Arhivate

Afacerea „Hirosima culturii romanesti”

Experţii independenţi evaluează cele 299 de săli scoase la vânzare şi 18 de trecut în patrimoniul consiliilor locale la circa 200 milioane euro. Adrian Iorgulescu chemat în boxa acuzaţilor de RADEF Româniafilm. Declaraţiile ministrului şi ale fostului secretar de stat Ioan Onisei „duc la falimentul RADEF şi la scăderea deliberată a valorii activelor administrate de Regie”

">
      <p align="justify">Experţii independenţi evaluează cele 299 de săli scoase la vânzare şi 18 de trecut în patrimoniul consiliilor locale la circa 200 milioane euro. Adrian Iorgulescu chemat în boxa acuzaţilor de RADEF Româniafilm. Declaraţiile ministrului şi ale fostului secretar de stat Ioan Onisei „duc la falimentul RADEF şi la scăderea deliberată a valorii activelor administrate de Regie”</p>

În ultima ediţie a revistei noastre de anul trecut scriam despre  tunurile imobiliare cu duhoare de Ministerul Culturii şi Cultelor. Se pare că şmenul  imobiliar de care liderii Sindicatului Liber RADEF Româiniafilm (SL RADEF) îl acuză atât pe ministrul Adrian Iorgulescu cât şi pe „celebra pseudo-consilieră Cornelia Paloş”, dar şi pe fostul consilier de stat Ioan Onisei vor continua nestingherite. S-au elaborat 3 (trei) decizii guvernamentale (O.U.G. 97/06.12.2006, H.G. 1792/ 13.12.2006 şi H.G. 1874/ 21.12.2006) prin care, practic, se deposedează regia de obiectul de activitate. 299 de săli de cinema şi grădini de vară şi alte 18 urmează să fie transferate cu titlu gratuit în subordinea consiliilor locale. Curios lucru, (!? – sic! – n.n.), nici una dinte aceste decizii nu a fost contrasemantă de către ministrul justiţiei Monica Macovei, deşi se impunea deoarece priveau probleme de patrimoniu. Au fost în schimb semnate de către ministrul cultrii Adrian Iorgulescu, primul ministru  Călin Popescu-Tăriceanu şi – numai una din 3 – de către minbistrul muncii şi solidarităţii sociale cu toate că în hotărâri nu este deloc clară situaţia angajaţilor RADEF.

