Observator

Alogenul Eduard Hellvig, omul lui George Soros în fruntea Serviciului Român de Informații

  De ce se teme Dragnea, nu scapă. SRI ne-a transmis că tefelismul este „libertate de expresie” Pe 18 mai […]

 

De ce se teme Dragnea, nu scapă. SRI ne-a transmis că tefelismul este „libertate de expresie”

Pe 18 mai 2018, am întrebat Serviciul Român de Informații (SRI) dacă, în opinia sa autorizată, sectorul non-guvernamental poate să furnizeze riscuri pentru securitatea națională și dacă finanțarea din exterior a unor campanii împotriva guvernului României poate reprezenta un risc major pentru țară. Pe 6 iunie, SRI ne-a transmis un răspuns din care se deduce că tefelismul este libertate de expresie și este bătaie cu flori. Toate acestea, cu puțin timp înainte ca liderul PSD, Liviu Dragnea, să afirme public (în 22 iunie) că „nu se teme” de directorul SRI, Eduard Hellvig. Nu știe nimeni dacă Dragnea, prin declarația sa enigmatică, se referea la persoana Hellvig, sau la un anume fenomen.

                           Un Hellvig „îngrijorat” de populiști

La urma urmei, în 2014, euro-parlamentarul liberal Eduard Hellvig se declara într-un interviu “„vitrină” pentru Agerpres, “îngrijorat” de ascensiunea partidelor extremiste și populiste în UE.

Azi, un Dumnezeu al politicii l-a adus pe “îngrijoratul” Hellvig la conducerea SRI, în gestionarea unei țări alături de un partid (PSD) considerat pur populist de presa neo-liberală și de birocrații UE. Hellvig prelua butoanele SRI în 2015 după ce petrecuse doi ani la Parlamentul European, acolo unde, unul din foștii săi șefi de Grup, Guy Verhofstadt (Alianța Democraților și Liberalilor pentru Europa, ALDE) este unul din cei mai mari suporteri ai controversatului George Soros la Parlamentul European. În plus, Verhofstadt manifestă el însuși un extremism, având renume de „fanatic federalist” („vizionar” al unei Uniuni Europene federalizate, cu identități naționale eventual șterse). Cât de mult s-a îndepărtat adică independentul Hellvig de azi, de toate aceste clișee de acum 4 ani?

                              Despre finanțări externe

În februarie 2018, premierul israelian Benjamin Netanyahu acuza public faptul că „filantropul” nord-american George Soros se află în spatele unor grupuri de „activiști” ce organizau proteste împotriva deportării migranților africani aflați ilegal pe teritoriul statului evreu.

În aprilie 2017, premierul Ungariei, Viktor Orban acuza repetat și public faptul că ONG-urile finanțate prin Soros sunt implicate în acțiuni potrivnice Ungariei.

Eventual, șefii de guvern Netanyahu și Orban își permiteau să facă declarații publice cu privire la un risc național, bazându-se pe informații furnizate prin Mossad-Shin Bet sau serviciile secrete maghiare. De ce, însă, în România, președintele Klaus Iohannis și opinia publică au aflat din presă, și nu de la serviciile speciale ale României, despre finanțări din exterior ale unor campanii anti-guvernamentale „rezist” de la București?

                            Ce am întrebat la SRI

Am adresat Serviciului Român de Informații, o solicitare de informații publice care conținea două întrebări. În primul rând, am încercat să aflăm dacă strategia SRI de asigurare a securității naționale include sau admite faptul ca amenințări majore pot veni deopotrivă din direcția sectorului non-guvernamental?

Altfel spus, dacă SRI ia în considerare și posibilitatea („abstractă” – nota bene) că amenințările actuale s-au diversificat și că nici grupurile de „drepturi civile” nu mai sunt ce-au fost odatăÎntrebarea venea într-un context clar, în care publicațiile „Cristoiu Blog” și „Evenimentul zilei” au prezentat cazuri numeroase când ONG-urile, părăsindu-și rolul lor fundamental, au început să fie vehicule pentru teroriști, globalizare cu forța, arme sau insurecții la palate. În al doilea rând, în contextul unor dezvăluiri recente ale Grupului de Investigații Politice (GIP), am solicitat SRI să precizeze dacă, în viziunea sa, consideră că finanțarea din exterior a unor proteste împotriva ordinii de stat constituționale poate reprezenta un risc major și poate crea breșe în securitatea națională a statului.

                                  Ce a dezvăluit GIP

În ianuarie 2018, Grupul de Investigații Politice publica o cercetare jurnalistică referitoare la modul în care protestele „rezist” au fost sprijinite ocult din afara țării. Astfel, jurnaliștii dezvăluiau, prezentând documente, că guvernul Olandei (prim-ministru Mark Rutte), alături de entități ONG (George Soros și Google) au finanțat „generos” campaniile grupului de „activiști” Rise Project de la București, îndreptate împotriva guvernului României, „alimentând” protestele „rezist” din februarie 2017. Tot prin intermediul Rise Project a fost plătită și o pagină de Facebook al cărei deținător, un anume Bădiță, se remarcase ca lider al „protestelor”. În mod firesc, când un guvern și o fundație de peste hotare „alimentează” proteste împotriva unui alt guvern (în speță, cel al României), e clar că securitatea națională are o problemă și trebuie revizuită starea sa de sănătate. Din răspunsul SRI, însă, rezultă doar că „haștag rezist” reprezintă doar „libertatea de expresie”, adică sunt doar „drepturi ale omului”. Cuvine-se să reamintim aici că tot în numele „drepturilor omului” au fost declanșate protestele grupurilor de „rezistenți” din Israel, SUA sau Ungaria, acuzate de imixtiune agresivă (finanțată) în politicile interne legitime.

