Puncte de vedere

Biserica lui Hristos și biserica oamenilor (III)

    În sfîrșit, a venit timpul să vorbesc mai pe larg despre Marcion din Sinope. Vreau să precizez de […]

 

 

În sfîrșit, a venit timpul să vorbesc mai pe larg despre Marcion din Sinope.

Vreau să precizez de la bun început că deși știu că în ultimele secole au fost refăcute unele dintre scrierile lui Marcion, eu nu am avut posibilitatea să citesc nici nici una.

Vreau să mai precizez că atunci cînd  Marcion excludea Vechiul Testament, nu se prea știe ce excludea, fiindcă în acel moment nu exista canonul Bibliei (adică ce cărți urmau sa fie cuprinse în Vechiul Testament și în Noul Testament). Trag concluzia că Marcion contesta Pentateuhul sau Cărțile lui Moise, adică primele 5 capitole ale Bibliei, pe care le contest și eu. Marcion a arătat, pentru prima dată, diferența enormă dintre Iahve și Dumnezeu, pe care bisericile creștine îi consideră unul și același. Voi expune părerea mea.

Chiar dintre primele versete ale Bibliei, din Facerea (sau Geneza), aflăm că Dumnezeu a făcut lumea în 6 zile, iar în a șaptea s-a odihnit. De aici, mozaismul a instituit sabatul (sîmbăta), adică ziua liberă. Creștinismul a schimbat ordinea zilelor săptămînii așa că săptămîna nu mai începea cu duminica ci cu lunea, astfel încît ziua liberă, cea de-a șaptea, a devenit duminica. Apare prima întrebare. De ce s-a odihnit Dumnezeu? Cînd se odihnește cineva? Păi, atunci cînd a obosit. Și atunci, ce este Dumnezeu, ființa materială sau imaterială? Biserica ne spune că este duh, adică ființă imaterială. Deci, Dumnezeu nu poate obosi, ca să aibă nevoie de odihnă.

Mîntuitorul a exprimat foarte clar aceasta cînd a spus „Tatăl Meu lucrează pînă acum și Eu, de asemenea, lucrez” (Ioan, 5.17). Adică, Dumnezeu lucrează permanent, fără concediu de boală sau de odihnă, fără zile libere sau recuperări – ca și diavolul, de altfel.

Sînt convins că lumea a fost creată de Dumnezeu, dar nu cum se spune la începutul Bibliei. Cum? Nu știu. Dar nu aștept să vină cineva care să-mi spună că în urma unei ploi cosmice, într-o gropiță de pe planeta Pămînt, au căzut niște mormoloci care, prin dezvoltare, au ajuns să creeze (printre altele) sionismul, bolșevismul, fascismul, bomba atomică, NATO și UE

În continuare, după ce crează primii concubini, Iahve le dă și primele două porunci. Prima, a fost „Creșteți și vă înmulțiți”, iar cea de a doua a fost „Nu mîncați din roadele pomului acestuia”. Oare Dumnezeu, care a creat o lume atît de logică (a cărei logică se întîmplă cîteodată să nu o înțelegem), putea să fie atît de ilogic încît să dea două porunci care se bat cap în cap? Atîta timp cît nu mușcau din fructul oprit, cei doi nu și-ar fi văzut goliciunea, nu și-ar fi perceput instinctele sexuale și nu ar fi putut să se înmulțească.

În Vechiul Testament, nu se scrie că fructul oprit ar fi fost mărul, dar așa s-a socotit, că ar fi acesta. Ce or avea toate legendele și basmele cu bietul măr? Mărul i-a alungat pe Adam și Eva din paradis, mărul dat de Paris Afroditei a dus la izbucnirea războiului troian, mărul era pe creștetul capului fiului lui Wilhelm Tell cînd acesta a tras cu arbaleta, mărul l-a condus pe Isaac Newton să descopere legea gravitației (am citit că și asta ar fi legendă), Albă ca Zăpada a mușcat din mărul otrăvit pe care i-l adusese, sub acoperire, maștera, Prăslea s-a dus după merele de aur, etc. Pînă și una dintre cele mai mari metropole ale păcatului, New York, este numit „Big Apple”, adică ”Mărul cel mare”.

Aflăm că în urma descoperirii instinctelor sexuale (fiindcă nu cred că era vorba pe atunci de dragoste), Eva dă naștere lui Cain și lui Abel, iar după ce primul îl ucide pe al doilea, Eva reface cvartetul cu Set. După un timp neprecizat, Cain și Set își iau neveste. Păi pe cine, pe mama lor, Eva, fiindcă nu apare în distribuție nici o altă femeie?

Iahve, terminîndu-și treburile de creator, se transformă în judecător și, fără drept de apel sau de recurs, îi condamnă la moarte pe homosexualii din Sodoma și Gomora (pedeapsă excesivă, dar din care UE nu a învățat nimic) și îi îneacă prin potop pe toți ceilalți evrei în afară de familia lui Noe (trag această concluzie din faptul că potopul a avut un caracter local, fără să afecteze restul lumii). Fără să știu numărul total de animale luate pe Arcă de Noe, mă întreb cîte zeci de tone de fîn, cîte tone de grăunțe, cîte tone de nutrețuri combinate a încărcat în cală, dar și cîte tone de conserve a luat pentru consumul său și al familiei sale.

Cred că am dat suficiente exemple din Facerea. Trec la a doua carte a Vechiului Testament, Ieșirea (sau Exodul).

Iahve nu prea mai avea treabă, astfel încît cobora des pe pămînt ca să stea de vorbă cu evreii. Astfel, întrucît îl simpatiza mult pe Moise (Moshe), poartă cu acesta o lungă șuetă în vîrful muntelui Sinai.  Avînd deplină încredere în acesta, Iahve îi încredințează cele 10 porunci, dintre care cea de-a șasea spunea „Să nu ucizi!”.