Mecanismul deciziilor guvernamentale

 Cele trei decizii au fost luate cam pe sub preş, în ultimele zile înainte de integrare – aşa cum anticipase Henter Bela vicepreşedintele SL RADEF.  În datele de 12 13 şi 21 decembrie!! Manevara a fost bine gândită.  Liderii SL trimiseseră o scrisoare de câteva pagini bune în care semnalau toate neregulile constate şi cunoscute Către Marko Bela, ministrul de stat pentru coordonarea acivităţilor din domeniile Culturii, Învăţământului şi Integrării Europene. Aceasta pentru că sindicaliştii nu primiseră niciun răspuns la adresele 7551/01.11.2006 şi 7.800/ 14.11.2006. Prin adresa 21A/ 466/Sz.A. din data de 13.12.2006 Consilierul de stat Szas Attila le răspunde liderilor sindicali că va transmite MCC solicitările „cu rugămintea de a se demara o discuţie pe acest subiect”. Totodată consilierul Szas considera „justificate atât doleanţele cât şi solicitarea unui dialog cu responsabilii proiectului la care faceţi referire”. Au primit ce au cerut – întrevederea, ba chiar şi un răspuns de 9 pagini de la încă secretarul de stat Ioan Onisei, datat 21 decembrie. În data de 21 decembrie! „Încă nu îşi dăduse demisia deşi era deja numit la Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) şi avea să mai rămână încă o lună” (suspect – !? -în aceeaşi zi în care se dădea hotărârea privitoare la restul de 299 de săli). De fapt a fost o deplasre la Bucureşti pentru a se afla în treabă. Oricum lucrurile au rămas cum fuseseră deja stabilite. Adică s-au hotărât să aplice cele indicate în nota de din data de 10.07.2006 privind „strategia de vânzare a sălilor şi grădinilor de cinematorgaf şi a terenurilor aferente acestora (sl.n.) precum şi de reorgenizare a «RADEF Româniafilm» în societate comercială şi de poriuvatizare a acesteia”, elaborată de către „consiliera Cornelia Paloş, anagajată la MCC cu contract de prestări servicii”. O notă de circa 11 pagini scrise larg şi cu litere mari, dar al cărei conţinut cu caracter normal ar încăpea cu uşruinţă pe două, hai să spunem, două pagini şi jumătate). Dubios lucru! Nota în cauză era socotită foarte bună de Ioan Onisei la data respectivă. Asta după ce în urmă cu numai 10 (zece) zile, la data de 30.06.2006, considera foarte bun un proiect de hotărâre de guvern elaborat de către directorul RADEF Mihai Ţintea (vreo 20 de pagini în caracter normal), la baza căruia stătuse un studiu de fezabilitate din 2004 (110 pagini) elaborat de către experţi în domeniul privatizării. „Cele două proiecte se bat cap în cap, e de neînţeles (??!! – sic! – n.n.) cum în 10 zile Onisei şi-a schimbat opinia”, a subliniat Henter Bela.  Mai mult decât atât, legea fiind dată angajaţii RADEF trebuie să facă predarea-primirea către consiliile locale a 18 săli de cinema răspândite pe tot cuprinsul ţării. „Nici măcar nu putem să facem predarea celor 18 săli pentru că nu avem decât o sigură echipă care trebuie să umble în toată ţara în 30 de zile şi mai multe primării nu au recepţionat clădirile, asta în condiţiile în care predarea-primirea unei singure săli durează minim 3-4 zile. Unele primării nici nu vor să preia aceste active. Aşa s-a întâmplat, de exemplu, în cazul cinematografului Republica din Cluj, pe care Primăria nu a vrut să îl preia fără patrimoniul lui (aparate de proiecţie, etc.) Ori faptul că acest cinematograf (cel mai performant ca încasări) nu funcţionează, ne aduce nouă foarte mari pierderi – nici nu avem cu ce plăti salariile, ţinând cont de faptul că noi nu suntem deloc finanţaţi de la Bugetul de Stat. Tot timpul ne-am autofinanţat şi am mai şi dat ”, a precizat Henter Bela.

„Comandă politică (de afaceri) pentru falimentul RADEF”?

 Sindicaliştii se consideră victimele unei comenzi politice care ar viza „un jaf imobiliar de proporţii în interesul unor afacerişti locali”, aşa cum se arată în comunicatul remis presei pe data de 24 ianuarie. În acelaşi document se arată că este vorba de clădiri cu valoare imobiliară mare „ţintite de oligarhii care se află în spatele comenzii politice. Clădirile râvnite sunt cele aflate în centrul Capitalei şi în zonele cu vad comercial deosebit din centrele oraşelor mari din România (Cluj-Napoca, Timişoara, Braşov, Constanţa) ”. Tot Henter a dat citire acuzaţiilor pentru care atât Iorgulescu, cât şi Onisei vor fi chemaţi în instanţă de către SL RADEF:   „Domnul Iorgulescu nici măcar nu se uitase pe documentele ministeriale, era la ceremonia de investire în postul de ministru, şi a a spus, aşa într-o doară, că are de gând să vândă cinematografele. Dânsul susţine în presă că ideea dumnealui este «să desfiinţeze RADEF Româniafilm». Mai mult decât atât domnia-sa a făcut aceste declaraţii în dezinteresul unei regii a  Statului. Adică falimentează RADEF prin declaraţiile sale pentru a scădea valoarea RADEF şi a patrimoniului pe care noi  numai îl administrăm, pentru că proprietar este MCC. 

