Puncte de vedere

Atacurile cibernetice ale SRI via Ucraina îl vor face pe Iohannis președinte încă o tură

  Cum va câștiga candidatul Iohannis alegerile prezidențiale din noiembrie prin atac cibernetic organizat dinspre Ucraina. De ziua lui Eduard Hellvig. […]

 

Cum va câștiga candidatul Iohannis alegerile prezidențiale din noiembrie prin atac cibernetic organizat dinspre Ucraina. De ziua lui Eduard Hellvig.

La alegerile prezidențiale din România, din 2019, la doar săptămâni distanță de ziua directorului SRI, Eduard Hellvig (27 octombrie), Klaus Iohannis are ocazia unui sprijin (cibernetic) în plus pentru câștigarea unui nou mandat la Cotroceni: atacurile cibernetice pot modifica rezultatele unor alegeri în sensul dorit de autori. Fapt confirmat de serviciile secrete ucrainene, care începând din 2015, sunt perfecționate în această branșă, printr-un proiect rulat de SRI în Ucraina. Prezumtiv, finanțatorul acestei acțiuni cibernetice va fi unul din suporterii tradiționali ai grupului „haștag rezist”.

                                 SRI, tăcerea cea dintâi

SRI refuză să răspundă publicației „CristoiuBlog.ro” dacă în zilele alegerilor euro-parlamentare din mai 2019, au existat atacuri cibernetice. SRI nu este un organizator de alegeri, ci apără „constituționalitatea” alegerilor: pe acest principiu, alegerile la români au ajuns prizoniere ale serviciilor speciale, introduse peste tot pentru „protecția” voinței poporului.

În plus, la vârful „pilonilor” pe care se sprijină sistemul electoral (Ministerul Afacerilor Externe, Autoritatea Electorală Permanentă, Serviciul Român de Informații și Serviciul de Telecomunicații Speciale) directorii eminamente civili, fără vreo interacțiune „culturală” cu serviciile, par a fi pe cale de dispariție: cu președintele AEP, Constantin Mitulețu-Buică și directorul STS Ionel Vasilcă, „formați” la Academia SRI, stând ferm lângă directorul SRI și fostul bursier sorosist Eduard Hellvig, respectiv lângă Theodor Meleșcanu, un apropiat SIE.

                           Azi la BEC un vot depui, mâine el va face pui

Dacă de la sosirea lui Hellvig la comanda SRI, Sistemul din România s-a închis într-o „carapace” informațională, iar contribuabilii nu mai știu foarte precis pe ce se duc impozitele lor (plătite inclusiv pentru transparentizarea așa-numitului „Sector de Securitate”), găsim în schimb, de partea cealaltă, foști elevi ai proiectului SRI din Ucraina (este vorba de ofițeri din serviciile secrete ucrainen, eventual SZRU – Serviciul de Informații Externe al Ucrainei) care explică în clar, în locul Serviciului lui Hellvig, cum poate fi modificat prin atac cibernetic rezultatul unui proces electoral.

Modificarea rezultatului alegerilor poate fi făcută la punctul final al „lanțului” electoral (Entitatea Electorală Centrală, eventual Biroul Electoral Central, BEC, pentru România), într-un sens dorit de autori: ofițerii ucraineni vorbesc de supravegherea vulnerabilităților sistemelor supravegheate și de utilizarea unui hardware dăunător, combinate cu bruierea defensivei cibernetice cu atacuri masive de tip DDoS (mai multe sisteme infectate care invadează simultan un sistem-țintă). În plus, cu referire la atacarea directă a unei Unități electorale Centrale și a comisiilor din teritoriu, ofițerii SZRU adaugă la „rețetă” și infectarea serverelor cu „viermi” de distorsiune a bazei de date, respectiv activarea în ziua votării a unor viruși „în adormire” din computerele Comisiei cu viruși diferiți.

