Puncte de vedere

Andrei Marga, acest „unchi Tom” alb, slugarnic pentru o „colibă” de lux

Ieşirea din ignoranţă Faptul că formația folclorică „Dor Transilvan” (din rețeaua Primăriei municipiului Cluj-Napoca), a cuprins în repertoriu, a multiplicat […]

Ieşirea din ignoranţă

Faptul că formația folclorică „Dor Transilvan” (din rețeaua Primăriei municipiului Cluj-Napoca), a cuprins în repertoriu, a multiplicat (din 2010) și, în cele din urmă, a proiectat pe TVR 3 o colindă cu versuri primitive, de genul „jidovii” care s-au răfuit cu Iisus Cristos, nu poate fi luat nici ca accident și nici superficial. De ce ?

În mod clar nu este vorba de obișnuita culegere de folclor, căci abia folclorul degradat al istoriei a operat cu asemenea clișee. În plus, cultivarea folclorului nu înseamnă nicăieri colecționarea a tot felul de rime și note ce trădează doar incultura.

Nu este vorba nici de libertatea de opinie, căci nimeni în lumea civilizată nu pune în față opinii ce se infirmă din prima clipă. Oamenii maturi concurează cu idei veritabile, nu cu opinii demult clasate.

Nu este vorba nici de credință religioasă, căci credința este altceva decât exhibarea prostului gust. Pe de altă parte, credința creștină este diferită de ritualurile rudimentare (care duc, de pildă, la „sfințirea” a tot felul de tarabe ruginite și drumuri desfundate sau la premierea șefilor zilei!).

Nu este vorba nici măcar de preluarea aproximativă a unor formulări ale Evangheliei după Ioan. Azi se știe că tocmai prologul acesteia este un vechi poem evreiesc.

Faptul petrecut la Cluj-Napoca este, după toate datele, felul de a gândi primitiv al unor oameni care nu au nici cea mai mică neliniște, încât să se întrebe: este adevărat ce se spune în maculata lor frazare și ce se află în capul lor plin de clișee? Este de spus cu toată franchețea că faptul consemnat mai sus ține de o problemă mai largă, recurentă în creștinismul din România de astăzi.

Nu trebuie omis că acest fapt imund intră, la o privire lucidă, în răspunderea directă a Primăriei, a sponsorilor formației respective și a responsabililor folclorului din administrația județului Cluj. Acest fapt intră, însă, și în răspunderea teologilor. Nu se poate spune că religia este veritabilă și cultura în ordine câtă vreme apar asemenea probe crase ale lipsei de cultură. Nici religia nu este compatibilă cu orice nivel de informare, chiar dacă credința este ceva personal.

Ce se ascunde în frazările pretinsei colinde a formației Dor Mărunt? Cât mai simplu spus, este vorba de necunoașterea a ceea ce înseamnă, la propriu, creștinismul. Este evident necunoaștere la nivelul unor formații folclorice, dar trebuie spus, prin implicație, și la nivelul unor parohi (care nici ei nu mai citesc!) sau activiști (care sunt cu credința în gură pe la festivități televizate, pentru ca apoi să fraudeze vârtos, în diferite feluri!). Să luăm însă în seamă istoria lui Iisus din Nazaret, așa cum este ea cunoscută astăzi și asumată de creștinismul timpului nostru.

Nu există istoricește nici un indiciu al vreunei distanțări a lui Iisus față de evreii din timpul său și din orice timp. Toate trăsăturile lui Iisus, absolut toate (felul de a gândi, sensibilitatea, credința, felul de a se exprima, viziunea asupra lumii, angajamentul etc.) sunt – cum au arătat deja Pinhas Lapide și Hans Küng, în dezbaterea radiodifuzată din 1976 – evreiești. Iisus a gândit și a acționat în numele iudaismului, pentru a-l pune în mișcare într-o epocă dramatică pentru poporul său. El și-a asumat că la Templu („casa lui Dumnezeu” construită de Solomon), trebuie făcut ceva pentru puritatea a ceea ce el numea „casa Tatălui ceresc” și a acționat în consecință. A-l pune pe Iisus în opoziție cu evreii în privința relației cu Dumnezeu a fost tehnica perversă a unor ramuri ale nazismului și a adepților acestuia din Europa Centrală și Răsăriteană.