Mecanismul e simplu: afirmaţiile dumnealui (presupunând prin absurd că RADEF ar fi cotată la Bursa de valori) ar duce la o scădere dramatică a valorii acţiunilor. Aşa scade valoarea activelor care ajung să fie considerate nerentabile. Şi se va ajunge şi în această situaţie pentru că afirmaţiile dumnealui deja ne-au cauzat probleme prin faptul că societăţile care se ocupă cu distribuţia de film se manifestă cu reticenţă faţă de regie şi se pune în pericol chiar întocmirea unor contracte de furnizare a copiilor peliculelor filmelor de premieră. Or, fără filme, cum să mai tăiem bilete, fără bilete cum să mai dăm salarii?”, se întreabă retoric Henter.  Potrivit liderilor sindicali prin această metodologie de vânzare a sălilor nu numai Regia (care va falimenta) ci şi angajaţii săi vor avea de pierdut. De fapt, însuşi statul, care „nu se va alege cu sumele pe care merită să le încaseze în urma vânzării unor imobile şi terenuri care pe piaţa imobiliară valorează sume exorbitante.” Aceleaşi surse suspectează posibilitatea ca activele să fie vândute chiar la valorea lor de inventar – după unele informaţii neactualizată niciodată după 1990. Sindicaliştii invocă şi falimentul cinematografiei româneşti, care va fi lipsită de un aport substanţial de bani din vânzarea biletelor precum şi faptul că producţiile băştinaşe nu vor mai avea unde să fie proiectate „Mall-urile nu primesc decât arareori producţiile autohtone”, a specificat Henter.

Societate comercială sau instituţie de cultură?

 Liderii SL RADEF îl acuză de practici asemănătoare şi pe fostul secretar de stat Ioan Onisei (actulamente lucrează pentru CNA) care va fi şi el chemat în instanţă împreună cu ministrul Iorgulescu. Adresa MCC 4950/I.O. din 21.12.2006  semnată de Ioan Onisei conţine mai multe neclarităţi. Henter Bela se întreabă „dacă suntem societate comercială în patrimoniul Statului ce căutaăm la Cultură. Să ne bage la Economie şi comerţ sau oriunde, nu la cultură!”. Or Onisei scria la pagina 4 din adresa amintită – cităm integral punctul 8: „Potrivit legislaţiei în vigoare, Regia este operator economic nu instituţie de cultură. Interpretarea dată de dvs. activităţii pe care o desfăşuraţi excede legea. Nu doresc să intru într-o polemică şi vă demonstrez un lucru. Faceţi referire la apropiata aderare a Româiniei la UE; dacă aţi studia legislaţia europeană (Recomandări, Directive, Rezoluţii), aţi afla până unde este permisă intervenţia statului (în cazul de faţă al Ministerului) în acest domeniu.” În fine Onisei invocă şi nişte datorii ale Regiei către buget (circa 10 miliarde lei vechi – adică 2 săli de cinema dacă ar fi să punem o valoare de 5 miliarde pe fiecare). Activitatea din cinematografie e caracterizată ca neprofitabilă. Păi nu are cum, când sălile sunt închise pe capete. Mai ales alea profitabile, Republica – Cluj , Patria – Braşov şi lista probabil poate continua…. Ba spune că regia nu e profitabilă. Sindicaliştii susţin că până în 2005, la un nivel minimal, ţinând cont de imposibilitatea de a se dezvolta, RADEF a putut să aibă şi profit. Pe urmă a rămas treptat fără săli de unde să încaseze bani…

