Atitudini

APEL DE MAXIMĂ NECESITATE

  Motto: 1.„Patrie să cheamă poporul, iar nu tagma jăfuitorilor!” (Tudor Vladimirescu, 1821) 2.„Voim Statul naţional, nu Statul cosmopolit!” (Mihai […]

 

Motto:

1.„Patrie să cheamă poporul, iar nu tagma jăfuitorilor!”

(Tudor Vladimirescu, 1821)

2.„Voim Statul naţional, nu Statul cosmopolit!”

(Mihai Eminescu)

3.Sau punem pumnul în pieptul furtunii, sau pierim!

(Avram Iancu, 1848)

4.Totul trebuie oarecum dacizat de-acum-nainte!

(Mihai Eminescu[1])

 

ARGUMENT[2]

Notă explicativă:

În cunoştinţă de cauză (sunt istoric), observând şi reflectând asupra situaţiei limită în care lumea a fost adusă – şi noi cu lumea! –, studiind şi contribuţiile multor autori în acest sens, am ajuns la concluzia că numai printr-un efort susţinut, cu înţelepciune şi perseverenţă, pentru o nouă Renaştere naţională – efort concertat planetar, căci primejdia este planetară! –, efort iniţiat, organizat şi condus de partide politice moderne, consitituite însă şi acţionând pe alte criterii decât până acum, poate fi depăşită noua situaţie limită, pentru a contracara un posibil dezastru. Căci situaţia limită o simţim, o cunoaştem sau o intuim, o deconspirăm şi o criticăm, o deplângem, dar este de interes major şi urgent o soluţie politică pentru a o depăşi, fapt pentru care lansăm acest apel.

*

Introducere.

1.Naţiunea etnică a fost , este şi rămâne principala realitate şi principala permanenţă a istoriei precum şi unica accepţiune a conceptului ştiinţific de naţiune. Ea este „poporul istoric” (Eminescu) fondator al Statului său naţional – formaţiunea politică superioară acreditată ca atare de istorie. Aşa zisa „naţiune civică” este o inovaţie diversionistă a doctrinarilor „globalizării”.

2.Epoca modernă/Societatea modernă, în care ne aflăm şi la care s-a ajuns prin lupta milenară a naţiunilor etnice pentru recuperarea Suveranităţii şi identităţii naţionale reale de sub dominaţia imperiilor „istorice”[3] şi pentru constituirea/reconstituirea Statelor lor naţionale suverane, este Epoca suveranităţilor şi a identităţilor naţionale reale, iar nu epocă/societate capitalistă; acest apelativ parazit este rezultatul unei megaescrocherii/amăgiri planetare. Sintagma societate „postmodernă” este o invenţie diversionistă.

3.Conspiraţia mondială neoimperialistă – constituită la începutul secolului XX prin fuziunea imperiilor supravieţuitoare primului război mondial cu Imperiul „invizibil”[4] al forţelor oculte şi al capitalului –, însuşindu-şi „testamentul” politic al defunctelor imperii „istorice” pentru himera imperiului „universal”, a reluat efortul de reîncarcerare a naţiunilor lumii într-un nou, la fel de himeric şi diabolic, „Imperiu global”. În acelaşi secol XX – secolul „înşelăciunii dirijate” şi al marilor amăgiri, cea comunistă şi cea postcomunistă –, conspiraţia şi-a lansat pe faţă acest plan prevăzut cu o etapă intermediară în care să se constituie în prealabil Superstate zonale, în fond neoimperii – numite, eufemistic, „Uniune”, „Comunitate de State”, aşa zise independente sau „civice şi multiculturale” –, în care să se topească naţiunile etnice cu Statele lor naţionale iar ulterior să intre, gata „globalizate”, în acel imperiu global planetar, condus de un guvern mondial într-o aşazisă „Nouă Ordine Mondială” – „ordinea”sclaviei moderne a popoarelor, cum i s-a spus[5]. Şi astfel, prin „lucrare” discretă dar mai ales secretă, ocultă, s-a ajuns la noua situaţie limită care se impune a fi depăşită pentru a se contracara dezastrul. Căci lumea şi practica „globalizatorilor” au intrat deja în era „capitalismului dezastrelor”[6]. Un autor american îi numeşte pe aceştia „maeştrii terorii” – căci teroarte reprezintă lansarea unui astfel de plan diabolic drapat în metalimbaj şi sub eufemisme – şi a publicat cartea: Războiul împotriva maeştrilor terorii, 2002, carte din care autoarea deja citată (v. nota 5), reţine ca Motto de capitol „profesiunea de credinţă” a acestora:

