Puncte de vedere

Biserica lui Hristos și biserica oamenilor (IV)

    Dacă îl critici pe Klaus Iohannis că îi apără pe corupții Occidentului (despre care nu a vorbit niciodată), […]

 

 

Dacă îl critici pe Klaus Iohannis că îi apără pe corupții Occidentului (despre care nu a vorbit niciodată), înseamnă că lovești în instituția prezidențială? Nu, înseamnă pur și simplu să spui adevărul, suprema valoare creștină.

Dacă spui despre Laura Codruța Kovesi că alege, după criterii aparent doar de ea știute, pe care corupți să îi cerceteze, aresteze și să îi trimită în judecată (cu toții români) și pe care nu (cu toții străini), înseamnă că sapi la temelia templului anticorupției? Nu, înseamnă să spui adevărul

Dacă aduci în discuție situația inadmisibilă, chiar satanică din fruntea BOR, în care, de la Sodoma și Gomora și pînă la Vițelul de Aur, găsim toate păcatele pentru mîntuirea cărora s-a jertfit Mîntuitorul, la care s-au adăugat multe altele, noi, înseamnă că ești împotriva creștinismului? Nu, înseamnă să spui adevărul.

Să spui adevărul despre președinte, despre șefa DNA, despre conducătorii bisericii nu înseamnă să lovești aceste instituții. Aceste instituții nu pot fi discreditate decît de cei care le conduc.

Cînd un pom este atacat la crengile de sus de omizi care, mîncînd una după alta frunzele  riscă uscarea pomului, soluția nu este să tai pomul, ci să tai crengile atacate.

M-a trezit azi dimineață, devreme, un prieten care m-a pus să citesc transcriptul unei convorbiri telefonice (există și înregistrarea audio, dar la rația mea redusă de MB/Megabyte zilnic, nu îmi permit). Convorbirea era purtată între doi preoți, dintre care unul a declarat că înainte de a îmbrăca hainele preoțești, a urmat școala de ofițeri SRI (întrucît prietenul mi-a spus că înregistrarea era profesională, înclin să cred ca acesta a fost realizată chiar de cel în cauză). Este uluitoare:

AUDIO: Homosexualitate, pedofilie, suspiciune de crimă, înțelegeri mafiote, șantaj, ofițeri acoperiți, la vârful BOR!

O să dau în rîndurile următoare doar răspunsuri la unele comentarii postate la al doilea și al treilea episod al acestui serial:

„Cristian” ridică multe probleme, la care o să răspund doar parțial acum. Îl consider că este de foarte mare bună credință, dar nu cred că a citit de zeci de ori, ca mine, Sf. Evanghelii (și de fiecare dată găsesc ceva nou, care îmi scăpase pînă atunci), și nici nu cred că a citit materialele pe care le-am căutat cu osîrdie ani de zile. Evident că știu cînd a fost Marea Schismă, dar îl întreb dacă știe cine și cînd a inventat Sfintele Taine, fiindcă Mîntuitorul nu ne-a dat nici o taină, a vorbit pe înțelesul tuturor. Și singură poruncă (dintre cele devenite taine) dată de Mîntuitor a fost botezul, care pe vremea creștinismului primar (singurul creștinism adevărat, întrucît cine pe atunci se declara creștin chiar era, asumîndu-și moartea martirică) era Botezul. Iar acesta se săvîrșea după cum spusese Mîntuitorul: „Cine crede și se va boteza, va fi mîntuit, dar cine nu va crede va fi osîndit” (Mc.16.16). Doar prost să fii să nu înțelegi că Mîntuitorul a stabilit o ordine, întîi să crezi (deci să ajungi la vîrsta la care să poți gîndi), și apoi să te botezi. Desigur, pe atunci nu erau preoți, iar botezul era săvîrșit de cel desemnat de comunitatea creștină locală – și, tot desigur, pentru asta nu lua bani!). Cînd biserica creștină s-a pus pe făcut bani și strîns informații pentru obținerea și a puterii politice, Roma a inventat sfintele taine (dar și indulgențele). S-a ajuns la botezarea pruncilor ca nu cumva să se piardă banii în cazul în care unii vor muri pînă să ajungă la vîrsta la care vor crede sau, ajunși la această vîrstă, nu vor crede.