Oameni de cultură, la tăiat gardul viu

 În momentul de faţă mai funcţionează circa 40 de săli din totalul de peste 400 căte avea RADEF în 1990. Se închid una câte una. Să luăm un exmplu: Braşovul avea 9 cinematografe funcţionale în ianuarie 1990. Acum mai are funcţional unul singur cu două săli. Şi 14 angajaţi în total. Au plecat, li s-a dat drumul unor oameni pentru care cinematograful, filmul era viaţa lor. Cunosc un caz, Dan Botoradu, proiecţionist, care colecţiona afişe de film-tone de afişe de film şi care avea ca singură pasiune să ştie despre film cât mai multe. A plecat că nu mai avea cum să supravieţuiască. I-a dat drumul Henter. Acum e poliţist comunitar… De ce un om care era pasionat de cultura filmului – de film în general, care aşa cum ştia el, se informa tot timpul despre ce e nou şi păstra cu grijă afişele – şi-a umplut toată casa, a ajuns să păzească aleile de flori să nu fie călcate în picioare de flori din parc? Nu e o situaţie unică. Hotărârea de guvern prevede că angajaţii RADEF vor fi preluaţi de către Consiliile Locale în măsura existenţei posturilor. „Da, ni s-a dat. De exemplu la Miercurea Ciuc ni s-a spus că au lcouri de muncă pe tractor. Şi dacă nu avem permis de conducere pentru aşa ceva? Plătim bani să ne facem permis că nu se prevede nimic despre recalificare”, spune Henter. Astfel se ajunge de la cultuă la agricultură. Diferenţa e doar un mic prefix… Onisei motivează că obiectul de activitate se va păstra prin vânzare în felul următor „art. 22 aliniatul (1) prevede exact această obligaţie!!! (e vorba de clauza de asigurare a proiecţiei cinematografice pe 10 ani). Art 31, conţine prevederi legate de controlul post-vânzare, mergându-se până la constituirea ipotecilor asupra activelor vândute, ipoteci care vor fi rectificate doar după îndeplinirea condiţiilor din caietul de sarcini (întocmit în baza stategiei)  şi a clauzelor contractuale. Aceste condiţii sunt: refacerea sălilor, investiţii, realizarea sălilor multiecran, proiecţie film, protecţie socială”- pagina 6 pct 5. Bine, frumos, dar…. Sindicaliştii ne-au dat un alt cap de aţă „nu scrie nicăieri că nu pot fi vândute a doua zi şi ce trebuie să facă al doilea cumpărător”….  Interpretabil, dar de luat în seamă.

 Cum fac unii dezastrul sub titlu de bine!

 Faptul că RADFEF Româniafilm este numai administrator al sălilor şi grădinilor de cinema şi a Regiei este motivul pentru care numeroase săli sunt într-o stare dezastruoasă. „Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC) a oganizat acum câţiva ani mai multe licitaţii pentru concesionarea la pachet a unor săli de cinema. Aceasta în scopul de a fi modernizate. Noi ne-am frecat mâinile la timpul respectiv şi ne-am zis că în fine vin investitorii. S-a ales praful!  Am cunoştinţă de două cazuri  în care este implicat Adrian Sârbu (patronul Pro Tv). E vorba de închirierea în scop de modernizare a unui pachet de 5 şi altul de 7 cinematografe. Nu pot da detalii despre pachetul de 7.  Ştiu însă cazul firmei Domino care a preluat la pachet 5 săli în 2004 pe care s-a angajat să le modernizeze”. Nu a făcut decât o singură sală – Luceafărul din Bucureşti, în care, e drept a băgat 900.000 USD. Celelalte sunt la fel cum erau sau mai rău”, a arătat Henter Bela. Situaţia Cinematografului Patria din Başov (unul din cele 5) este emblematică. Din cinematograful care era pe locul 2 în Transilvania ca încasări (700 de locuri) astăzi a rămas o ruină. Domino începuse demontările sub titlul că va face apoi lucrările de modernizare. Ce a rămas? Scaune aruncate unul peste altul, decoraţii parţial demontate – ca după bombardament. Din cinematograful care era plin ochi înainte de 89’ – de căutai la şperţari bilete ca să intri la un film. Din cinematograful care era plin ochi în 2002, când încă se  mai organizau premiere sub titlul de galele „Prietenii filmului”. Îmi amintesc de premiera „Garcea şi oltenii” sau de premiera „Star Wars – Atacul Clonelor”  când încă se stătea în picioare şi abia prindeai loc, sau dacă aveai rezervat şi intra un prieten din timp. Mi s-a relatat – nu am fost prezent atunci la premiera „Stăpânul inelelor – frăţia inelului”– că ar fi fost la fel. Şi erau anii 2002-2003, cu situţia financiară care era!!! Şi cu concurenţa televiziunilor în floare! Deci nu există interes pentru filme în premieră??? Eu o spun ca simplu observator….  Henter susţine că a făcut praf şi Republica din Constanţa. Despre Sudio-Arad şi şi Arta-Timişoara ştie că nu sunt funcţionale dar nu cunoaşte starea lor actuală. 