Distrugerea creativă (?! G.D.I.) este cel de-al doilea nume de botez al nostru, atât în propria noastră societate câ şi în străinătate. În fiecare zi sfâşiem vechea ordine, începând de la afaceri, la ştiinţă, literatură, artă, arhitectură şi de la cinema la politică şi justiţie… Ei (cei supuşi acestei sfâşieri, n.n.), trebuie să ne atace pentru a putea supravieţui, tot aşa cum noi trebuie să îi distrugem pentru a ne duce mai departe misiunea noastră” (op. cit., p. 305).

4.Contracararea acestui plan diabolic este posibilă dar numai printr-un mare efort naţional, concertat planetar, pentru o nouă Renaştere naţională. Primejdia este planetară iar Conspiraţia şi-a scurtat la maxim-um timpii de acţiune.

5.Organizaţiile cultural-patriotice/naţional patriotice sunt foarte importante căci ţin „sus” „ştacheta” Naţionalismului – cea mai adecvată doctrină de unitate şi Suveranitate naţională precum şi de solidaritate internaţională. Unirea lor în Federaţii, pe profil, ar fi şi mai eficientă.

6.Dar, studiind şi reflectând în actualele condiţii, am ajuns la concluzia că forţa care poate să-şi asume, să organizeze şi să conducă acest efort o reprezintă PARTIDELE POLITICE MODERNE[7], constituite sau reactivate şi acţionând pe alte criterii decât cele de până acum. În titlu sau în subtitlu un astfel de partid s-ar putea numi PARTIDUL RENAŞTERII NAŢIONALE. După modelul său s-ar putea constitui/reactiva şi alte partide moderne care să se revendice nu de la „segmente sociale” sau direcţii doctrinare („muncitoresc”, „ţărănesc”, „liberal”, „conservator” etc, respetciv înscrise pe o „roză a vânturilor” electorale), ci de la principiul unităţii naţionale vizând ansamblul societăţii sau principalele direcţii de dezvoltare ale societăţii moderne (vezi mai departe o propunere în cazul României)

Evident, constituirea/reactivarea unor astfel de partide – azi, la noi, dar şi în lume –, după atâtea decenii de antieducaţie şi manipulare, cu coborârea omului de rând la limita sărăciei, cu inducerea, de către „maeştri terorii” a unei crize globale, nu este uşoară, dar este singura soluţie înţeleaptăsoluţie politică! – pentru depăşirea situaţiei limită şi evitarea haosului, dezastrului.

Amintitele organizaţii pot constitui pentru astfel de partide nu doar un sprijin de masă ci chiar o primă „pepinieră” pentru recrutarea membrilor. Atenţionarea că ele nu fac politică este un act manipulator al celor care îşi adjudecă axclusiv şi abuziv dreptul de a face politică. Ele au dreptul să facă politica interesului naţional!

Programul acestor partide politice trebuie ancorat în istoria naţională dar racordat la prezentul şi perspectiva societăţii moderne.

Doctrina acestor partide trebuie să fie NAŢIONALISMUL, în sensul corect al conceptului (v. cartea citată în nota 1, capitolul: Conceptul de naţionalism).

 

*

Pentru România, de pildă, propunem constituirea unor astfel de partide politice. Şi facem un insistent apel la toţi conaţionalii/compatrioţii/concetăţenii, nativi români şi ai minorităţilor naţionale, precum şi la cei din diaspora, la românii care ne înconjoară dincolo de hotarele actuale, să sprijine constituirea în România a acestor partide politice. Unul, de pildă, cu titlul generic: Partidul Renaşterii Naţionale Române (P.R.N.R.), altele pe direcţiile principale de dezvoltare (ex.: învăţămân-educaţie; industrie-construcţii-meserii; agricultură, silvicultură, dezvoltare rurală; sănătate publică-familie-protecţie social; mediu şi amenajare teritorială ş.a.).

