Amestecate, fiindcă se mestecă mai ușor

 

Vă dau o rețetă, a celebrului meu borș din carne de vită și os cu măduvă, cartofi, ceapă, roșii. morcovi, țelină, albitură, fasole verde ruptă teaca in 3-4  bucăți, varză tăiată subțire, ardei gras, ardei iute, pătrunjel, puțin ulei, borș adevărat, ouă bătute și mult leuștean (desigur, mai trebuie sare și piper boabe).

După 1987, cînd am fost demolat, un bun prieten urca în diminețile în care era mahmur 8 etaje (primisem în locul unei vile o garsonieră în care încă nu era lift) pentru a mînca un blid de borș din acesta, scos din frigider, care te punea pe picioare!

De ce am început așa? Din trei motive.

Primul este egoist. Acum, cind nimic din ce am de mîncare în casă nu îmi face poftă, îmi este dor de acest celebru borș, pe care nu mai am putere să îl pregătesc.

Al doilea este altruist. Cei obișnuiți să mănînce în pizzării, în shaormării, în hamburgherării, în hot-dogării și așa mai departe, să știe că pe pămîntul românesc s-au creat rețete excepționale, mult mai gustoase, mult mai sănătoase, mult mai curate. Iar împotriva mahmurelii din dimineața de Anul Nou, acest borș este cel puțin la fel de eficient precum ciorba de potroace, ciorba de burtă sau zeama de varză. Desigur însă, pentru el trebuie muncit, nu îl poți comanda prin telefon.

Al treilea motiv este faptul că în ultimul timp, cu atîtea probleme și necazuri, eu nu am mai avut puterea de concentrare să scriu un articol lung, pe o temă serioasă, și parcă îmi este dor. Am început în ciornă cîteva zeci de articole. Unele vroiam să le continui, dar nu le-am mai găsit. La altele am renunțat, cu gîndul că nu interesează pe nimeni. Am ținut cont și de critica unei prietene din celălalt capăt al Europei care îmi reproșa că scriu prea mult despre mine. I-am explicat că nu fac asta în cadrul unei campanii electorale mascate și nici pentru a se îndrăgosti de mine adolescentele, ci întrucît în viața mea am făcut multe, am văzut multe și am aflat multe. Din experiența mea de viață se pot afla și învăța de asemenea multe lucruri. Dar uite, că a reușit să mă inhibe astfel încît nu am mai scris despre mine – pînă astăzi, cînd v-am dezvăluit rețeta de mai sus.

În lipsa unui articol serios și lung, o să fac un colaj de mărunțișuri, fără legătură unele cu altele, dar tot serioase. Cu ocazia sărbătorilor, ar fi normal să scriu texte vesele și optimiste, dar nu am și nici nu văd motive de optimism. O să scriu într-o ordine aleatorie.

                                                                        *

Loviturile date culturii creștine, principiilor creștine, moralei creștine și-au produs efectele în lumea occidentală cu mult înaintea estului. Dar efectele acestea se resimt acum și la noi.  Schimbul de generații are efecte catastrofale. Pas cu pas.

În Portugalia catolică, au început de mult referendumurile pentru acceptarea avortului. Erau respinse rînd pe rînd întrucît „conservatorii”, adică noi cei considerați inapți pentru progres, deschidere, noutate, erau majoritari. Se insista însă, pas cu pas. „Conservatorii” mureau treptat, tinerii erau adaptați noilor realități, erau „liberi”! Au reușit – la referendumul din 11 aprilie 2007 masa critică era în favoarea lor, 59 % dintre cei prezenți au votat pentru dezincrimarea avortului (care era pedepsit mai grav decît în România lui Ceaușescu, cu o pedeapsă nu de 2 ci de 3 ani).

În Irlanda catolică, tot prin referendum, treptat s-a ajuns la permiterea avortului dar, recent, și a căsătoriilor între homosexuali.

Guvernul spaniol, grijuliu cu drepturile minorilor, a aprobat ca minorele cu vîrsta de peste 17 ani să poată avorta fără consimțămîntul părinților. Deh! Cu „drepturile minorilor” nu te poți juca!