Procesul lui Iisus și deznodământul de pe cruce? Acest proces a fost instrumentat copios pe scara istoriei, pentru a-i acuza pe evrei de deicid. Azi se cunoaște prea bine, de la B. Travers Herford (1923) și Paul Witner (1961) încoace, că procesul lui Iisus a fost un proces roman. Evreii nu aveau nici procedura, nici permisiunea de a o aplica în preajma unei mari sărbători, nici condamnarea unui coreligionar și nici crucificarea în abordarea proprie a litigiilor. Mai trebuie adăugat că este greu să-i întreci pe evrei în credința în Dumnezeu și, cum se observă și din enciclica comună a Papei Benedict al XVI-lea și a Papei Francisc (2013), faimoasa emunah evreiască continuă să inspire. Mai este nevoie să amintim că Dumnezeul lui Iisus este același cu Dumnezeul lui Abraham, Itzak, Jacob, cum ne asigură chiar Evangheliile despre Iisus?

Predica de pe Munte și celelalte exprimări ale lui Iisus, pe care apostolul Pavel le-a sistematizat și le-a consacrat ca o nouă viziune, care este creștinismul, nu erau în nici un fel opuse evreilor, chiar dacă în efervescenta viață religioasă a iudaismului au concurat multe curente. Creștinismul a fost îmbrățișat mai întâi de către evrei, apostolii fiind, cum se știe, evrei. Dintre evrei s-au recrutat primii creștini, iar o parte a evreilor nu sunt nicidecum singurii din lume care nu au văzut în Iisus febril așteptatul Mesia.

Putem evoca astăzi foarte multe fapte stabilite cu acuratețe de cercetarea istorică a vieții lui Iisus din Nazaret. În fond, suntem astăzi generațiile care au mai multe informații despre ceea ce s-a petrecut în Țara Sfântă înainte de nașterea lui Iisus, în timpul vieții lui pământești și după crucificare. Nici o generație anterioară nu a avut la dispoziție atâtea informații. S-a putut depăși astfel cu multe decenii în urmă falsa opunere dintre Iisus și evrei și s-a deschis problema veritabilă, care este cea a cunoașterii istoriei în urma căreia Iisus din Nazaret a devenit Iisus Cristos. Reconstituirea acestei istorii este o preocupare culturală de cea mai mare anvergură și cu cel mai larg impact a timpului nostru.

Dar informațiile și această problemă veritabilă au rămas, din nefericire pentru publicul românesc, departe. Sunt în literatura de specialitate internațională câteva sute de monografii solide despre Iisus din Nazaret. În diverse țări sunt traduse multe dintre ele. După ce protestanții au inaugurat cercetarea lui „Iisus istoric”, catolicii s-au dedicat acesteia (începând cu Ernst Renan) cu mari forțe, iar în Israel sunt peste o sută treizeci de volume și studii de mare precizie consacrate lui Iisus din Nazaret. Din păcate, în România nu s-a produs nici o astfel de lucrare, iar traduceri sunt vreo două, trei, și ele deja prea vechi. Nu se mai susține nici un curs pe aceste teme. Nu se poartă nici o discuție relevantă, iar ignoranța tinde să devină cuprinzătoare. Cu un cuvânt, este o ceață groasă. Să mai insistăm asupra observației lui Hegel, cum că în ceață se fac confuzii elementare?.

Există ieșire din ignoranța ce persistă la noi în jurul acestor teme. Nu este deloc realistă, nicidecum, relativizarea Holocaustului evreilor, găsind acum aproape oriunde holocaust. Relativizarea i-a făcut pe cercetătorii evrei să vorbească, pe bună dreptate, de Shoah. Ieșirea din ignoranță pe care o am în vedere, la propriu, presupune doi pași. Primul constă în lansarea, de către teologi, filosofi și istorici pricepuți a unei competente dezbateri asupra lui „Iisus istoric” și a corelației dintre „Iisus istoric” și „Iisus eschatologic”. Al doilea pas constă, oricât de incomod pare, în revizitarea liturghiei, al cărei text are, prin natura lucrurilor, mare răspândire. Știm prea bine că, de pildă, Papa Paul al VI-lea a decis în cele din urmă renunțarea în liturghia catolică la formulările ofensive față de evrei, care au fost înțelese ușor, în decursul istoriei, ca formulări antisemite. Această operație trebuie făcută și în liturghia de la noi. Ar trebui ținut seama de împrejurarea că fragmentele din Evanghelia după Ioan, care se invocă frecvent, au fost elaborate în cadrul unei polemici ce avea deja un trecut înăuntrul iudaismului și riscă mereu (desigur, adesea datorită slăbiciunilor exegezei) să fie înțelese pe dos, ca formulări antisemite, ceea ce nu a fost și nu este nicidecum cazul.