              Duel în finanțări de hackeri: „haștag resist” vs Rusia. În Ucraina.

Serviciul ucrainean SZRU este sprijinit în afirmații de un politician ucrainean cu experiență, Arsen Avakov, fost ministru de Interne, care precizează că atacurile cibernetice sunt susceptibile să fie lansate întotdeauna, în ziua finală a numărării voturilor.

Arsen Avakov: „Atacul cibernetic se dă la numărarea voturilor.”

 În plus, cu toată zgârcenia de informații, unitatea Cyberint a SRI a scăpat în 2016 un amănunt important: atacurile cibernetice asupra instituțiilor din România sunt finanțate din exteriorul țării, frecvent cu implicarea unui stat: altfel spus, un grup finanțat statal dinspre Spațiul Federației Ruse poate organiza un atac cibernetic în favoarea unui candidat „preferat” de Moscova pentru România; alternativ, un finanțator „haștag resist” poate organiza un atac cibernetic în la alegerile euro-parlamentare sau prezidențiale, în beneficiul liderului „resist” Klaus Iohannis: evident, în toate aceste cazuri, pot fi folosite elemente active deja pe teritoriul Ucrainei.

                     Defensiva cibernetică a Ucrainei, construită cu SRI

Ucraina a fost un mic paradis al atacurilor cibernetice, având reprezentate toate tipurile de agresori cibernetici (de stat, hackeri individuali, organizații, grupări teroriste). După 2014, țara a  trăit real, în plin război cibernetic: potrivit serviciului SZRU, hackerii au încercat dinspre Rusia capturarea Comisiei Electorale Centrale (pentru publicarea unor date false), respectiv infiltrarea sistemului electoral pentru a distruge datele referitoare la alegători.

Începând din 2015 până la începutul lui 2017, România a finanțat cu mai mult de 1,2 milioane euro, un  proiect de apărare cibernetică a Ucrainei. Banii i-a colectat România, dar trezorierul a fost NATO, care i-a și rulat printr-un cont special.

România a investit prin SRI 1,2 milioane de  euro în defensiva cibernetică a Ucrainei. Click pe imagine pentru mărire!

Este greu de crezut, însă, că proiectul de tip „defensive” al SRI va avea vreun rol în reducerea fenomenului atacurilor cibernetice dinspre Ucraina spre ținte din exteriorul țării, eventual spre România (cum ar fi bănci, spitale sau Autorități electorale). Din acest punct de vedere, Ucraina este „lozul câștigător” pentru unii care pregătesc lovituri cibernetice bine plătite, pentru alegerile electorale din România.

                     Eu sunt mic, tu fă-mă mare, la europarlamentare

În Iunie 2019, Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) și Ministerul Afacerilor Externe, transmiteau publicației Cristoiublog.ro că nu au cunoștință de existența unor atacuri cibernetice în ziua de 26 mai, ziua alegerilor euro-parlamentare din România.

AEP si Mitulețu Buică nu cunosc nimic. Click pe document pentru mărire!

Click pe document pentru mărire!

O a treia instituție contactată, Serviciul Român de Informații (SRI), gestionară a acestor evenimente, refuza să comenteze existența atacurilor cibernetice în zilele alegerilor euro-parlamentare, ascuzându-se ridicol după statutul său de „serviciu secret” și, culmea, în spatele unei legi a transparenței informației publice (Legea 544/2001). 

Click pe document pentru mărire!

Straniul refuz al SRI venea la doar o săptămână după ce Serviciul anunțase un atac cibernetic masiv asupra a patru spitale din România, semn că SRI are și momente când este mai puțin secret. Mai mult, faptul că în cazul atacului spitalelor românești, SRI dezvăluise chiar și o sursă posibilă (hackeri din China) sugerează că Serviciul lui Hellvig împarte informația „ca la piață”, mai precis cui oferă mai mult: spre exemplu, un atac cyber interceptat dinspre China îi va aduce lui Hellvig laudele omologilor nord-americani, în timp ce recunoașterea unor atacuri cibernetice asupra sistemelor folosite la euro-parlamentarele din România nu i-ar aduce nimic: cel mult necazuri.