„Bă, voi v-aţi luat body-guarzi” 

Mână de la mână, sindicaliştii strâng bani pentru angajarea unui avocat. Costă 60 de milioane lei vechi. Din puţinul de bani pe care îi încasează, din salariile pe care nu le iau de multă vreme, că nu au de unde (niciodată RADEF nu a primit subvenţii), din mâna de oameni care sunt (400 de angajaţi), se chinuie să strângă banii. „Mai în glumă sau mai în serios, avocatul ne-a recomandat să facem bine să ne strângem bani pentru body-guarzi, că la suma care e în cauză sigur vom  avea nevoie. Cel puţin noi ăştia care suntem în conducerea sindicatului”….

Potrivit unei estimări, făcută de către un grup de experţi la cererea conducerei sindicatului liber din cadrul RADEF Româniafilm, valoarea aproximativă a activelor aflate în administrarea regiei ar fi de circa 200 de milioane euro (de trei ori mai mult decât se crezuse iniţial – circa 60 de milioane euro). Însă în evidenţele contabile ale RADEF (administrator şi nu proprietar al clădirilor)  preţul de inventar al celor 317 active este mult mai mic, recalcularea şi reevaluarea lor nemaifiind făcută de mult timp în majoritatea cazurilor.  Sindicaliştii au depus toate aceste memorii la Preşedinţia României printr-o scrisoare deschisă. Ei însă se vor adresa şi comisarilor europeni pe probleme de cultură, respectiv de protecţie socială, într-o speranţă disperată de a mai salva ceva. 

 În loc de concluzie 

În fine, citind documentul elaborat de Onisei, constatăm că lucrurile pot fi în stare de contradicţie. Cum rămâne însă cu sălile? De ce un patrimoniu evaluat de unii la 60 de milioane de euro, de alţii la 200 de milioane? În ce măsură acest lucru va constitui „o adevărată Hiroşima a Culturii Româneşti, pentru că nu se va păstra obiectul de activitate”, după cum susţin liderii SL RADEF. În ce măsură, în spatele acestei strategii de vânzare şi nu privatizare (sic!), se află „pseudo-consiliera Cornelia Paloş, angajată cu contract de prestări servicii şi aflată în conflict de interese pentru că deţine o casă de producţie proprie, ba mai are şi o încrengătură de firme”. De ce s-a refuzat în mod sistematic aprobarea strategiilor de privatizare şi eficientizare a Regiei prin transformare în societate comercială pe acţiuni. De ce nu s-a ţinut cont de un studiu de fezabilitate de 110 pagini, făcut de experţi în privatizare la finele anului 2004, sau de proiectul de HG Elaborat de d-na Hamza care concluziona că cea mai bună soluţie de eficientizare a Regiei este transformarea în S.A. De ce s-a aprobat strategia doamnei Paloş de circa 10 pagini, care susţine vânzarea prioritatră a activelor? Şi în fine, de ce nici una din cele 3 decizii guvernamentale, nu a fost semnată de către Ministrul Justiţiei Monica Macovei?

Ca să nu fim acuzaţi că luăm partea cuiva am publicat şi consideraţiile d-lui Onisei. Nu dăm nici un verdict., deşi, pe alocuri, poate părea că ţineam parte unei tabere. Nu suntem în măsură (instaneţele sunt mai abilitate). Rămâne ca cititorul să judece şi să pună în balanţă ce şi cum….

 

Ştefan-Teodor VACARENCO

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*