(http://www.cotidianul.ro/iesirea-din-ignoranta-228331/)

 Textul se mai sus este preluat de pe Internet. La care text am de făcut următoarele observaţii și comentarii:

Mai întâi remarcăm câteva fraze memorabile ale fostului activist UTC Andrei Marga:

1. „cultivarea folclorului nu înseamnă nicăieri colecționarea a tot felul de rime și note ce trădează doar incultura”. Aplicând acest criteriu de selecție dispare 90% din colecțiile de folclor! Creațiile unor „inculți”, majoritatea analfabeți! Ba, zic unii specialiști, nu atât de specialiști în folclor cu Margă acesta, cu cât sunt mai analfabeții autorii de folclor, cu atât ar fi mai adevărați!…

„Rime care trădează incultura”? Cum vine asta?

 2. Adică, ne propune fostul ministru, să instituim o cenzură a Primăriei, inclusiv sponsorii să facă cenzură și ei! Plus cenzura pe care s-o facă „responsabilii folclorului din administrația județului Cluj”! Există această funcție în organigrama județului Cluj?!  „Responsabilii folclorului”?! Sau e tot o propunere a distinctului filo-zof!

 3. „S-a putut depăși astfel cu multe decenii în urmă falsa opunere dintre Iisus și evrei”… Nerodul, cam asta ne cere: să ajustăm colindele după ultimele concluzii ale specialiștilor cu privire la „Iisus cel istoric”. Ba chiar – decurge logic, toate textele, biblioteci întregi, ba chiar și textele liturgice să fie ajustate după concluziile la care s-a ajuns într-o „dezbatere radiodifuzată” despre care numai inculții ca noi, subsemnatul și cititorii, nu avem habar! Și ce referință bibliografică irefutabilă ne oferă marele profesor clujean: o dezbatere radiodifuzată!… Halal de cine te-a odrăslit!

 Domnule Marga, materia pe care ați studiat-o cu succes deplin, materialismul istoric și dialectic, demonstra chiar lipsa de istoricitate a lui Iisus, vezi textele lui Engels pe tema asta, care se discutau în anii studenției noastre. Pe mine și pe Alexandru Moscu ne-a dat afară de la seminar tovarășa I. pentru observațiile „deviaționiste” făcute pe marginea tezei aberantului Engels!

Păi, nătărăule, „opunerea dintre Iisus și evrei” este fundamentul și justificarea creștinismului, și face parte din tradiția cea mai curentă a culturii europene! Cine nu știe că primii creștini au fost evrei?! La fel cum se știe că și primii anti-creștini au fost evrei! Mai corect spus, au fost evreii, cu articol! Pentru că primii creștini și-au pierdut evreitatea în măsura în care evreii care nu l-au urmat pe Iisus au fost net majoritari și, mai ales, au fost de un anti-creștinism feroce! Nimeni nu a mai persecutat o religie în halul în care evreii i-au persecutat și denigrat pe creștinii! De cele mai multe ori pe mâna altora, așa cum a fost și condamnarea lui Iisus!

Ne crezi idioți când spui că răstignirea lui Iisus a fost un „proces roman”?! Găselnița asta aparține unor evrei de cea mai proastă calitate, pe care nu dau doi bani în primul rând evreii serioși! Care nu dau nici pe tine mai mult, căci slugărnicia și disponibilitatea de a te lepăda de ai tăi pentru o pernă în plus pusă sub fundu-ți de vădană, provoacă aceeași scârbă, acelaşi dispreț, și nouă, dar și stăpânilor la care le-ai căzut în genunchi cu fiecare prilej, nu cumva să ți-o ia alții înainte!… Căci grea trebuie să fie viața de serv în serviciul „celorlalți”! Mai ales când ai ales-o singur!