Taman atunci, la poalele muntelui Sinai, evreii care îl așteptau ca proștii de atîtea zile pe Moise, îl convinseseră pa Aron (fratele mai mare al liderului) să le facă Vițelul din aur. După ce tocmai îi dictase lui Moise să nu ucidă, Iahve, un duh coleric, instabil psihic, lipsit de control, îi spune lui Moise să coboare și să îi omoare pe toți. Noroc cu Moise, om cu capul pe umeri, care îi spune că nu este cazul. Iahve se liniștește și îi dă dreptate.

Apoi, continuă cu poruncile. Lumea știe de cele 10 porunci. De fapt, acestea au fost cele mai importante, dar în total au fost 613. Două comentarii la acestea:

– după ce Iahve îi spune lui Moise să nu ucizi, vine cu o lungă listă de fapte care trebuie pedepsite cu moartea (printre care și homosexualitatea);

–  Iahve stabilește și regululile legate de sclavie, precizînd că robul evreu poate fi eliberat după 7 ani de robie – este evident, din acest text, că doar robii evrei pot fi eliberați – ceilalți, rămîn în robie perpetuă!.

Iahve îi mai spune lui Moise „Eu, Domnul Dumnezeul tău, sînt un Dumnezeu gelos”. În traducerile românești ale Bibliei, apare cînd gelos, cînd zelos. În traducerile în francează, italiană și engleză, fără echivoc, se spune gelos.

Priviți la Iahve, un duh care obosește, care este ilogic, care ucide și care instigă la crimă, care sprijină robia, care este coleric și șovăielnic, care este gelos – are vreo asemănare cu Dumnezeul nostru, al creștinilor?

Cărțile lui Moise sînt în mod evident o minciună, nu puteau fi scrise cu cca. 600 de ani înainte de inventarea alfabetului ebraic.

Am expus în alte articole sau comentarii părerea mea, că Septuaginta, tradusă la cererea faraonului Ptolemeu al II-lea în jurul anului 280 î.Ch. din limba ebraică în limba greacă de cei 72 de înțelepți evrei din Alexandria, care au introdus, pentru a justifica pretențiile evreilor la stăpînirea lumii, vorbele lui Iahve prin care i le promitea lui Avram și Moise (iar apoi și lui Iosua) că orice bucată de pămînt pe care piciorul lor va pune talpa, le-o va da lor. Probabil că acesta a fost motivul pentru care în cele trei caravele cu care Cristofor Columb a plecat spre vest, s-au îmbarcat patru evrei (printre care, unul, era translator – cînd ei nu știau unde vor ajunge, în sau din ce limbă trebuia să traduca?), care au declarat că s-au convertit la creștinism.

                                                                          *

Este greu de înțeles de ce Sfînta Biblie începe cu acest fals grosolan care este Pentateuhul, care îi determină pe cei care încep să o citească, să abandoneze lectura înainte de a ajunge la ce este mai important, adică la Evanghelii? Din cauză că diavolul și-a pus de mult oamenii în fruntea bisericilor creștine? Constantin cel Mare, cel care într-adevăr a oficializat credința creștină, care a fost un criminal (că și-a ucis doi cumnați, dușmani, este una – dar și-a ucis dintr-o gelozie nejustificată atît primul născut, cît și pe Fausta, se pare singura sa soție legitimă), este considerat de unii (printre care și eu) inițiatorul acțiunii de subminare a creștinismului  El a oficializat creștinismul, dar și-a subordonat biserica  Cîți știți despre sinoadele declarate ticăloase? Acele sinoade în care, după interesul bazileului, se convoca sinodul care vota ce vroia bazileul – cînd interesul politic al bazileului se schimba, era convocat un nou sinod, în cadrul căruia aceiași care votaseră într-un fel, acum declarau sinodul la care participaseră ca fiind tîlhăresc, și acum votau invers.. Apoi, cînd biserica a vrut și puterea politică, Roma a inventat sfintele taine care încălcînd Evangheliile, erau aducătoare de bani și de informații. Preluate ulterior și de ortodoxie.

Dar nu știu pe cîți vă interesează asta. Omenirea este condamnată fiindcă nu vrea să vadă Adevărul.

                                                                                                                    Dan Cristian IONESCU

Biserica lui Hristos și biserica oamenilor (II)

Biserica lui Hristos și biserica oamenilor

2 Comments

  1. Cristian

    Oamenii s-ar fi inmultit, dar nu prin act sexual. Impreunarea ca la animale a aparut o data cu caderea din Har. Eva si apoi Adam invinsi de ispita curiozitatii au vrut sa cunoasca binele si raul, sa fie asemenea lui Dumnezeu. De aici toata suferinta lumii actuale si pacatul stramosesc. Marul si pomul sunt puse in Scriptura ca simboluri, ca sa priceapa si babele cele simple.

  2. Cristian

    Nu Roma a inventat Sfintele Taine, ci insusi Hristos Dumnezeu, cea mai importanta fiind Euharistia la Cina cea de Taina. „Aceasta sa o faceti intru pomenirea Mea” spune Evanghelia.
    Papismul (catolicismul) a aparut abia in 1054 si nu ei reprezinta Biserica primara. Crestinismului autentic a trebuit sa i se adauge si titulatura de „drept slavitor” (ortodox) tocmai ca sa se faca deosebirea de catolicism care se extindea ca o molima ajutat de puterea politica a Papei si de dogmele noi, eretice, care usurau mult si confortabil viata credinciosului periclitandu-i insasi mantuirea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*