                  Hai necaz, necaz, de mic SRI-ist am tras

Ucraina este un stat sub asaltul atacurilor cibernetice, asistat internațional în implementarea apărării cibernetice. Faptul că peste îngrijorarea oficialilor ucrainieni precum Avakov, venea serviciul secret ucrainian (SZRU, echivalentul Serviciului român de informații externe din România) care explica în clar cum poate fi modificat rezultatul unui proces electoral în punctul său final, clarifică lucruri care altfel erau menținute de SRI la nivelul de confuzie publică: infectarea serverelor cu „viermi” capabili să distorsioneze statisticile și baza de date din computerele aferente stațiilor de votare, activarea în ziua votării a unor viruși în adormire din computerele Comisiei cu viruși diferiți, care pot bloca sau afecta transmisia de date și centralizarea online a votului pot modifica rezultatele electorale la centralizarea lor.

Interferența cyber pentru a influența rezultatele alegerilor prezidentiale (SZRU). Click pe imagine pentru mărire!

Este de menționat că ofițeri ucraineni au susținut traininguri pe securitate cibernetică, în cadrul unui proiect finanțat de România (printr-o unitate SRI) începând din anul 2015. Prelungit eventual dincolo de alegerile prezidențiale din România

                                      Banii, spectrul și proiectul

Spectrul unui eșec n-a existat niciodată fiindcă proiectul românesc din Ucraina a avut din start suporteri puternici : „Ukraine-NATO Trust Fund on Cyber Defence” (presc. NATO-UKRAINE TF CD) fusese propus în 2014, la un summit NATO din Țara Galilor, probabil după ce cancelarul german Angela Merkel va fi aflat că Ucraina are frontieră comună cu Rusia: declarat operațional în decembrie 2014, Acordul a fost semnat în iulie 2015 între Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) și SRI (România), iar în iulie 2017, Sorin Ducaru (NATO) anunța prelungirea lui. România a colectat bani, a invitat donatori pentru proiect, a oferit ca executant de proiect unitatea RASIROM a SRI și a adus din import  hardware și software specific începând cu 2016.

În plus, au fost organizate traininguri pentru staff-ul ucrainean și asistența tehnică necesară. Astfel, Ucraina își dezvolta treptat capabilitățile cibernetice în limita contribuțiilor sosite de la națiuni-donor: în prima fază financiară (din 2015), România a cheltuit inițial 500.000 euro, iar alte state precum Albania sau Portugalia au oferit câte 30.000 euro. Proiectul a instalat în Ucraina un Centru de management al incidentelor de cyber-securitate și laboratoare pentru cercetarea lor.

                                   Tentative de blocare cibernetică

Dacă definitivarea primei etape de implementare a fost lăudată de toți și a fost  mulțumitoare pentru NATO și partea ucraineană, de ce totuși a insistat și insistă România pe un proiect scump, în Ucraina, prelungit eventual dincolo de alegerile prezidențiale din România (noiembrie 2019)? În iulie 2017, Eduard Hellvig (SRI) își exprima dorința de a continua acest proiect de întărire a scutului cibernetic al Ucrainei și care, eventual, va fi dus dincolo de alegerile prezidențiale din 2019, din România. Aceasta în contextul că scutul cyber românesc nu este nici pe departe „definitivat”.

Proiectul derulat în Ucraina de SRI a adus în zonă bani, tehnologie de ultimă generație și a calificat forță de muncă în cibernetică, iar „celule” aflate în afara controlului Kievului pot de-acum să planifice mai „organizat” cyber-atacuri de modificare a scorului electoral din România. De-acum, din „vecinătatea” proiectului care protejează infrastructura Ucrainei, elemente necontrolate de Kiev vor duce la îndeplinire cyber-atacuri doar asupra obiectivelor din alte state, cu precădere țări vecine: iar alegerile prezidențiale și europarlamentare vor fi mereu atractive pentru „vânătorii de recompense” cibernetici.