 

…V-o spune copilul care am fost cândva, la vârsta colindelor, când umblam să duc din casă în casă vestea nașterii Domnului fără să ocolesc casele „jidovilor” din mahalaua Cuza Vodă, căci eram mereu însoțit de Peter, Peterică, singurul „pui de jidov” aflat la îndemână! Adică în clasa mea de la Liceul Mircea cel Bătrân! Și ne primeau jidovii cu bucurie și generozitate, căci nu erau jidovi tembeli și înapoiați precum cei care mănâncă azi banii statului român ca să ne apere de antisemiți!… Iar casele jidovilor mei miroseau a cozonaci și sarmale, ca și ale celorlalți mahalagii…

 Bătrân smintit ce ai ajuns! Te-a smintit slugărnicia! Sunt convins că nu ți-a cerut nimeni să te faci avocatul nătărăilor care au scandalizat atâta lume pentru „acel” colind! Ai sărit să mai arăți o dată cât de loial și de recunoscător ești celor care ți-au „sponsorizat” cariera politică și academică!

 Ce socoteli îți vei fi făcut? Dacă mergi cu servilismul până la a ataca creștinismul la liturghie, cum n-a mai făcut-o nimeni până acum în România, ce-or să-ți ofere urmașii lui Ana și Caiafa?  Ce nouă dregătorie mai mare decât cele pe care le-ai primit până acum și s-a ales praful de ele sub oblăduirea ta, de ipochimen uns cu toate alifiile parvenirii, ale pricopselii, dar sărac de orice urmă de caracter! De onoare!… De demnitate!

Te dai și teolog acum?!…

Dar de ce nu încerci să fii om! Om și atât! E destul! Căci nu mai ai atâtea zile de trăit ca să apuci să te speli de noianul de păcate cu care te-ai chivernisit! Cum de nu te-ai ferit să mai adaugi un păcat, mai mare decât toate cele de până acum?!… Auzi la el, să schimbăm liturghia, nu cumva să se supere monitorii profitori și provocatori ai anti-semitismului! Un Maximilian Katz sau Aurel Vainer! O mână de „jidovi” pe care nu-ți vine nici în lift să-i ai alături!…

Și cât rafinament speculativ la domnul rector filo-zof: să pleci de la o colindă primitivă, cu rime „inculte”, a unor analfabeți, și să ajungi la contestarea textului milenar al liturghiei?!… Ce minte luminată, ce obraz întunecat și hâd! Hidos de-a dreptul!… Priviți-l în poza de mai sus! El e Andrei Marga!…

 Unde ai să ajungi cu atâtea păcate, hăplăule?!…

 …Te pomenești că eu îl căinez de mama focului, iar nesimțitorul stă liniștit și-și numără păcatele, înduioșat de prostia noastră, a colindătorilor de ieri și de azi, căci știe el din frageda pruncie, încă de când nu umbla cu colinde reacționare pe la casele oamenilor, căci îl sugruma cravata roșie de la gât, dar mai presus de orice știa el încă de pe atunci că numai inculții mai cred în mântuire și alte baliverne de-ale lui Iisus… Aici, dacă ești deștept, aici și acum umple-ți mațul, mațul și portofelul, și lasă proștilor grija zilei de Apoi…

Ziua de mâine! De azi și de mâine! Atât! De la Engels și Marga citire!

 

                                                                      ***

 

…Maică-mea, ardeleancă înfocată, vorbea despre oamenii și locurile din Ardeal numai în superlative. Despre clujeni, mai ales. De aceea, m-am mirat foarte când am auzit-o odată certând-o pe o nepoată din Rășinari, pripășită pe la Ploiești. Am făcut pe miratul: cum, mamă, vorbești de rău o ardeleancă?!

La care mama mi-a răspuns: „Păi, află tu că ardelenii îs oameni minunați, îs cei mai faini! Dar când e să fie nesimțit un ardelean, apoi să știi că nu-i altul mai nesimțit!”

Îți mulţumesc, Andrei Marga, că mă făcuşi să-mi amintesc de mama, Dumnezeu s-o odihnească…

Iar ție, Andrei Marga, ce să-ţi urez? Ce să-ţi doresc? Ce minister? Ce bursă? Ce caftan?

                                                                                                                    Ion  COJA

                                                                                                              30 decembrie 2013

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*