Turistul nici nu are ce să vadă la ele, pentru că sunt practic inaccesibile. Castelul Brâncovenesc, aşa cum se va vedea, este efectiv o ruină. Casa Ioan Inochentie Micu Klein e trecută pe un singur ghid turistic făcut cu sărăcăcioasele puteri financiare de către Muzeul Ţării Făgăraşului. Dacă nu ar exisa omul despre care toată lumea spune că e o adevărată enciclopedie – directorul Gheorghe Dragotă – nici nu ar fi semnalată, ca de altminteri şi alte monumente din Municipiul Făgăraş…..
Moştenirea unui ctitor de cultură
Casa memorială Ioan Inochentie Micu Klein este undeva în apropierea centrului municipiului Făgăraş. Pe strada Tudor Vladimirescu, la maximum 5 minute de mers pe jos. Dar e undeva prin spate, mai precis la vreo 2 minute de biserica Bâncovenească. Nici aceasta nu este semnalată nicăieri prin indicatoare, însă pare a fi ceva mai îngrijită – doar că nu poate fi vizitată decât atunci când sunt slujbe. Singurul lucru care semnalează existenţa Casei Ioan Inochentie este un panou sărăcăcios şi degradat, amplasat acolo acum nu ştiu câţi ani de către Primăria Municipiului Făgăraş. Altminteri ar mai fi o inscripţie mică - „monument istoric”. Mai precis ar trebui să fie aşa ceva. Pentru că sunt numai nişte pereţi scorojiţi. Printre şipcile de lemn din care e făcută portiţa cu greu se poate distinge ceva clar. Ai senzaţia că în curte ar fi un depozit de materiale. Cine locuieşte acolo îşi face treburile gospodăreşti…
A cui e casa? Face cineva ceva?
Radu Stelea, directorul tehnic al primăriei, ne-a precizat că instituţia în care lucrează nu are nici o autoritate asupra clădirii. Mai mult, din câte ştie el, nu există nici un proiect concret pentru vreo reabilitare. Pe de altă parte Florentin Olteanu, preşedintele fundaţiei culturale Negru Vodă din Făgăraş, susţine că ar avea un proiect destul de amplu care vizează atât restaurarea şi refacerea imobilului, cât şi introducerea sa în circuitul turistico-muzeal. Refuză însă furnizarea de detalii pentru că – susţine el – i s-ar fura idea. Şi regimul proprietăţii asupra clădirii este destul de incert. Unele surse – printre care Gheorghe Dragotă - directorul muzeului Ţării Făgăraşului, susţin că acea casă memorială ar fi locuită de chiriaşi. Tot Dragotă ne-a precizat că edificiul s-ar afla în proprietatea bisericii Brâncoveneşti din apropiere. Unele zvonuri circulă prin târgul Făgăraşului cum că ar fi revendicată de către Biserica Greco-Catolică. Din păcate, preotul paroh nu a putut fi de găsit pentru a afla care este situaţia concretă a imobilului şi de ce – odată ce e declarat monument istoric nu s-a întreprins nici o intervenţie reparatorie asupra sa. Din păcate clericii – deşi îşi dispută proprietatea asupra sa - au uitat că odată ce imobilul a fost declarat monument istoric ar trebui şi întreţinut. Las’ să se strice în continuare…
Moştenirea Bârncoveanului
Celălalt monument neglijat e lăsat de Constantin Brâncoveanu. Cel supranumit de către otomani Altân Bey - „prinţul de aur” (turc.), „a găsit aici cel mai potrivit loc spre a clădi un castel ce-i va servi de odihnă în caz de mazâlie”, după cum relatează o monografie a comunei Sâmbăta de Sus, rămasă manuscris şi azi şi rescrisă în perioada interbelică. Un monument extrem de frumos cândva chiar şi în replica lui târzie, ridicată de un nepot
al domnului muntean pe nume Grigorie Brâncoveanu puţin înainte de sfârşitul veacului XVIII. Starea actuală a clădirii se prezintă cum nu se poate mai jalnic. Plafoanele intermediare distruse în proporţie de 50-60%, ţiglă complet decopertată şi înlocuită cu carton asfaltat de către fostul primar, care cică voia să facă ceva. Iar cartonul asfaltat, sub presiunea apei s-a prăbuşit. Aşa că acum persistă un risc masiv de inundaţii în subsoluri din cauza apelor pluviale. Iar lista poate continua cu structura de rezistenţă deteriorată în mare parte. Reprezentative pentru această situaţie sunt fisurile şi spărturile largi din zidurile exterioare.