Pînă la sec. XI însă, ar merita citit un material despre cele 10 sinoade, dintre care sînt menționate oficial doar 7, întrucît două dintre acestea au fost declarate ca ticăloase chiar de către participanții la sinodul anterior, întrucît se schimbase vîntul politicii, iar ultimul, la care Roma nu participase dar îl acceptase, ulterior l-a declarat și pe acesta ticălos.

https://scrierile.wordpress.com/2008/07/13/penibila-istorie-a-sinoadelor-ecumenice-sau-cand-popii-se-omoara-si-se-injura-intre-ei/

Am fost foarte interesat să aflu cine și cînd a instituit sfintele taine, care nu trebuie să existe (taine au doar vrăjitorii, șamanii, magicienii, scamatorii, șarlatanii, conspiraționiștii, etc. – în Cuvîntul Mîntuitorului nu există nici o taină). După mulți ani de de căutări, am găsit într-un text o mențiune a teologului rus Serghei Bulgakov care a spus că „Abia în secolul XII, catolicismul a dogmatizat Cele Șapte Taine, iar Ortodoxia a făcut același lucru ceva mai tîrziu.” Sînt tentat să leg acest moment de altul, de anul 1077, cînd la Canossa, papa Grigore al VII-lea l-a adus pe Henric al IV-lea, împăratul Sfîntului Imperiu Roman, să vină desculț prin zăpadă ca să îi ceară iertare în genunchi. Atunci, biserica s-a pus pe adunat puterea politică și pe făcut bani. Și pentru ca oamenii să nu își dea seama de minciunile lor, de felul în care măsluiau cuvintele Mîntuitorului, a fost înființată și inchiziția, care a început să îi ardă pe rug pe laicii care citeau Biblia, dar și pe teologii care criticau derapajele Romei. De atunci, Dumnezeu și-a întors fața de la oameni, fusese din nou trădat.

Cel mai mare păcat al Romei (preluat și de Constantinopol ulterior) a fost îndepărtarea creștinilor de mîntuire, dar și de Dumnezeu. Vechiul Testament vorbea despre pocăință, Sf. Ioan Botezătorul în apele Iordanului le spunea evreilor pe care îi boteza „Pocăiți-vă, căci se apropie Împărăția Cerurilor!”, Sf. Ioan Gură de Aur numea pocăința ca fiind calea spre mîntuire. Pocăința presupune ca păcătosul să își recunoască în fața lui Dumnezeu păcatele, să le regrete sincer și să nu le repete (asta nu înseamnă ca nu va săvîrși altfel de pacate, noi! – dar și pentru acestea există calea mîntuirii!).  Dar Roma a inventat spovedania, prin care creștinii bogați, au învățat că dacă dau bani preotului, sînt absolviți de păcate – cea mai mare minciună! Nici un preot nu poate ierta păcatele, pe acestea le poate ierta, doar Dreptul Judecător! Biserica invocă harul pe care Mîntuitorul l-a dat Apostolilor Săi – veți găsi însă că au fost date cu totul alte haruri, despre care Sf. Pavel a scris că nu se transmit mai departe.

„Cristian” scrie despre sfinții părinți, dar pe cine îi include în această categorie, fiindcă nimeni nu știe exact? Unii îi consideră sfinți părinți pe Cei Trei Ierarhi și pe pe marii teologi din vechime, alții pe participanții la sinoadele ecumenice (dintre care unii, declarînd propriul sinod anterior ca fiind tîlhăresc, se declarau implicit ei înșiși ca fiind tîlhari), alții îi denumesc astfel pe călăgării de la Muntele Athos (dintre care erau prea puțini cu „ora”, adică cu rugăciunea, iar majoritatea cu „labora”, adică munca pe marile proprietăți athonite), alții, în țările lor, dau acest titlu (să zic așa) marilor lor sfinți teologi.

„Cristina” îmi adresează multe întrebări. Doamnă/domnișoară întrebările sînt foarte justificate, foarte întemeiate, și mă bucură faptul că vă preocupă aceste aspecte. Din păcate, la unele nu vă pot răspunde întrucît am și eu multe întrebări la care nu am primit răspunsul. Pe de-altă parte însă, cînd de atîta timp nu pot dormi noaptea și nu pot mînca ziua, este o minune că uneori mă mobilizez să scriu (dar pînă acum, în viața mea, s-au petrecut multe minuni, reale, fiindcă dacă unele cazuri pot fi considerate coincidențe, în altele, inclusiv ce mi s-a întîmplat pe Muntele Athos, coincidența este exclusă).

Vă dau deocamdata pe scurt cîteva răspunsuri.

Despre tălmăcirile Vechiului Testament (dacă prin tălmăciri înțegeți traducerile), nu pot să va spun prea mult fiindcă nu este nimic nou de spus. „Septuaginta” a fost tradusă pentru prima dată în limba greacă de evreii din Alexandria în jurul anului 280 î.Ch., după care în sec. III-IV d. Ch. a fost tradusă în latină de Sf. Ieronim (noua traducere, la care s-a adăugat și Noul Testament, fiind cunoscută sub denumirea „Vulgata”). Apoi, au apărut în decursul secolelor, noile ediții, în diferitele  țări creștine.

