În ciuda faptului că mai mulţi istorici sau cercetători în domeniu au stabilit că primul lider al masoneriei româneşti ar fi Constantin M. Moroiu, acest lucru este departe de adevăr. Dincolo de personalitatea marcantă a Marelui Maestru Moroiu, care la 1880 a devenit liderul fraţilor români, Francmasoneria are o vechime şi o lucrare apreciabilă pe aceste plaiuri.
Din studiile şi cercetăriile Centrului Regional de Studii Francmasonice Paris-Bucureşti, în mod fals se afirmă că „italianul” Carra ar fi introdus, prin conaţionalii săi negustori veneţieni şi florentini, în vremea voievodului Constantin Mavrocordat, fracmasoneria în Ţările Române. În realitate, cel care pune bazele francmasoneriei în Ţările Române este fostul secretar personal (1709-1714) al domnitorului martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714).
Fin portretist şi călător celebru, italianul florentin, Anton-Maria Del Chiaro, a lăsat de fapt şi o mărturie privind călătoriile sale în Ţările Române, în cartea „Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia („Istoria revoluţiei moderne în Valahia”) scrisă în italiană şi publicată la Viena în 1718, dedicată nimeni altcuiva decât papei Clement al XI, semn că relaţiile dintre masonerie şi Biserică au fost, cu foarte mici excepţii cordiale.
Surse documentare sigure atestă că Anton-Maria Del Chiaro a înfiinţat o Lojă la Galaţi (1734) şi apoi una la Iaşi. însuşi voievodul Constantin Mavrocordat ar fi pus bazele Loji din Iaşi denumită „Moldova” unde au activat Prea Sfinţitul Leon Geuca episcop de Huşi, Iordache Cantacuzino, spătarul Ioniţă Cuza, Manolache Bogdan şi Iordache Darie Dărmănescu, marele căpitan Vasile Balş, marele vornic Iordache Dulgheru, caimacamul Iordache Cantacuzino şi caimacamul Sandu Sturza.
Deşi nu există documente clare este greu de crezut că Anton-Maria Del Chiaro, nu 1-a iniţiat pe marele domnitor - martir Constantin Brâncoveanu, în masonerie şi căruia i-a fost secretar, din moment ce la un an distanţă făcea acelaşi lucru cu domnitorul Moldovei, Constantin Mavrocordat. De altfel masoneria europeană 1-a ajutat mult pe „princepele Valahiei” cum era el denumit în epocă, iar domnul Munteniei a încheiat mai multe tratate secrete. În schimbul acestor servicii, Brâncoveanu a primit pentru el şi pentru familia sa mai multe moşii şi titluri nobiliare ale Sfântului Imperiu Roman de neam German.
Vizionar şi filantrop, îmbrăţişând ideiile masonice, Constantin Brâncoveanu a înfiinţat Academia din Bucureşti, o şcoală superioară având ca limbă de predare greaca veche, în clădirile de la mănăstirea „Sf. Sava”. La fel de important este că Brâncoveanu a reuşit să domnească într-o vreme total nesigură nu mai puţin de 26 de ani, iar în aceşti ani s-au ridicat biserici şi mănăstiri, au fost deschise şcoli, s-au tipărit cărţi în diferite limbi, au fost încurajaţi şi sprijiniţi oamenii de cultură.
Arestat la ordinul sultanului, Constantin Brâncoveanu şi întreaga familie a fost dusă la Constantinopol, unde a fost închisă. Li s-a promis că vor scăpa cu viaţă dacă se vor lepăda de credinţa creştină şi vor îmbrăţişa religia mahomedană. Evlaviosul domn a respins cu hotărâre propunerea. La 15 august 1714, Constantin Brâncoveanu, cei patru fii ai săi şi ginerele domnitorului, Enache Văcărescu, au fost decapitaţi. După execuţie, capetele celor şase au fost plimbate în vârful suliţelor pe străzile Constantinopolului, iar trupurile aruncate în mare. Pentru moartea mucenicească, la 20 iunie 1992 Sfanţul Sinod al BOR a hotărât ca „de acum înainte şi până la sfârşitul veacurilor, binecredinciosul voievod Constantin Brâncoveanu, împreună cu fui săi Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi cu sfetnicul Ienache să fie cinstiţi cu sfinţii în ceata martirilor Ortodoxiei, pomenindu-i cu slujbe şi cîntări de laudă în ziua de 16 august”. Iată deci un alt exemplu concret că nu există o contradicţie între masonerie şi Biserica creştină, de fapt cu nicio religie.
O probă concretă
O probă concretă că dreptcredinciosul voievod Constantin Brâncoveanu - sau „voevodul de aur” cum mai era el denumit - a aparţinut franc-masoneriei se află la mănăstirea Horezu, din judeţul Vâlcea. în pronaosul bisericii se găseşte un mormânt gol, din marmură, pregătit pentru domnul Brâncoveanu, întrucât acesta a dorit ca mănăstirea Hurezu să-i fie necropolă domnească. Din păcate, după cumplita moarte a sa şi a celor patru fii, rămăşiţele domnului au ajuns la Biserica Sfântul Gheorghe din Bucureşti.
Deasupra mormântului, pe peretele bisericii, într-o frescă excepţională sunt pictaţi domnitorul Constantin Brâncoveanu, soţia şi cei patru copii ai săi, pictură terminată la 30 septembrie 1694 (deci în timpul vieţii sale) de Constantin Ioan, Andrei, Stan, Neagoe şi Ichi.
Hermeneutul Vasile Lovinescu, în studiul intitulat „Trestia de aur” a ajuns la o consluzie extraordinară. El consideră că „gesturile constructorilor şi boierilor reprezentaţi pe frescă, la Horezu, indică apartenenţa lor la masoneria operativă. Mâna dreaptă plasată sub buric, iar cea stangă pe plexul solar configurează o cunoscută poziţie masonică". În fine Lovinescu mai indentifică şi cunoscutele simboluri ale compasului şi echerului, precum şi firul cu plumb, ca o trestie verticală aurită.
Deci, putem spune fără a exagera, că primul român, indentificat în istorie ca aparţinând masoneriei este dreptcredinciosul voievod Constantin Brâncoveanu, canonizat de Biserica Ortodoxă Romănă, lucru care demosntrează că masoneria română şi biserica au fost nu doar puncte de sprijin, adevărate coloane ale acestui neam, ci şi în perfectă conlucrare. Constantin Brâncoveanu merită deci cinstit nu doar ca un martir al Bisericii dreptmaritoare, ci şi ca un frate trecut la Orientul Etern.
Preşedinte al Centrului Regional de Studii
Francmasonice Paris - Bucureşti
Dr. Viorel DĂNACU
| Comments |
|
!joomlacomment 4.0 Copyright (C) 2009 Compojoom.com . All rights reserved."
| < Anterior | Următor > |
|---|
