Pavel, „cneazul” Asociatiei Pensionarilor din Petrosani (I)

{mosimage}Ne aflăm în mijlocul unei puternice campanii de presă privind pensiile exagerate ale unor concetăţeni, venituri care sfidează realitatea dintr-o ţară prăduită, până la saturaţie, de către cei care o conduc.

Pensionarii normali, adică cei cu pensii de batjocură, sunt umiliţi şi, datorită incompetenţei fonfăitului din fruntea Ministerului Sănătăţii, aduşi în situaţia disperată de a rămâne fără medicamentele zilnice, vitale pentru unii dintre aceşti „paria” ai României. De parcă, vicisitudinile cotidiene nu ar fi suficiente pentru bătrânii obidiţi, iată că se găsesc indivizi care să profite de pe urma lor şi să se bucure la dijmuirea acelor pensii, infime pentru majoritatea părinţilor şi bunicilor noştri pensionari. Un astfel de specimen, lacom şi fără frică de legi sau Dumnezeu, este numitul Pavel Gheorghe Iuliu, preşedinte al „Asociaţiei Pensionarilor Petroşani” şi consilier municipal din partea Partidului Naţional Liberal. Domnul în cauză fiind de profesie inginer, am hotărât să-i probăm impostura, parvenitismul, lăcomia şi setea de putere în mod metodic, adică inginereşte, ca să fie şi pe înţelesul dumnealui.

Scurtă biografie a mulgătorului de pensii

Aşa cum ţigăncile ghicesc în cafea sau cărţi de joc, există două profesii care pot desluşi personalitatea, caracterul şi aspiraţiile unei persoane după o simplă lecturare a biografiei acesteia. Este vorba de psihologie şi sociologie. Chiar dacă nu are meritul de a fi inginer, ca domnul Pavel, unul dintre cei care au cules date pentru acest serial, demarat în prezentul număr al revistei „Justiţiarul”, este licenţiat în cele două specializări pomenite anterior. Aşa că-şi permite să comenteze cariera sinuoasă a consilierului liberal, staroste peste „Asociaţia Pensionarilor”, creată de acesta doar cu meschinul scop al propriei îmbogăţiri.

Pavel Gheorghe Iuliu s-a născut în 8 septembrie 1944 la Petroşani. Mama, Eleonora, fiind casnică, iar tatăl, Ioan, subofiţer de Miliţie. După absolvirea studiilor medii, a urmat Facultatea de subingineri exploatări miniere Petroşani, ulterior susţinând diferenţa pentru inginer. A urmat şi cursurile Facultăţii de partid „Ştefan Gheorghiu” şi ca urmare a devenit activist comunist, fiind propulsat direct în funcţia de secretar P.C.R. la Exploatarea Minieră Petrila, după care urmează Lupeni (1976-1977). Aici ar fi tebuit să se afle la greva minerilor din august 1977, dar tovarăşul Pavel se afla la Băile Felix, graţie privilegiilor oferite de partid şi profitând de graţiile unei metrese, după cum spuneau bârfitorii acelor vremuri. Cert este că, datorită neimplicării, activistul a decăzut din graţiile partidului pentru o perioadă. Nu ştim dacă şi din cele ale amantei...Asta nu înseamnă că, vezi Doamne, fiul miliţianului Ioan Pavel ar fi fost un mai ştiu eu ce dizident pe baricadele mişcării protestatare din Valea Jiului. Nu, el doar şi-a pus coada pe spinare şi s-a eschivat de la implicarea în conflictul care a zguduit convingerile lui Ceauşescu despre poporul care, cică, îl iubea, după cum îi turnau zilnic în urechi trepăduşii de partid de teapa acestui Pavel. Exclus din funcţia de secretar P.C.R., tânărul inginer devine adjunct al şefului de la Sector 5 Petrila, ocupându-se cu raportările acelea exagerate care ajungeau pe masa de lucru al primului miner al ţarii, „cel mai iubit fiu al poporului”. Promovează ca şef birou „Urmărirea producţiei” şi la scurt timp, în 1978, îl regăsim pe statele de plată ale Exploatării Miniere Livezeni la „Producţie-planificare”, unde vegetează până în 1980. Pe vremea aceea „puricii” comunişti se potcoveau cu 99 de ocale de fier, dar erau aşa de bine hrăniţi de gospodăria de partid, încât săreau cu mare uşurinţă de la un loc de muncă la altul! Astfel, şi ingineraşul nostru sare direct la Combinatul Minier Valea Jiului, actualul C.N.H., revenind la prima mare iubire, partidul comunist, că vorba aceea: „Cu partidul nostru-n frunte, vom avea victorii multe!”. Aici, tovarăşul Pavel Gheorghe Iuliu redevine secretar de partid (1980-1982), dar „datul din coate”, oportunismul care l-a însoţit, ca un blestem, permanent în viaţă, i-a jucat feste şi a stârnit un conflict cu un inginer vertical şi hotărât, pe nume Blaj, din care activistul a ieşit cam şifonat. Ca urmare este mutat la Corpul de control C.M.V.J., iar apoi se mai perindă pe la E.M. Aninoasa (şef birou „Salarizare”) şi E.M. Dâlja (instructor la Centrul de Instruire pentru noii angajaţi). În anul 1998 este disponibilizat, primind salariile compensatorii, iar în 1999 se pensionează. Ca proaspăt pensionar, în anul următor (2000) se şi încoţopeneşte ca preşedinte – visul său din pruncie, să fie preşedinte de ceva, pe undeva... – la C.A.R. Pensionari Petroşani. Are nevoie de cinci ani, până în 2005, ca să realizeze că „are balta peşte” şi amărâţii de pensionari niscaiva bănuţi de ciugulit. Aşa că, în anul acela de graţie, înfiinţează „Asociaţia Pensionarilor Petroşani” şi tot în 2005 îl înlocuieşte pe proaspătul preşedinte, Iacob Petru, adresându-i, probabil, îndemnul cald şi mobilizator învăţat la „Ştefan Gheorghiu”: „Dă-te jos, să mă aşez eu!”.{mosimage}