                    SRI „clasifică” deja România cibernetică

Previzibil, pentru partea a doua a Proiectului din Ucraina, unitatea RASIROM vrea să mențină aceeași „arhitectură” – cu România „conducător de proiect” și cu reînnoirea căutărilor de finanțări. Implementarea proiectului și dezvoltarea sa consolidează apărarea Ucrainei, dar nu va avea efecte mari în ceea ce privește atacurile cibernetice dinspre Ucraina spre ținte străine, inclusiv din România. În plus, potențiala atacare a comunicațiilor Alegerilor Euro-parlamentare sau Prezidențiale și tăcerea SRI, menține întrebări în suspensie, la care actuala Comisie anti-fraudă din Parlamentul României (președinte Olguța Vasilescu) are datoria să răspundă.

Dealtfel, AEP are un departament (de control al campaniilor electorale) care analizează, verifică, gestionează și arhivează rapoartele, declarațiile și documentele aferente campaniilor electorale. Dacă președintele AEP „nu știe” de atacuri cibernetice asupra procesului electoral din 26 mai, dar SRI cunoaște și „nu poate să o spună” fiindcă este totul „clasificat”, atunci Olguța Vasilescu poate să afle totul, sub forța pe care legea o dă Comisiei sale de verificare a acuzațiilor de fraudă la alegerile din 26 mai.

                                  Ce-avem noi aici? 

Avem, așadar, un SRI care tace chitic, avem apărarea cibernetică a Ucrainei implementată cu specialiști români dintr-o societate a SRI, avem un stat-gazdă numit Ucraina cu faimă recentă de paradis al hackerilor, dar avem și o „rețetă” de câștig electoral prin atac cibernetic, oferită de un serviciu secret ucrainean.

 În mod normal, Comisia anti-fraudă Olguța Vasilescu ar trebui să îl cheme la audieri pe directorul SRI, Eduard Hellvig, pentru o informare mai amplă. Iar un finanțator „haștag resist”,  la ziua de naștere a lui Eduard Hellvig (27 Oct.), la doar două săptămâni distanță de alegerile prezidențiale, se va putea gândi să ofere un cadou reușit șefului directorului SRI din Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), respectiv președintele Klaus Iohannis – lider neîncoronat al mișcării „haștag resist”: evident, cadoul va fi al doilea mandat prezidențial.

Nici nu ar fi complicat: se aplică „rețeta” SZRU, iar un atac cibernetic dinspre Ucraina spre comunicațiile electorale ale Alegerilor Prezidențiale nu ar trebui decât să cloneze identitățile celor din grupul „haștag resist”, respectiv să tripleze numărul votanților USR și PNL.

                                                                                                                         Traian Horia

Sursa: cristoiublog.ro

Nota redacției „Justițiarul”: Faptul că mai multe site-uri naționaliste, printre care și „Justițiarul”, au fost atacate cibernetic anul trecut taman din Ucraina pentru a fi anihilate, confirmă intensa activitate a hackerilor SRI-ului în țara vecină.

Să nu uităm că și partenera SRI-ului, Laura Codruța Kovesi, cât a fost șefa DNA, a semnat în septembrie 2017 un Memorandum pentru „schimb de informații pe anticorupție” cu Artyom Sytnik, directorul Biroului Național Anticorupție din Ucraina (NABU): Ambasadele SUA „cântă”, slugile „joacă”: Hai să dăm mână cu mână, anticorupția ucraineană și cea română

Citiți NEAPĂRAT și Aviz și pentru România, confesiunile unui haker politic sud-american: Hackerii care asigură succesul în alegerile electorale

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*