În cele ce urmează, o să ne referim concret la săvârşirea infracţiunii de  constituire a unei organizaţii cu caracter fascist, aşa cum se regăseşte aceasta în  Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 214 din 28 martie 2002, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii. Am publicat pe această temă mai multe articole, arătând că Grupul Etnic german a fost o organizaţie nazistă din Al Doilea Război Mondial, desfiinţată la cererea imperativă a Puterilor Aliate prin Convenţia de Armistiţiurie 1944, urmată de Decretul - Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai, prin care a fost dizolvat Grupul Etnic German. Considerăm că cel mai relevant şi documentat material publicat de noi este cel intitulat „Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), condus de Klaus Iohannis, se declară oficial continuatorul partidului nazist din al Doilea Război Mondial". Acest articol se poate lectura  pe internet la adresa: http://sibiu.justitiarul.ro/index.php/atitudini/388-forumul-democrat-al-germanilor-din-romania-fdgr-condus-de-klaus-iohannis-se-declara-oficial-continuatorul-partidului-nazist-din-al-doilea-razboi-mondial.html
În fapt, în data de 27 februarie 2007, Hans Klein, în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei municipiului Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), a depus la Judecătoria Sibiu o Cerere de chemare în judecată împotriva municipiului Sibiu reprezentat de primarul Klaus Iohannis (şeful lui Klein în F.D.G.R., Iohannis fiind preşedintele organizaţiei la nivel naţional) şi Consiliului Local Sibiu, unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată, 16 consilieri (printre care şi petentul Hans Klein) din totalul de 23. Numitul Hans Klein a solicitat prin acţiunea civilă depusă la Judecătoria Sibiu următoarele: «Vă rugăm să constataţi calitatea de succesor în drepturi al organizaţiei noastre faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe)». Instanţa a admis cererea preşedintelui organizaţiei F.D.G.R. a municipiului Sibiu, Hans Klein, iar sentinţa civilă nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, nu a fost atacată de nimeni şi a rămas definitivă. Aşa că, în mod oficial, printr-o sentinţă definitivă, Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), este succesorul unei organizaţii naziste. Oricine ştie că nu te poţi declara succesor al unei organizaţii, partid, asociaţii sau fundaţii fără să-i preiei automat statutul. Deci, F.D.G.R şi-a însuşit obligatoriu, prin această succesiune, statutul şi doctrina nazistă! Ce refuză cu îndârjire să observe magistraţii sibieni este faptul că Hans Klein, când şi-a chemat şeful şi colegii de la F.D.G.R. în judecată nu a solicitat în cererea de chemare în judecată doar calitatea de succesor al Grupului Etnic German, ci şi-a declarat organizaţia, Forumul Democrat al Germanilor din România ca fiind CONTINUATOR AL GRUPULUI ETNIC GERMAN, împrejurare care agravează consecinţele penale ale faptei. Apropos de aceşti saşi, care se dau în judecată pe ei înşişi,  deoarece tot spunea Johannis, ironic, că o să se dea în judecată singur, fiindcă trebuie să restituie, conform deciziei Curţii de Conturi, „sporurile speciale" acordate tot de el pentru sine şi restul bugetivorilor din subordine, înseamnă că la saşii sibieni a devenit un obicei să se dea singuri în judecată şi să câştige întotdeauna!
Sentinţa civilă nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007 a încălcat Constituţia României, care prevede la art. 11, alin. (1): „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte."  Ori, Statul român a fost parte semnatară a Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944, care prevedea la articolul 15: „dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc, nepermiţând în viitor existenţa unor astfel de organizaţii",  aşa că prin sentinţa civilă nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, emisă de judecătoarea Morar Maria,  din cadrul Judecătoriei Sibiu,  care a decis că Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.) este succesorul organizaţiei naziste Grupul Etnic German s-a încălcat până şi legea fundamentală a statului român, Constituţia.
Aceeaşi judecătoare Maria Morar nici măcar nu a catadicsit să anunţe Parchetul despre acţiunea civilă depusă la Judecătoria Sibiu, în data de 26 februarie 2007, de către Hans Klein, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu a F.D.G.R.-ului, care solicita să se constate „calitatea de succesor în drepturi  al organizaţiei noastre faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe)" şi nici nu a înştiinţat acelaşi Parchet în legătură cu propria ei decizie judecătorească de admitere a cererii, deşi avea această obligaţie.
Prin sentinţa civilă sentinţa civilă nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, s-au mai încălcat următoarele legi: Convenţia de Armistiţiu  din 12 septembrie 1944 şi Decretul - Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai al României.
Justiţia sibiană a permis reactivare unei organizaţii etnice care prin membrii ei fanatizaţi a comis crime împotriva umanităţii!