Accesul într-un astfel de partid politic presupune în primul rând ataşamentul total la cauza naţională, competenţă, seriozitate, integritate morală, dăruire totală pentru această cauză.

Democraţia reală şi conducerea colectivă (în cadrul oraganelor alese) trebuie să fie principiile de bază în activitatea sa.

Este de dorit ca unii dintre membrii acestui partid, pe lângă calităţile menţionate să dispună şi de posibilităţi materiale prin care să sprijine, necondiţionat, constituirea şi activitatea partidului până când acesta va reuşi să se autofinanţeze, să se autodoteze.

Comitetul de iniţiativă central, dublat zonal de comitete locale va asigura constituirea partidului în timp rezonabil. Dar să se reţină că timpul nu mai are răbdare!

 

TEZE PROGRAMATICE

pentru

PARTIDUL RENAŞTERII NAŢIONALE ROMÂNE

(P.R.N.R.)

1.Statul naţional modern este creaţia naţiunii fondatoare a acestuia, este formaţiunea politică superioară acreditată ca atare de istorie. Suveranitatea şi identitatea lui, aceleaşi cu ale naţiunii fondatoare, sunt atribute supreme şi inalienabile. Asupra lor au dreptul exclusiv să se pronunţe naţiunea fondatoare, poporul suveran al epocii moderne. Numele lui a fost şi rămâne stabilit de naţiunea fondatoare. Limba lui oficială – liant major al unităţii naţionale, atribut al Suveranităţii şi al identităţii naţionale – este limba naţiunii fondatoare. Uzurparea sau cedarea suveranităţii, falsificarea identităţii naţionale, interzicerea, afectarea sau abandonarea limbii naţiunii fondatoare în calitatea ei de limbă oficială sunt crime politice imprescriptibile.

2.Cetăţeanul Statului naţional este stâlpul său de susţinere. Sintagma „drepturile omului” inventată şi sugerată de către „iluminaţi” în 1789, a fost menită să surclaseze, în perspectivă, pe cele ale cetăţeanului, să submineze naţiunea etnică şi Statul naţional. „Civismul”, din care a derivat sintagma „societatea civilă”, au fost inventate şi sugerate şi au rămas manevre diversioniste ale celor interesaţi, la fel, să submineze naţiunea şi Statul naţional.

3.În epocile premoderne naţiunile etnice au luptat timp de milenii pentru recuperarea Suveranităţii naţionale – uzurpată de imperiile „istorice”, de clasele politice şi dominatoare proprii, de capete încoronate care au „uitat” că Suveranitatea lor le-a fost doar delegată – dar şi pentru recuperarea identităţii lor reale. În epoca modernă, în Statele naţionale constituite/reconstituite, conform principiului Suveranităţii naţionale a fost acordată, pentru prima dată, şi minorităţilor naţionale, celor care au optat pentru aceste State ca patrie comună, egalitatea în obligaţii şi drepturi cu naţiunea fondatoare, deci li s-a acordat statutul de cetăţenie, cu condiţia loialităţii absolute faţă de patria comună. Aşa s-a constituit în epca modernă poporul suveran al soceiatăţii moderne, alcătuit din naţiunea etnică fondatoare, de regulă majoritară şi aceste minorităţi naţionale.

4.Naţionalismul este sentimentul sacru şi datoria identică ale oricărui nativ ce se revendică de la o naţiune etnică. El implică iubire filială, preţuire şi respect pentru aceasta, pentru Statul ei naţional, efortul propriu pentru a le consolida şi apăra până la sacrificiul suprem, dar implică şi sentimente similare pentru toate naţiunile lumii care sunt surori bune ale propriilor naţiuni.