Deşi evităm să facem referiri şi aprecieri la viaţa privată a „dalmaţienilor” despre care scriem, totuşi, nu ne putem abţine să nu constat că tovarăşul comunist, devenit peste noapte domnul liberal, a fost un mare crai la viaţa lui. Astfel, a avut legal patru neveste, cu una dintre acestea bisând atât căsătoria, cât şi divorţul. Ultima achiziţie feminină, care ar putea să-i fie nepoată, a fost recompensată cu postul călduţ, dar şi strategic, de casieră la asociaţia păstorită de Pavel Gheorghe.

O asociaţie paralelă cu legile în vigoare

{mosimage}{mosimage}Aşa cum am arătat, „Asociaţia Pensionarilor Petroşani” a fost constituită în anul 2005, titulatura ei fiind mai lungă: „Asociaţia pensionarilor pentru ajutor de deces şi ajutor reciproc”. Deşi în statutul acestei asociaţii (facsimil 1) se afirmă, la art. 4, că asociaţia funcţionează în condiţiile Legii nr. 502 din 17.11.2004, chiar din start este încălcat articolul 3, al. 1 din respectiva lege, care spune clar: “Asociaţia pensionarilor este subiectul de drept constituit din cel puţin 25 de pensionari care, pe baza înţelegerii,pun în comun contribuţia materială şi intelectuală pentru realizarea unor activităţi în interesul acestora.” Ori, această asociaţie fantomă a fost constituită din 5 (cinci) persoane, conform Actului constitutiv (facsimil 2)! Cu toate acestea, judecătorul Gheorghe Iacob, prin Încheierea civilă nr. 13/A/2005 din 27 mai 2005 este de acord cu constituirea asociaţiei şi înscrierea ei la Grefă, susţinând, contrar celor afirmate în Statutul Asociaţiei, că documentele de înfiinţare sunt întocmite conform O.G. nr. 26/2000 şi O.G. nr. 37/2003. Cocoţat în fruntea asociaţie, ca păduchele în frunte, după ce l-a debarcat pe Iacob din funcţia de preşedine, setea de putere a tovului Pavel a crescut, direct proporţional cu numărul naivilor pensionari care, de bună-credinţă, veneau să se înscrie în noua asociaţie. Câţi s-au înscris şi câţi membri are “parohia” lui nea Ghiţă nu se ştie, cifrele avansate de acesta în propria fiţuică, intitulată “Pensionarul”, diferă. Astfel, în “Pensionarul” din 8-21.03.2008 sunt 8.757 de membri, pentru ca, în aceeaşi publicaţie din 23-29 mai 2008, numărul acestora să scadă la 8.342, conform Raportului de activitate prezentat în ziarul lui Pavel. Dar, când vezi, în ziarul “Valea Jiului” din 30 august 2007, comunicată cifra de 10.000 de membri, de chiar Comitetul Asociaţiei Pensionarilor, mai că-ţi vine să strigi, ca la jocul de cărţi din copilărie: trombon!

E nostimă chestia asta cu ziarul personal al comunisto-liberalului, care, cică e al pensionarilor. Probabil că omul, în lipsă de alt organ mai ţeapăn, a creat un organ personal de presă, care să-i susţină interesele personale şi să-i netezească ascensiunea spre fotoliul de consilier local. Cu fiţuica personală fâlfâind într-o mână şi cu basca în cealaltă, pensionarul-şef i-a aburit pe liberali, la alegerile locale din 1 iunie 2008, să-l pună pe listă în poziţie eligibilă, pentru că el, un adevărat guru al pensionarilor, le va aduce zeci de mii de voturi. Deh, şi minciuna e vorbă, parcă aşa se spune prin popor…

(va urma)

Departamentul de Investigaţii JUSTIŢIARUL