                                 Ce a răspuns SRI

Într-un răspuns delicat, floral, în care clișeele și denumirea legislației ocupă jumătate din informație, SRI ne-a răspuns că “activitatea de informaţii pentru realizarea securităţii naţionale intră în sfera secretului de stat”. În plus, invocând prevederi ale Legii Securității Naționale (sic!), SRI ne-a transmis că unele fapte prevăzute de legiuitor nu pot fi interpretate sau folosite în scopul restrângerii sau interzicerii dreptului de apărare a unei cauze legitime, de manifestare a unui protest sau dezacord ideologic, politic, religios ori de altă natură.

După un consacrat obicei, SRI a evitat un răspuns, iar din succintul său mesaj a reieșit (ușor grotesc) că pe cazul prezentat de GIP (cu un guvern străin care sprijină acțiuni ostile la adresa guvernului României, cu o masă de manevră în Piață și cu „activiști” finanțați direct), tefelismul ar însemna doar libertate de expresie, libertăți individuale și libertăți colective. În mesajul Serviciului, nu a existat strict nicio referire la ancheta GIP, evocată în Solicitare. Dealtfel, la SRI, de la preluarea funcției în 2015 de către Eduard Hellvig (în 2015), blocarea celor mai banale informații a devenit o practică, iar transparența comunicării este în grea suferință. Au dispărut de exemplu, Rapoartele de activitate pe care predecesorul său George Maior, obișnuia să le facă publice pe website-ul instituției, și au rămas în schimb, o înșiruire de cifre pe care instituția le-a denumit „Rapoartele privind accesul la informațiile de interes public” și care nu sunt mult diferite de o agendă de telefoane.

                    Umbra lui Iohannis deasupra mișcării „rezist”

Grupurile „rezist” nu au apărut de nicăieri, ci sunt un „import cultural” cvasi-troțkist din Vest, acolo unde au acaparat frecvent conceptul de „societate civilă” și l-au folosit pentru completarea agendei globaliste a finanțatorilor gen Soros. Dinamica „protestelor” evocă haosul, dar este vorba, în fapt, de un haos bine organizat: în România, o moțiune de cenzură, niște legi ale Justiției pe care nu le-a citit nimeni, o sentință de judecător pentru un lider din Coaliție sau o problemă de revocare pentru conducerea DNA protejată prin Președinția Klaus Iohannis, pot fi mereu un motiv suficient pentru declanșarea „protestelor”. Este greu de presupus, în acest context, că SRI (care pe lege, are un rol de coordonator pentru Sistemul Național de Securitate și este principalul serviciu de informaţii din țară, cu misiune în apărarea statului de drept) nu este atent la faptul că, pe fondul protestelor „rezist”, deontologii Diviziei Presă prezic public „revoluții” și „ciocniri de stradă” pentru 2018, adică agresiuni cu violență contra guvernului ales. Câtă „libertate de expresie” încape, așadar, în demontarea unei scene de Crăciun sau în agresarea fizică a unor pensionari la mitingurile „rezist” din 2017?

                                 Ce se întâmplă cu SRI

Dacă pe plan internațional mișcările de tip „rezist” sunt mumă pentru unii și ciumă pentru alții, este de văzut unde se situează vigilența SRI în raport cu acest fenomen din stradă, într-un context îmbâcsit, în care actorii politici din țară (o majoritate parlamentară „populistă” și un președinte “globalist”) își doresc o clarificare rapidă a lucrurilor. Președintele Klaus Iohannis, mai nou, s-a declarat încă din 2017, de la o tribună a ONU, un „multilateralist” (pentru a evita o fractură a limbii, se poate pronunța „globalist”), iar asta îl apropie extrem de sfătuitorul său, Sandra Pralong – un soi de „părinte spiritual” al soroșismului și tefelismului „rezist” mioritic. Subordonatul lui Iohannis de la Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), Eduard Hellvig, frecventează, în rarele sale ieșiri în public, evenimente ale „elitelor” sorosiste locale și nu arată ca fiind chiar stingher acolo.