Naţionalismul minoritarului, nativ al unei minorităţi naţionale, implică acelaşi sentiment pentru naţiunea matcă din care istoria a dizlocat respectiva minoritate, cu condiţia absolută ca naţionalismul său, ca şi al minorităţii din care face parte, să fie continuu o punte a prieteniei între patria naţiunii sale matcă şi patria comună. Orice abatare de la această conduită intră sub oprobiul public dar şi sub rigorile legilor patriei comune. Acest minoritar are dreptul să rămână naţionalist faţă de naţiunea sa matcă şi faţă de propria sa minoritate naţională în patria comună, dar are datoria absolută de a fi cetăţean loial şi patriot al patriei comune, dator să se comporte ca atare, conform exigenţelor patriotismului.

Naţionalismul este absolut benefic. Nu există naţionalism şovin, extremist, socialist, comunist, rasist (cu sensul denigrator al acestui cuvânt) şi el nu poate fi asociat în expresii cu cuvinte care-i sunt antinomice.

5.Patriotismul, foarte apropiat de naţionalism, reprezintă iubirea necondiţionată pentru patrie, pentru patria comună (în cazul minorităţilor naţionale conlocuitoare), personificată prin Statul naţional modern şi implică efortul propriu pentru a-l consolida şi apăra până la sacrificiul suprem.

6.Agresiunea, raptul şi jaful pe seama altei/altor naţiuni nu reprezintă voinţa naţiunii suverane, voinţa poporului suveran al Statului naţional modern ci ele constituie acte/fapte malefice comise de entităţi agresive interesate – interne sau externe.

„CREZUL” POLITIC

al

PARTIDULUI RENAŞTERII NAŢIONALE ROMÂNE

(P.R.N.R.)

Introducere

Continui cu speranţa că se vor afla în ţară români cu sflet naţional dar şi cu posibilităţi materiale pentru a pune în practică această soluţie politicăcu înţelepciune şi perseverenţă.

1.P.R.N.R. subscrie la adevărul indiscutabil că POLITICA reprezintă ŞTIINŢA, VOCAŢIA ŞI ARTA CONDUCERII într-un Stat naţional modern Suveran, conducere în plan central şi local. Aceasta cere, în primul rând, ataşament absolut la cauza naţională, competenţă şi vocaţie în domeniu dar şi acţiune în consecinţă.

2. P.R.N.R.: este un partid politic cu totul deosebit faţă de toate partidele politice de până acum (detalii în cartea citată în nota 1).

3.Doctrina P.R.N.R., ca element esenţial, este NAŢIONALISMUL, singura doctrină adecvată a unităţii dintre componentele poporului suveran al Societăţii moderne. Deci, prin doctrina sa, P.R.N.R. nu se revendică de la un „segment social” (ţărani, muncitori, calsă „de jos”, „de mijloc”, „de sus”) şi nu se înscrie pe o „roză a vânturilor” electorale care generează deruta şi amăgirea maselor şi facilitează traseismul politic (vezi cartea din nota 1, p. 275-288).

4. P.R.N.R. militează pentru împlinirea obiectivului suprem al societăţii umane: ARMONIA SOCIALĂ, similară armoniei celeste/cosmice pe temelia căreia să se implementeze regimuri de DEMOCRAŢIE REALĂ în Statele naţionale.

5. P.R.N.R. este un partid creştin, susţinător al străvechii noastre drepte credinţe monotesite milenare, moştenită prin strămoşii noştri reali şi consolidată prin creştinare apostolică[8]. Dar este deschis tuturor conaţionalilor şi concetăţenilor de alte religii pentru o bună conlucrare spre binele comun în patria comună. Drept consecinţă, P.R.N.R. respinge perspectiva unei „Europe post creştine” oferită de Uniunea Europeană şi militează pentru reaşezarea vieţii pământene pe temelia primei şi celei mai importante legi divine – legea iubirii constând în iubirea de sine şi iubirea semenilor oameni fără nicio discriminare. Căci Creatorul îşi iubeşte deopotrivă opera sa.

6.Noi, românii, ca naţiune etnică fondatoare a Statului nostru naţional, suntem, prin strămoşii noştri reali, autohtonii Daciei edenice[9], adevărata Ţară Sfântă.

7.Conştientizând că primejdia globalizării este planetară, P.R.N.R. susţine concertarea planetară a efortului pentru o noua renaştere naţională.

