta matură de 47 de ani, poate încerca marea lovitură.
Și nu fără șanse reale.

Există doar o mică problemă.

Klaus Iohannis nici nu concepe să rateze al doilea mandat.
A spus-o explicit, în mai multe rînduri.
Ar fi și ridicol, de altfel, la cît de frumos, de confortabil, se derulează cel actual.

Ce interes ar avea, în acest caz, șeful statului să creeze în mod conștient condiții optime unui potențial contracandidat, în loc să-i bage bețe-n roate?

Iar condiții optime înseamnă, pentru Kovesi, un nou mandat la cîrma DNA.

În absența acestuia, Kovesi are două variante mari și late: fie acceptă un post inferior de șefuleț prin DNA sau Parchetul General, adică o involuție dramatică, prin prisma unei cariere mai mult decît spectaculoase, fie se lasă expediată prin vreun post aparent important, pe la Curtea Constituțională, ÎCCJ șamd, dar care o va scoate din ”marele circuit”.

Așa cum a fost scos fostul star al DNA, Daniel Morar, după trimiterea la CCR.
Un loc călduț, dar ”înfundat”.
Nici nu e de mirare că, la vremea respectivă, ambițiosul Morar a vărsat foc și pară pe nări, dînd clar de înțeles că nu a fost de acord cu respectiva turnură a carierei. Și a bătut zdravăn cîteva obrazuri.
La doar cîțiva ani de la cel moment, aproape nimeni nu îți mai amintește de Daniel Morar, ani de zile tămîiat drept campionul anticorupției și marea speranță a democrației.

Dacă Iohannis nu vrea să aibă dureri de cap electorale, în 2019, Kovesi nu trebuie să rămînă la șefia DNA.
O fi Laura Kovesi apreciată de cancelariile occidentale, dar în spatele lui Iohannis, ca președinte, s-au grupat structuri grele din serviciile secrete, interesate de un șef de stat marionetă, care să poată fi manevrat după bunul plac. Structuri grele, în frunte cu generalul SRI Florian Coldea, dacă e să dăm crezare declarațiilor fostului președinte Traian Băsescu, ale Elenei Udrea și ale altor voci din spațiul public.

Din această perspectivă, declarația Ralucăi Prună trebuie interpretată mai degrabă ca o tatonare a terenului, o sondare a opiniei publice, decît ca o scăpare de moment.

Tandemul Coldea-Kovesi a funcționat bine în ultimii ani, dar asta nu înseamnă că va dăinui veșnic.
Lunile care urmează ar putea aduce surprize majore, din acest punct de vedere.
Dintre Kovesi și Iohannis, nu e greu de intuit pe cine vor prefera Coldea & comp: pe cel cu personalitatea mai slabă, aproape nulă.

Deocamdată, să consemnăm modul misterios în care, dinspre DNA, s-au scurs în presă stenogramele cu declarațiile colonelului STS Ștefan Enache, care bat în cuie varianta regizării tragediei de la ”Colectiv”.
Enache a anchetat pentru corupție, declarațiile respective nu au nicio relevanță în cazul său.
Totuși, ele au fost expediate către presă.
Declarațiile unui colonel activ dintr-un serviciu secret de elită, care vin într-un moment foarte tensionat, cînd fostul președinte al țării, ca și fostul premier, aruncă pe piață afirmații incendiare despre premeditarea tragediei.
Pentru adepții respectivei idei – din ce în ce mai mulți, se pare – declarațiile colonelului erau exact confirmarea de care aveau nevoie.

Indiferent dacă ele se bazează pe ceva real sau nu. Oamenii cred ceea ce aleg să creadă.
În plus, evoluția aiuritoare a anchetei în cazul ”Colectiv” alimentează, ea însăși, teoriile conspiraționste.

Cine și de ce avea interesul scurgerii unor asemenea stenograme în media, canalizînd, discret și subtil, răspunderea pentru tragedie înspre structurile secrete, bănuitele de serviciu pentru orchestrarea incidentului care a eliminat clasa politică de la guvernare și i-a adus lui Iohannis ”guvenul meu”?

Suntem, probabil, abia la începutul unor evenimente care, prin amploarea manevrele de culise, vor pune în umbră anul electoral 2014. Evenimente care fac loc, de pe acum, întrebării cine își va mai lua, de astă dată, țara înapoi?

                                        Bogdan Tiberiu IACOB (http://inpolitics.ro/)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*