                      Despre instinctul „globalist” al lui Hellvig

Pe 5 octombrie 2017, directorul SRI susținea un discurs cu prilejul inaugurării programului de master „Studii de securitate globală” din cadrul Universității de Vest Timișoara (UVT) – Facultatea de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale Comunicării. Discursul lui Hellvig la UVT a fost comentat copios de mass-media, aparițiile directorului SRI în public nefiind foarte numeroase. A trecut, însă, neobservat faptul că, prin personajele sale, evenimentul de la UVT a fost doar un șpriț cu spume între doi vechi sorosiști: era vorba de actualul director SRI – care a fost coordonator de program Soros la Cluj (la vârsta de 21 de ani) și gazda sa, decanul Facultății de Științe Politice și Comunicare din UVT, Robert Reisz – un fost cursant Soros la Miercurea-Ciuc și coleg la Colegiul „Noua Europă” cu un alt soroșist celebru al României, Andrei Pleșu.

                    „Newsweek”, când mai mult, când mai un pic

Hellvig iese rar în public, dar când iese o face demn și globalist. În iunie 2018, directorul SRI participa (neașteptat, susțin unii) la un alt eveniment monden care aduna crema soroșismului mioritic local. Conform presei, lansarea săptămânalului „Newsweek” (de România) i-a așezat în băncuțe, unii lângă alții, pe Monica Macovei, pe unii jurnaliști adoptați de grupurile „rezist”, dar și pe consilierul prezidențial pentru Relația cu Românii din afara Granițelor, Sandra-Marylin-Andreea Pralong.

Într-un muzeu al soroșismului din Adunații-Copăceni, Pralong ar avea prima cameră din dreapta, cu confort, cu instalație de purificare a aerului și condică de sugestii pentru stilul de tron – ea este fondatoarea Fundației pentru o Societate Deschisă în România, în 1990, cea care și-a hrănit în perioada de activitate, armatele pitice de cărători de flipcharturi ale „societății deschise”: acea „societate deschisă” pe care ONGiștii lui Soros o vor fără religie, fără istorie, fără strămoși, fără populiști-naționaliști, fără familie tradițională și, eventual, fără granițe. O „societate deschisă”, pentru o țară cvasi-perfectă, cu crainice TV pe post de Ștefan cel Mare fără mustață, tocmai bună pentru ca președintele Klaus Iohannis să o declare la un moment dat, o Românie a lucrului bine făcut. Din anii ’90 și până azi, soroșismul sosit în România a lepădat înainte de termen – pe o rețetă exersată și în alte țări – un „activism rezistent” agresiv, înțepat, plin de cenzură, auto-cenzură și ură.

           Cum a pierdut Trump alegerile în revista „Newsweek”

La același eveniment unde l-a întâlnit pe Eduard Hellvig, Sandra Pralong s-ar fi lamentat că mai încercase anterior (alături de un fost „director- gropar” de la TVR) să obțină franciza celebrei „Newsweek”, dar fără succes. Să reamintim aici că „faima” săptămânalului respectiv a sporit enorm după ce, în noaptea dinaintea anunțării rezultatelor prezidențialelor din SUA (noiembrie 2016), redacția „Newsweek” a dat la print o ediție specială intitulată „Doamna Președinte” („Madam President”, în original) dedicată evident candidatului Democrat Hillary Clinton și a plecat acasă, la whisky, să-i sărbătorească „victoria”.

 În ediția respectivă, gazetarii o felicitau în avans pe Clinton pentru câștigarea alegerilor prezidențiale din Statele Unite. După ce, a doua zi, Republicanul Donald Trump a fost anunțat învingător, direcțiunea „Newsweek” s-a trezit rapid din mahmureală și zamă de varză și a retras urgent un tiraj de 125.000 de exemplare din chioșcurile de presă: totuși, 17 exemplare au fost vândute și 17 bizoni americani au aflat că, potrivit informațiilor deținute de redacția „Newsweek”, noul președinte al SUA este Hillary Clinton. Dacă după acest episod „celebritatea” săptămânalului a sporit, este evident, în schimb (pentru liniștea lui Pralong și a proiectului ei de revistă) că franciza publicației merita o ieftinire.

                               Revenind la întrebare…

De ce, însă, în România, președintele Klaus Iohannis și opinia publică au aflat din presă, și nu de la serviciile speciale ale României, despre finanțarea din afara țării a unor campanii anti-guvernamentale din București? Devine cert acum, că „globalistul” Klaus Werner Iohannis nu așteaptă neapărat de la „răsfățatul globaliștilor”, Eduard Raul Hellvig, astfel de rapoarte – în care un guvern străin (cel al Olandei) și o fundație americană sprijină financiar presiunile din stradă asupra guvernului „populist” al României. Pentru că România nu își poate da demisia (e înființată de alții și aparține celor care vor veni), ar rămâne ca președintele Klaus Iohannis și directorul directorul SRI, Eduard Hellvig, să ia în considerație posibilitatea demisiei lor de onoare, pe o dezvăluire incredibilă, ignorată cu trufie perfect globalistă. În plus, ce poate fi mai grotesc decât faptul că la Timișoara, într-o Universitate europeană de nișă dintr-o țară aflată pe ultimul loc în clasamentul Uniunii Europene- România, sunt pritocite Masterate stufoase de Securitatea Globală, în timp ce Securitatea Națională a României în cazul revelat de GIP nu mai are consistență la SRI și la Președinție, nici măcar pentru o diplomă de liceu.

                                                                                                                             Traian Horia

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*