ÎN PLAN EXTERN

1. P.R.N.R. ca partid politic ce se revendică de la poporul suveran al Statului nostru naţional modern, militează pentru recuperarea Suveranităţii naţionale cedată în 2007 Superstatului numit, eufemistic, Uniunea Europeană (U.E.) de către lideri neautentici şi un parlament amăgit şi obedient, fără informarea corectă şi fără acceptul acestui popor suveran printr-un plebiscit naţional absolut obligatoriu, adică cedată ilegal. Iar „U.E.”, între timp, a confirmat caracterizarea ce i s-a făcut încă din 2003: „Marea amăgire”[10] şi se numeşte acum, tot eufemistic, „Statele Unite ale Europei”[11] – în fond, „aceeaşi Mărie, cu altă pălărie”[12].

Dar P.R.N.R. rămâne adeptul unei Europe mai Unite într-o eventuală FEDERAŢIE constituită pe baze absolut democratice şi numai dacă popoarele suverane ale Statelor naţionale independente, în deplină cunoştinţă de cauză, vor dori, fiecare şi vor hotărâ aceasta prin plebiscit naţional. În acest caz, Statele naţionale, independente, ar urma să fie unite printr-un complex de relaţii – tratate, acorduri, convenţii reciproc avantajoase – care să permită dezvoltarea optimă şi echilibrată a Statelor astfel unite şi a Federaţiei în ansamblu, precum şi apărarea acestora în faţa unor eventuale agresiuni şi calamităţi.

2. P.R.N.R. militează pentru recuperarea identităţii naţionale reale – falsificată încă din secolul al XIX-lea sub amăgiri şi presiuni externe dar şi prin cedări interne suprem vinovate, cu un punct culminant al acestei falsificări în acelaşi an fatidic 2007, la „sugestia” U.E.  şi prin „conformarea”, încă mai vinovată, a factorilor interni (ştiinţific şi politic). De aceea P.R.N.R. susţine mişcarea dacologică precum şi toate publicaţiile şi atitudinile care pledează în acest sens.

Rezolvarea, cu înţelepciune şi perseverenţă, a acestor deziderate majore va uşura împlinirea crezului politic intern.

ÎN PLAN INTERN

1.P.R.N.R. susţine Statul naţional suveran, nu statul cosmopolit (Eminescu).

2. P.R.N.R. militează pentru recuperarea activelor economice şi a resurselor naţionale înstrăinate de guvernele şi parlamentele postdecembriste sub „umbrela” „privatizărilor” şi pentru reaşezarea dezvoltării generale şi echilibrate a patriei pe temelia interesului naţional şi a colaborării intercomunitare reciproc avantajoasă cu deschiderea colaborării similare cu toate Statele lumii.

3. P.R.N.R. militează pentru elaborarea şi votarea prin plebiscit a unei noi Constituţii – deci, nu o revizuire a celei existente! – care să reaşeze dezvolatrea generală a ţării pe temelia interesului naţional, a colaborării intercomunitare dar şi cu toate Statele lumii, reciproc avantajoasă. În context, P.R.N.R. insistă pentru ocrotirea şi garantarea proprietăţii depline realizată pe căi licite a fiecărui cetăţean al Statului naţional.

4. P.R.N.R. respinge ideea şi sintagma de „clasă politică” – incompatibilă cu spiritul epocii moderne, epoca suveranităţii popoarelor.

5. P.R.N.R. militează pentru reaşezarea Justiţiei pe temelie naţională.

6. P.R.N.R. militează pentru o agricultură performantă, atât prin încurajarea fermierilor autohtoni, ridicaţi prin efort propriu cât şi prin reluarea, cu sprijinul Statului, a sistemului cooperatist, cu Asociaţii de ţărani cu adevărat proprietari, cu recuperarea, în beneficiul acestora, a pământului luat abuziv de fostele IAS-uri în regimul comunist şi trecute, după 1989, tot abuziv, sub Administraţia Domeniului Public (A.D.P.) pentru a fi vândute clienţilor politici; precum şi, tot în beneficiul Asociaţiilor, recuperarea pământului vândut, până acum, străinilor şi apatrizilor, dar şi eliminarea acestei prevederi din noua Constituţie, ca fiind o crimă faţă de interesul naţional; apoi, Asociaţiile de ţărani proprietari să se poată uni într-o Federaţie naţională, care, ca persoană juridică, să-şi poată promova eficient interesele în consens cu interesul naţional.