Iar în România, ce să mai spun! Eu incă nu mi-am revenit pe deplin după rezultatul năucitor al ultimului referendum! Cînd în biserică preoții vorbesc despre „drept-credinciosul popor român”, începe să sune a blasfemie.

                                                                        *

Barometru sui-generis al stării de sănătate a unui popor.

În comuna Corbi eu am ajuns prima dată în 2002. Este un loc în care, cel puțin pentru mine, cînd este vreme frumoasă te simți ca în paradis, iar cînd plouă, ca în infern (poate voi scrie în viitor mai multe despre această localitate minunată).

Cînd am fost prima dată, a fost infernul, a plouat 4 zile. În pauzele ploii, mă duceam la cca. 100 de metri, unde era un MAT. Pentru cine nu știe, MAT însemna „Monopolul alcoolului și tutunului”, adică însemna cîrciuma sătească. Ultimul MAT adevărat (dinaintea primului război mondial) în care am fost. Podelele erau din scîndură date cu motorină, tejgheaua era din zinc, mesele și scaunele erau din fier forjat. Aveau TV color, așa că mă duceam să beau o bere privind la niște campionate de atletism (mondiale? europene? nu mai țin minte). Intr-un moment în care nu ploua, am stat afară, la o masă care era sub o salcie pletoasă, pe terasa îngustă de pe trotuar.

Tot atunci, am fost și la Nucșoara. Pe aleea (ulița) scurtă care înseamnă centrul comunei, am văzut o curte în care era un loc plăcut de băut bere. Mi-am propus ca la vizita viitoare să mă opresc și să beau aici o bere.

Dar la vizita următoare, MAT-ul din Corbi, retrocedat, devenise farmacie. Iar la Nucșoara, cîrciumioara intimă, devenise și ea farmacie.

Cînd într-o țară cîrciumile devin farmacii, este un semn prost pentru sănătatea acelui popor.

                                                                        *

Nu cunosc nici un ministru bun al învățămîntului din noua Românie, cea de după 1990.

Unii au considerat-o coruptă pe Ecaterina Andronescu, cea care a dat un sprijin enorm escrocilor care au înființat universități particulare. Îmi era greu să o văd pe „Abramburica” drept o coruptă, așa că am fost convins că este victima propriei sale naivități.

Dar azi, am citit în presă un titlu: Ecaterina Andronescu: „Să declanşăm examen de admitere în liceu mi se pare de neacceptat”. Ei bine, asta mă pune pe gînduri. Adică orice idiot să poată intra în liceu, să îl absolve cu ajutorul banilor părinților, cu aceeași bani să intre și să absolve o facultate particulară după care, cu ajutorul acelorași părinți și stăpînind limba de lemn europeană să ajungă demnitari!

Dragă „Abramburica”, încep să mă întreb: Oare chiar ești coruptă?

                                                                      *

Am multe de scris, dar îmi este tot mai greu.

Am strîns foarte multe materiale (ceea ce presupune un material amplu) despre felul în care sistemul de termoficare din București, în care nu s-a investit nimic de 50 de ani încoace s-ar putea să cedeze în curînd, dar Gabița (știți care!) în loc să investească aici, preferă să arunce banii pe pomeni electorale și pe petreceri. Am auzit o versiune, că profitînd de faptul că Iohannis se lovește singur cu tesla iar Dragnea este pe tobogan, s-ar putea ca la anul Găbița să candideze la președenție, susținută de structuri. Care structuri? Așteptați, sper să apuc să scriu mai mult pe tema aceasta.

Vreau să mai scriu ceva care pe mine, un bătrîn retras din viața socială de mult timp și fără cunoștiințe despre noua viață a tinerilor români, m-a uluit și m-a făcut să regret lipsa cenzurii. Nu cenzura boloșevică, ci cenzura elementară, cenzură morală. O carte pornografică infectă, care acum este ecranizată.

                                                                                              Dan Cristian IONESCU