Monument “asediat” de birocraţie
Se pare că o ultimă intervenţie asupra clădirii s-ar fi făcut prin anii 70. Înainte de revoluţie clădirea aparţinuse întreprinderii de legume şi fructe. Iar comuniştii au avut grijă să demonteze balcoanele brâncoveneşti ca să poată băga sacii cu verdeţuri. Nepăsarea ante-revoluţionară a fost continuată cu strălucit succes de autorităţile centrale şi /sau locale după 89’. Singura grijă: pasarea castelului de pe o hârtie pe alta. Imediat după 1990 clădirea a fost trecută în proprietatea Consiliului Local Voila. În 2002 se înfiinţa comuna Sâmbăta de Sus prin desprinderea de Voila. S-a produs cumva o eroare de neînţeles şi s-a omis trecerea castelului
de la bun început în proprietatea primăriei Sâmbăta de Sus. În 2004 castelul era preluat administrativ de către nou-înfiinţata comună Sâmbăta de Sus. În cei 14 ani care trecuseră nu se făcuse absolut nimic. Abia în 2005 se întrevedea o primă preocupare pentru valorificarea piesei de patrimoniu. Adresa 1507/16.06.2005: Primăria Sâmbăta de Sus a solicitat Consiliului Judeţean o intervenţie reparatorie pentru a elimina distrugerile şi degradările. Fie CJ nu a avut de unde (mai are şi alte obiective în gestiune, în care s-au investit sume serioase), fie nu a vrut – nu suntem în măsură să ne pronunţăm. Fapt este că lucrurile au rămas în coadă de peşte…. Care, probabil, ar trebui pescuit pe apa sâmbetei…
O asociere cu termeni secreţi
O ultimă tentativă de reparare s-a petrecut în 2006. În anexa Hotărârii Consiliului Local nr. 14 din 20.04.2006, privind strategia de dezvoltare, la punctul 3 aliniatul 2 este trecută „Concesionare sau asocierea pentru intrarea în circuitul turistic a Castelului Brâncovenesc, consolidarea şi repararea acestuia”. S-a găsit şi in investitorul privat care să realizeze lucrările. Prin hotărârea nr. 28/28.06.2006 Primăria Comunei Sâmbăta de Sus s-a asociat în participaţiune cu firma „Carmolimp” „în vederea realizării unui hotel de 4 stele prin lucrări de consolidare şi amenajări peisagistice a imobilului Castel Brâncovenesc, dotarea hotelului conform standardelor realizarea unor locuri de recreere conexe hotelului şi realizarea de câştiguri în comun cu firma „Carmolimp”, care s-a angajat să amenajeze Castelul ca spaţiu de cazare cu funcţiuni hoteliere şi spaţiu muzeal”. Termenii contractuali nu sunt însă foarte clari sau, mai precis, n-au prea fost făcuţi publici. Nici perioada asocierii, nici cota de beneficii a fiecărei părţi şi nici cota de contribuţie la lucrări.
Are sau n-are bani Şoneriu?
După cum am aflat chiar din gura lui Olimpiu Şoneriu, administratorul „Carmolimp”, acesta a obţinut chiar sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor pentru a realiza proiectul de restaurare şi reabilitare. Există indicii că proiectul ar fi fost realizat. Şoneriu vorbea de circa 20 de volume de documentaţie. Din care el nu are absolut nimic. Pentru că – susţine patronul „Carmolimp” – „întreaga documentaţie se află la Consiliul Judeţean. Din partea primăriei Sâmbăta de Sus beneficiez de tot sprijinul, de la Consiliul Judeţean nu prea”, a subliniat Olimpiu Şoneriu. Sursa citată susţine că lucrările ar dura aproximativ 18 luni şi că investiţia s-a cifra la circa 1 milion de euro. Atunci când l-am vizitat, Şoneriu spunea că nu are nevoie de nici un ban de la nimeni şi că ar fi în stare să susţină întreaga investiţie de unul singur. Nu e un lucru cert, e un lucru probabil. Şi spunem aceasta pentru că a cam ţinut „la secret” cifra de afaceri şi rata de profit pe care o are. Or când eşti aşa de pornit să faci ceva şi te plângi de tălpi, din partea unora şi altora, nu prea ai motive de timiditate când e vorba să-ţi expui posibilităţile…
Ştefan-Teodor VACARENCO
| Comments |
|
!joomlacomment 4.0 Copyright (C) 2009 Compojoom.com . All rights reserved."
| < Anterior | Următor > |
|---|