Urgent, se impune stoparea vânzării pământului ţării la străni şi apatrizi!

P.R.N.R. respinge, de asemenea, folosirea seminţelor modificate genetic.

7. P.R.N.R. susţine revigorarea meseriilor cu precădere în mediul rural.

8.P.R.N.R. susţine revenirea la sistemul financiar naţional, cu bănci cu adevărat naţionale, nu filiale ale unor bănci străine, regândirea şi reconsiderarea relaţiilor cu instituţiile financiare mondiale; revenirea CEC-ului la modelul iniţial, nu CEC Bank, ca azi, la care comisionale percepute anulează, practic, dobânda cuvenită depunătorului.

9. P.R.N.R. susţine confiscarea tuturor averilor realizate prin ilicit şi pedepsirea tuturor celor vinovaţi de subminarea economiei naţionale – după o atentă instrumentare juridică – iar bunurile (băneşti, materiale), conficate, să se constituie într-un Fond naţional şi o Rezervă de bunuri în interes naţional.

10. P.R.N.R. susţine o urgentă relaxare fiscală, căci mulţimea taxelor şi impozitelor – prin care am ajuns „campionii” Europei în anii „tranziţiei” – tinde să transforme Statul naţional în Stat fiscal.

11. P.R.N.R. susţine impozitarea modernă a cetăţeanului, adică proporţional cu venitul, cu atenţie deosebită la stabilirea treptelor şi procentelor de impozitare şi respinge „invenţia” de „cotă unică” lansată ca o nouă cale de îmbogăţire a bogaţilor, clienţi ai autointitulatei „clase politice”. Această revenire la normal în fiscalitatea modernă va fi o pârghie importantă pentru realizarea armoniei sociale.

12. P.R.N.R. susţine regândirea TVA-ului şi a accizelor, cu hotărâri în consecinţă, căci aceastea reprezintă o supraimpozitare, nedreaptă, abuzivă a consumatorului.

13. P.R.N.R. susţine regândirea pe fond a sistemului sanitar/medical, conform cu natura umană şi cu interesul naţional pornind de la pregătirea şi educarea cadrelor, statuarea şi încurajarea medicinii naturiste şi de tratamente alternative, aşezarea acestora pe baze ştiinţifice, cu înfiinţarea catedrelor de profil la Academiile de medicină dar şi a altor forme/cursuri practice de pregătire sanitară/medicală.

14. P.R.N.R. susţine regândirea şi reorganizarea sistemului de învăţământ şi educaţie prin reaşezarea lui pe temelie naţională, cu deschidere spre tot ce înseamnă progres în acest domeniu de importanţă majoră.

15. P.R.N.R. susţine regândirea sistemului de pensionare, reaşezarea lui sub garanţia Statului naţional, pentru a contracara planul diabolic al corifeilor „globalizării” de aşa-zisă „reglementare demografică” între altele prin lichidarea mai rapidă a vârtnicilor – „pepiniera” înţelepciunii şi ai experienţei umane! – alături de alte „metode specifice” precum „crizele” de medicamente, epidemii, pandemii, induse/provocate pe căi oculte.

În context, P.R.N.R. susţine regândirea condiţiei femeii, în primul rând a femeii mamă, căci la nivel planetar aceasta a ajuns victima aşa-zisei „mişcări feministe”, mai exact a intenţiei oculte a celor care au urmărit şi urmăresc să distrugă familia.

16. P.R.N.R. va susţine măsuri severe în vederea ocrotirii şi amenajării mediului, căci dereglările în acest domeniu au luat proproţii îngrijorătoare.