Unele au îndreptat greșeli ale traducerii inițiale. Ar trebui îndreptată și traducerea inițială a versetului din Matei 19.24, care spune în mod greșit  „Căci mai ușor va trece cămila prin urechile acului, decît să intre cel bogat în Împărăția Cerurilor” – greșeala pleacă de la confuzia între sensurile în limba greacă ale cuvîntului “kamelon”, care înseamnă atît cămilă, cît și odgon (prin gămălia unui ac foarte mare, un odgon subțire ar putea trece, dar o cămilă niciodată

Într-un mod la fel de absurd, în „Tatăl nostru” în limba română, se spune „și nu ne duce pe noi în ispită” – cum adică, Dumnezeu ne duce în ispită? Căutați în alte Biblii, și veți vedea traducerea corectă.

Este foarte interesantă analiza comparată a evoluției în timp a Evangheliilor în limba română, franceză, italiană și engleză.

Despre preoții corupți nu pot să povestesc, întrucît Dumnezeu m-a ferit de astfel de prietenii. Ce știu din ceea ce nu este public, nu are rost să vorbesc întrucît sînt mici găinării, mici păcate. Despre marile păcate, ale arhiereilor, am scris în multe rînduri, inclusiv aici:

http://www.justitiarul.ro/7950-2/

Nu aș putea spune că rabinii au făcut modificări la Vechiul Testament (care nu prea știm cum a fost el), în orice caz, rabinii au denaturant sensul traducerii făcute de înțelepții evrei din Alexandria prin ceea ce a devenit Talmudul.

Aș mai avea multe de spus la întrebările dvs., ca și ale tizului dvs., dar credeți-mă că puterile mele sînt tot mai reduse astfel încît am ajuns să mă limitez la un text de o anumită dimensiune.

În final, trimit celor interesați o cărticică foarte interesantă și foarte scurtă (44 pagini) – pare o fantezie, dar pe unul dintre eroi l-am recunoscut ca fiind un viitor mitropolit, iar un alt erou a fost recunoscut de un prieten al meu ca un viitor episcop.

http://www.glasulstramosesc.ro/Carti3/Pantecul-Desfranatei.pdf

Mi-aș dori să dau mult mai multe răspunsuri și lui „Cristian” și „Cristinei”, dar nu cred că voi mai apuca. Am început prea multe articole pe care nu mai am putere să le termin. Le-aș recomanda însă să recitească și să recitească Evangheliile, și să citească și alte texte decît cele oficiale, ale BOR.

                                                                                                                             Dan Cristian IONESCU

Biserica lui Hristos și biserica oamenilor (III)

Biserica lui Hristos și biserica oamenilor (II)

Biserica lui Hristos și biserica oamenilor

7 Comments

  1. congo

    vai de cel prin care vin smintelile ….caci smintelile vor veni

  2. Cristian

    Imi pare rau ca trebuie sa-i raspund unui ortodox, cele ce se cuvin baptistilor care nu inteleg ca niciun parinte nu cere aprobare pruncului pentru a-i oferi cele necesare traiului. Daca ar fi asa pruncul ar ramane nealaptat pentru ca facultatile lui mintale inca n-a invatat a rosti cuvantul ”lapte”. Ar ramane mut si nestiutor fiindca dupa o astfel de logica, n-are cum sa ceara a deveni invatat. Ar ramane pururea in patut pentru ca graiul sau nedezvoltat n-o sa ceara vreodata a dori sa faca primii pasi.
    Parintii fac din dragoste bine copiilor, natural, si nu pe principiul drepturilor omului sau al copilului, ideologie formulata dupa legi civice demente dupa care se conduc si multe secte aparute dupa sec. 15.

    Sfintii Parinti sunt acei oameni care au facut parte din cler si pentru viata lor exemplara a randuit Dumnezeu sa fie canonizati de Biserica. Multi dintre acestia au participat la cele 7 Mari Sinoade Ecumenice. Au mai fost 2 Sinoade Mari (anul 871 respectiv 1341) ambele tinute la Constantinopol, dar in prezent nu mai sunt recunoscute deoarece s-au ocupat explicit de ereziile catolicilor, pe care le-a condamnat.

    Dvs daca sunteti ortodox ar trebui sa cercetati istoria crestinismului din perspectiva ortodoxa, nu neutra. La acest aspect, m-ati derutat putin.

