Lichele

Odă antiromânului perfect, ajuns în fruntea țării!

                                        […]

 

                                              Prima scrisoare, foarte larg deschisă

Antiromânului perfect

 

oricât te-ai pierde printre verbe,
ca să-ți dosești duhoarea din plămâni,
ești doar marioneta-n care fierbe,
fără de margini, ura de români
 
orfan de sentimentul țării tale
pe care-o-njugi pieirii neclintit,
ne vinzi în târgul poftei radicale
din care însuți ești preazămislit
 
laș până-n rărunchi și despot nemilos,
nărod în toate câte poți să fii,
ne-ai întors și cimitirele pe dos,
nimeni să nu se poată odihni
 
liberal – un șarlatan politic uns
spre-a plăvăni o Țară și un Neam,
ne-ai stat în suflet ca șarpele, ascuns,
și-acum ne smulgi trecutul de pe ram
 
în disprețul condiției umane,
care te roade peste tot ce vrei,
suntem cu toții banale „ghinioane”,
noi bieți români, iar ei „niște evrei”
 
ai furat onoruri, titluri, case, bani,
buna-credință-a omului de rând,
copii să îi vinzi precum pe bolovani,
antiromânismul în tine fremătând
 
inteligență cutră, apatridă,
patriot de operă și scenă,
în tine-i neîncetat gravidă
setea de putere prinsă-n genă
 
daltonist politic, dominat de negru,
țara îți este vacă și hotel,
în jurul tău nimic nu e integru,
în statul subteran sau paralel
 
păpușari de dincolo de țară
te joacă pehlivane precum vor,
în legea lor ești cartea cea mai rară,
în legea brazdei ești doar un trădător
 
cu fălcile trosnind de răutate
și rânjetul malefic fluturând,
ții România cu mâinile la spate
și capul măsurându-se-n pământ
 
efect estetic al prostiei rare,
arogant chiar și cu umbra ta,
plăvane vrei în toate dezbinare,
în tot ce mai respiră-n calea ta
 
cu creierul zgârcit de la natură,
hulpav până în străfundul firii,
ai pângărit la prima cotitură
chiar Ziua Românească a-ntregirii
 
scut înrăit a tot ce-i peste lege,
meditator de hoți și derbedei,
în pușcării mai mulți „penali” spre-a merge
ai devenit der Führer în Știrbei
 
nu ai știut de imnul slavei noastre
până s-ajungi vătafu-acestui stat
și-acum peste cravatele-ți albastre
pui laba peste cordu-ți defectat
 
acum, atât… ești mult prea greu plăvane
în antiromânismul tău perfect,
dar anticorpii vechilor canoane
au grijă să se termine corect!

                                                Cu dreaptă neiertare,

                                      Costinel Petrache, Soldat Român

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*