Noi ne-am făcut datoria de jurnalişti, sesizând opinia publică prin numeroase articole publicate în revistele „Justiţiarul" şi „Justiţiarul sibian", dar am depus şi plângere penală în data de 4 iunie 2010 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu. Aceasta a fost pasată Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu. Plângerea era îndreptată împotriva făptuitorului Forumul Democrat al Germanilor din România, cu sediul în municipiul Sibiu, str. G-ral. Magheru, nr. 1-3, nr. 29, judeţul Sibiu, persoană juridică română de drept privat şi împotriva  reprezentanţilor acestuia, numiţii Iohannis Klaus Werner, preşedinte al organizaţiei, la nivel naţional şi Klein Hans, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu, pentru săvârşirea infracţiunii de  constituire a unei organizaţii cu caracter fascist, aşa cum se regăseşte aceasta în  Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 214 din 28 martie 2002, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii. Despre soluţia NUP (neînceperea urmăririi penale) la Dosar 3345/P/2010 din data de 5 mai 2011, aparţinând procurorului Blînda Tudor Andrei, după 11 luni de tergiversare a cercetării, am scris pe larg în articolul intitulat „Obedienţa faţă de F.D.G.R., blândul procuror Blînda şi soluţiile sale împăciuitoare", publicat în revista „Justiţiarul sibian" din 20 septembrie 2011 (http://sibiu.justitiarul.ro/index.php/atitudini/463-obedienta-fata-de-fdgr-blandul-procuror-blinda-si-solutiile-sale-impaciuitoare.html). Am înaintat plângere împotriva Rezoluţiei procurorului Blînda în data de 28 iunie 2011. În 15 iulie 2011 se pronunţă, la fel de superficial, prim-procurorul adjunct al parchetului de pe lângă jude­cătoria Sibiu, doamna Paraschiva Turcu, care bineînţeles că a menţinut rezoluţia nelegală a subalternului. Semnatarul acestui articol a înaintat la Judecătoria Sibiu plângere împotriva soluţiei procurorilor (Dosar nr. 10979/306/2011), care s-a judecat la data de 17.01.2012, amânând soluţia pentru data de 31.01.2012, când a respins plângerea. Iniţial judecătorul dosarului a fost doamna Draşoveanu Corina Ionela, preşedinta Judecătoriei Sibiu. La termenul din 11.10.2010 doamna judecătoare a depus o declaraţie de abţinere, care a fost respinsă, dar după scurgerea mai multor termene s-a ajuns ca în final să se îndeplinească dorinţa doamnei preşedinte, care s-a spălat pe mâini precum Pilat din Pont şi cauza să fie judecată de doamna judecător Hămbăşan Bianca. Cel puţin aşa presupunem, din moment ce dânsa a prezidat şedinţa în care s-a dezbătut fondul, iar până la închiderea ediţiei nu am intrat în posesia motivării.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu a decis neînceperea urmăririi penale, eternul NUP atunci când este vorba de primarul sibian Klaus Werner Iohannis (protejat pe considerente politice, având în vedere că reprezintă interesele germane în România, iar Germania conduce U.E.) sau acoliţii lui. Însă acelaşi parchet a solicitat în instanţă (Dosar nr. 13354/306/2010) revizuirea şi anularea deciziei prin care F.D.G.R. devenise succesor al Grupului Etnic German, pe baza aceloraşi probe depuse de subsemnatul în plângerea penală! O atitudine mai contradictorie decât aceasta nici că se poate. Deci, procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu prin  acţiunea de revizuire depusă în instanţă ne dau dreptate, dar, pe altă parte, prin NUP-ul acordat cu largheţe, infirmă adevărurile susţinute de noi şi totodată chiar de ei în cele două procese intentate de acelaşi  Parchet, desfăşurate la Judecătoria şi Tribunalul Sibiu în dosar nr. 13354/306/2010. În ceea ce priveşte acţiunea Parchetului, instanţele sibiene au admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire. Trecuseră mai bine de trei ani de la decizia iresponsabilă a judecătoarei Maria Morar, în acel proces judecat pe ascuns, fără „tam-tam", în care F.D.G.R. s-a dat practic pe sine însuşi în judecată, din moment ce reclamant era F.D.G.R. Sibiu (prin Hans Klein, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu), iar pârâţi erau municipiul Sibiu prin primarul Klaus Werner Iohannis (preşedinte F.D.G.R. la nivel naţional) şi Consiliul Local Sibiu (unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată, 16 consilieri, printre care şi „petentul" Hans Klein, din totalul de 23). „Normal" că procesul a fost câştigat, din moment ce pârâţii (unii si aceiaşi cu „pârâcioşii") nu s-au prezentat în instanţă, interesul lor fiind ca să se admită cererea depusă de Hans Klein, acesta fiind împins de la spate în demersul său de către şeful său suprem pe linie de F.D.G.R., Klaus Iohannis.