    Pentru ca se observa ca literatura patristica a fost tinuta in plan secundar, preferate fiind alte carti, am sa va sugerez sa cititi documente care au fundament doar ortodox in care veti vedea ca atat Scriptura cat si Sfintii Parinti aduc argumente foarte clare despre Sfintele Taine care au luat fiinta inca din vremea Mantuitorului si mult inainte de schisma, deci inainte de a lua fiinta catolicismul.

    E plin si internetul. Nu are rost sa le mai insir eu aici.

    Eu dau crezare sfantului , pentru ca acesta a fost un om exemplu neindoielnic care a iubit Adevarul si pe Dumnezeu. Filozofii si istoricii, fiindca au fost oameni viciosi cu pacatele lor, mai mult ca sigur ca au scapat si greseli, inexactitati, chiar minciuni.

    Iata ce spune Canonul 50 al Sfinţilor Apostoli:
    -sper ca nu va veti lua la tranta si cu Apostolii- 🙂

    ”Episcopul sau preotul, care nu va face trei afundări ale Tainei într‑un botez rostind la fiecare afundare câte un nume al Sfintei Treimi, ci va afunda PRUNCUL numai o dată spre închipuirea morţii Domnului, cum făceau ereticii eunomieni, să se caterisească. Căci Domnul n‑a zis: Să botezaţi în moartea Mea; ci: Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându‑i pe ei în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.”

    Canoane asemanatoare din vremea sfintilor apostoli mai sunt destule, ca sa nu mai amintesc si de cele hotarate intre anii (325-787) de sfinti parinti ca Sf. Nicolae, Sf. Vasile, Sf. Grigorie, Sf. Ioan Gura de Aur (are o impresionanta si vasta colectie de carti), etc… care fac referinta explicita la cele 7 Sfinte Taine ale Bisericii. Trebuie doar sa le studiati.

  3. nimic_sunt

    Draga domnule Dan Cristian Ionescu,

    Cu tot respectul, te intreb cinstit : D-ta esti sectar sau ortodox ?
    Din cele relatate, iarta-ma…, dar mie mi se pare ca “te scalzi” in aceleasi ape murdare ca si sectarii..

    As dori sa comentez punctual, referitor la marile dumitale dileme : Sfintele Taine..

    Taina Sfintei Impartasanii – Taina, care arde cel mai tare pe Diavol, pentru ca este insusi Sfantul Trup si Sfantul Sange al Mantuitorului Iisus Hristos.
    D-ta zici ca nu ne-a Lasat-o Hristos.., dar iata, in cele ce urmeaza, ca insusi Hristos, ne-a lasat aceasta Sfanta Taina :
    “ Sfanta Evanghelie dupa Luca, cap. 22 :
    14. Şi când a fost ceasul, S-a aşezat la masă, şi apostolii împreună cu El.
    15. Şi a zis către ei: Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paşti, mai înainte de patima Mea,
    16. Căci zic vouă că de acum nu-l voi mai mânca, până când nu va fi desăvârşit în împărăţia lui Dumnezeu.
    17. Şi luând paharul, mulţumind, a zis: Luaţi acesta şi împărţiţi-l între voi;
    18. Că zic vouă: Nu voi mai bea de acum din rodul viţei, până ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu.
    19. Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.
    20. Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi. “

    Deci a zis Domnul nostru Iisus Hristos : “aceasta sa faceti spre pomenirea Mea” !
    Daca cineva nu intelege.., atunci se aseamana cu soferul care tot spala parbrizul cu un lichid special care curata orice pata, dar el tot nu vedea cum trebuie…, pana cand, dupa un timp isi da seama ca defapt parbrizul este murdar pe dinauntru… (adica…, omul isi spala zilnic fata, dar asta nu inseamna ca si “vede curat”.. pana nu se spala si pe dinauntru… prin Taina Sfintei Spovedanii…
    Taina, despre care Domnia ta spune ca nu exista.., ca nici un preot nu poate ierta pacatele. Te inseli amarnic.., iata de ce :
    “Sfanta Evanghelie dupa Ioan, cap. 20 :
    21. Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.
    22. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;
    23. Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.“

    Nu conteaza cat de pacatos sau de duhovnicesc este preotul. Prin Hirotonie, i s-a dat aceasta putere de a ierta pacatele. Cat ar fi de pacatos, acest Har al Preotiei – nu i se va lua niciodata ! Ca nu va ajunge la sfintenie (la care suntem chemati cu totii), asta e altceva… El va raspunde de pacatele lui (si evident, si de smintelile produse..) ! Precum si noi, v-om raspunde pentru pacatele noastre, nu ale preotului ! Asa ca.., “sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte” !…
    Bine spunea Sfantul Parinte Arsenie : “la preotul care are pacate, nu te lasa sa te duci, pacatele lui ; iar la preotul care este duhovnicesc, nu te lasa sa te duci, pacatele tale”… !