17. P.R.N.R. propune regândirea sistemelor de securitate internă şi de apărare, reaşezarea lor pe temelia interesului naţional în vederea apărării Statului naţional şi a Federaţiei Europene în care eventual ne-am încadra, alcătuită aşa cum amprecizat deja, asigurarea securităţii totale a cetăţeanului, combaterea tendinţei evidente de mercenarizare a armatei naţionale iar ţara să nu mai dea „eroi pentru războaiele altora” şi să nu mai aibă un  Minister al Apărării Altora.

18. P.R.N.R. propune revizuirea în regim de urgenţă a retrocedărilor sub deviza „restitutio in integrum”, impusă din afară dar şi prin cointeresarea unor factori interni, iar bunurile rezultate să revină Fondului naţional şi Rezervei de bunuri, în interes naţional.

19. P.R.N.R. propune stoparea urgentă a „reformelor” de distrugere a Statului naţional, reforme impuse de doctrinarii „globalizării” şi acceptate, obedient, de factorii interni, numite, eufemistic, „regionalizare” şi „euroregionalizare”, deja lansate.

20. P.R.N.R. propune în regim de urgenţă luarea de măsuri ferme pentru stoparea manifestărilor primejdioase ale extremismelor minoritare, cu deosebire ale extremismului maghiar.

N.B. P.R.N.R. va identifica şi va propune şi alte măsuri în acelaşi spirit naţional iar prin specialiştii săi, ai celorlalte partide politice care îşi vor asuma obiectivul renaşterii naţionale, al altor specialişti identificaţi sau care se vor oferi, va întocmi apoi un program de guvernare detaliat pentru fiecare compartiment în parte şi îl va aduce la cunoştinţă publică pentru dezbatere şi îmbunătăţire.

 

*23 Februarie 2014. Pentru conformitate, conf. univ. dr. G.D.ISCRU care îşi oferă colaborarea în materie de doctrină. Tel: 0721.258.604.



[1].Asasinat, fiindcă a dorit renaşterea naţională prin „dacizare”.

[2].Sinteza unei cărţi recente: conf. univ. dr. G.D.Iscru, O nouă introducere în epoca modernă, cu privire specială la istoria naţională, Ed. Proema, Baia Mare, 2010 şi a altor studii anterioare şi ulterioare.

[3].Numim imperii „istorice” imperiile constituite până la începutul secolului XX, când s-a trecut la etapa neoimperialistă.

[4].Adică neproclamat ca atare dar prezent şi simţit peste tot.

[5].Pat Robertson, Agenda ordinii mondiale. Drumul spre sclavia poparelor, trad. de Mihnea Columbeanu, Ed. Alma Tip, Bucureşti, 1998.

[6].Naomi Klein, Doctrina Şocului. Naşterea capitalismului dezastrelor, Ed. Vallant, Bucureşti, 2008.  

[7].Vezi cartea citată în nota 1, „Conceptul de partid politic modern”.

 

[8].Vezi conf. univ. dr. G.D.Iscru, Străvechea noastră dreaptă credinţă monoteistă, conferinţă la Muzeul de istorie al Muncipiului Bucureşti/23.05.2013, apărută în rev. Dacia Magazin nr. 94/oct. 2013.

[9].conf. univ.dr. G.D. Iscru, Strămoşii noştri reali: geţii, dacii, tracii, illirii – naţiunea matcă din vatra „Vechii Europe”, ed. v-a, Ed. Nicolae Bălcescu şi Ed. Mica Valahie, Bucureşti, 2010 (în pregătire ed. a VI-a). Miron Scorobete, Dacia edenică, ed. II-a, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2010.  

 

[10].Vezi: Cristopher Booker şi Richard North, Uniunea Europeană sau marea amăgire. Istoria secretă a construcţiei europene, trad. de Mihnea Columbeanu, Ed. Antet, Bucureşti, 2004, cartea valorificată în cartea noastră (vezi nota 1). (În occident, cartea a apărut în 2003).

[11].A se vedea o nouă caracterizare în revista „Lumea” nr. 1/2014.

[12].Cum i-am spus într-un studiu din 2012 (vezi „România Mare” nr. 1133-1137/2012). 

1 Comment

  1. Zob

    Cucerirea puterii politice este primul obiectiv. Sunt convins că poporul român are oameni creatori dar trebuie să acapareze puterea în stat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*