Pentru a înţelege gravitatea resuscitării organizaţiei naziste Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe), reamintim ce a reprezentat acesta în România şi Europa.
Sub presiunea Germaniei naziste, la 21 noiembrie 1940, în România a fost emis Decretul - Lege nr. 830 pentru constituirea Grupului Etnic German din România. Acest grup etnic a fost o organizaţie cu statut de persoană juridică, subordonată direct capitalei celui de-al treilea Reich. „Cetăţenii germani ai ţării (România - n.n.), înmănuncheaţi în Grupul Etnic German, constituiau o corporaţie de drept public, pusă sub protecţia Germaniei de care era direct şi în primul rând dependentă" (c.f. Michael Kroner, Horst Göbel, „Vor 50 Jahren. Flucht-Deportation-Enteignuug-Entrechtung", pag. 54, Nürnberg, 1994). După 21 noiembrie 1940, „Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe) a căpătat un statut de semi-autonomie în cadrul statului român, iar o organizaţie a sa şi-a schimbat numele în „N.S.D.A.P. der Deutchen Volksgruppe în Rumaniein" (Partidul Naţional Socialist al Grupului Etnic German din României). Acesta şi-a creat şi o organizaţie de tineret, „Deutsche Jungend in Romanien" (Tineretul german din România) (c.f. „Armata română 1941-1945", Cornel Scates, Horia Şerbănescu, Cap. „Cetăţeni români în armate străine" şi „Magazin istoric" nr. 5/2001, dr. M. Tejchunean „Voluntari români în Waffen SS"). Conform aceloraşi surse: „au fost înfiinţate, de asemenea, o serie de organizaţii paramilitare (în România - n.n.) după modelul celor deja existente în Reich: „Einsatz Stafflen" şi „Deutsche Mannschaft", care erau echivalentul germano-român al lui „Allgemeine SS" şi „SA" şi cuprindeau 31.000 de persoane.  În iarna 1940-1941, prin operaţiunea „1000 Mann Aktion",  realizată în biroul Reichsführer-ului Heinrich Himmler şi condusă în România de către Andreas Schmidt, a fost încorporat primul lot de etnici germani de cetăţenie română (saşi şi şvabi) în unităţi Waffen SS, aflate toate sub comanda directă a Reichsführer-ului SS (comandantul suprem al SS-ului) Heinrich Himmler. Iată ce afirma Himmler, șeful SS-ului și al Poliţiei Secrete de Stat, poliţia politică cunoscută cu numele abreviat Gestapo, în discursul său din 9 iunie 1942: „Tot ceea ce facem trebuie să fie justificat în raport cu strămoşii noştri. Dacă nu regăsim această legătură morală, cea mai profundă şi cea mai de nădejde, pentru că e cea mai naturală, nu vom fi în stare, la nivelul la care ne aflăm, să învingem creştinismul şi să construim acest Reich germanic care va fi o binecuvântare pentru întreg pământul. De milenii, este de datoria rasei blonde să domine planetă şi să-i aducă întotdeauna fericirea şi civilizaţia."
Ca să nu mai existe dubii de interpretare, iată ce spune chiar un etnic german William Totok, scriitor de origine germană (şvab) din Banatul românesc în lucrarea sa „Germanii din România între nazism şi stalinism": „Pe 27 septembrie 1940, în fruntea Grupului Etnic German este numit candidatul Berlinului, Andreas Schmidt. La scurta vreme după instalarea în fruntea comunităţii, Schmidt şi ceilalţi nazişti radicali înfiinţează, pe data de 9 noiembrie 1940, Partidul Naţional - Socialist Muncitoresc German al Grupului Etnic German din Romania (NSDAP der DVGR). Printr-un decret de lege publicat pe 20 noiembrie 1940, statul naţional-legionar român al lui Antonescu acordă Grupului Etnic o largă autonomie, devenind personalitate juridică de sine stătătoare. Astfel, Grupul Etnic German devine un soi de stat în stat, cu largi drepturi privind organizarea învăţământului, a presei şi a vieţii bisericeşti. Schmidt practică o politică de supunere totală faţă de Germania hitleristă, transformând partidul nazist autohton în instrumentul principal de conducere al Grupului Etnic."  Întregul material al scriitorului german William Totok a fost prezentat în cadrul seminarului internaţional „Minorităţi, moşteniri culturale, civilizaţie româneasca contemporană" (Bucureşti, 21-22 octombrie 2003) şi publicat în „Observator cultural" nr. 197.
Revenind la decizia din dosarul nr. 10979/306/2011, de respingere a plângerii împotriva soluţiilor procurorilor, anunţăm pe această cale că nu am abandonat lupta împotriva nelegiuirii şi ne vom adresa Curţii Europene a Drepturile Omului, deoarece, prin relansarea unei organizaţii naziste, condamnate internaţional pentru crime de război, se încalcă drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului!

Următor >