    Mai zici D-ta, ca, Taina Sfantului Botez, trebuie facuta doar atunci cand omul ajunge el insusi la capacitatea de a discerne si a crede..
    Haideti sa analizam putin :
    “Sfanta Evanhelie dupa Marcu, cap. 16 :
    15. Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura.
    16. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.”

    Deci, de atunci a inceput acest Botez in numele Sfintei Treimi.
    Deci, daca cei care au crezut, s-au botezat, este absolut firesc ca sa-i boteze si pe pruncii lor ; pentru ca ei, ca parinti, crezand cu adevarat, doresc sa transmita aceasta credinta, prin Sfantul Botez -> copiilor lor.. Daca de exemplu, copilul moare la o varsta frageda si nu apuca el sa cunoasca si traiasca anumite experiente pentru a crede in Dumnezeu si a se decide sa se boteze.. Ce va fi cu sufletul acelui copil ? Cine va purta raspunderea ca acel copil nu a fost botezat ? Sau ce garantie ai tu, ca, atunci cand va creste mare, copilul tau va crede in Dumnezeu si se va boteza ? Avand in vedere sminteala si mizeria din zilele noastre, promovate ca fiind tot ce este mai bun si mai frumos.. – te intreb -, ce sanse sunt ca, copilul tau sa mai creada in Dumnezeu.. si sa se boteze.., lasandu-l asa.. sa „zburde liber” prin mizeriile lumii acesteia.. Ce garantie ai tu ca el va fi atat de capabil sa discearna si separe toate vicleniile si smintelile promovate de lucratorii Diavolului.. ?
    Pe cand.., Botezat fiind in Numele Sfintei Treimi, in Adevarata Credinta Ortodoxa, copilul primeste anumite daruri prin Taina Sfantului Botez. Cu ajutorul acelor daruri primite de la Duhul Sfant, copilul va putea sa discearna mai usor ce este bine si ce este rau !

    Am un amic, care are un copil ce are anumite probleme la ochi. Acest amic al meu, l-a invatat pe copilul lui sa se joace pe calculator tot felul de jocuri cu lupte, crime, etc.. (stiu ca ii cumpara tot aparea nou si se mandrea cu acele achizitii..).
    Ma intalnesc intr-o zi cu el si imi spune ca a fost in weekend, in vizita undeva prin zona Hategului.
    Auzind asa (si stiind ca, copilul are o suferinta la ochi), il intreb : l-ai dus pe copilul tau si pana la Manastirea Prislop, la Sfantul Parinte Arsenie ?
    Imi raspunde amicul : „aaaa, ce-ai ba… ; daca el va crede de cuviinta sa mearga pe calea Bisericii, va merge el cand va fi mare. E treaba lui..”
    Si atunci ii zic : Daa ?… ; Atunci de ce l-ai invatat de mic sa se joace acele mizerii pe calculator si nu l-ai lasat sa se faca el mare si sa decida daca va dori sa invete acele mizerii ? Nu a mai zis nimic… ; ce sa mai zica.. ; el transmitea copilului „credinta” pe care o avea si el..

    Si atunci te intreb eu pe D-ta, daca acel copilas nu ar fi fost botezat de mic, ce sanse ar mai fi pentru el, sa creada in Iisus Hristos si sa se boteze.. Insa, botezat fiind, darurile le are. Chiar daca acum sunt inactive, atunci cand copilul va avea cea mai mica dorinta de a-L cunoaste pe Dumnezeu, acele daruri primite la Sfantul Botez se vor activa si ii pot salva sufletul !

    Deci, draga Dan Cristian Ionescu, dupa cum spunea Sfantul nostru Parinte Arsenie Boca – „toate sunt de la parinti incepatura” -. Parintii poarta o mare responsabilitate pentru pacatele copiilor ! Daca parintii nu s-au interesat sa-i educe cum trebuie, ba unii chiar le-au dus cate un paharel cu bautura la gura sau i-au invatat sa injure si spuna tot felul de vorbe urate -> va fi vai si amar de ei, mai devreme sau mai tarziu… Necredinta si faptele rele ale copiiilor, se va cere (la judecata) si din mainile parintilor..
    La fel se va cere si educatorilor/invatatorilor/profesorilor care smintesc (cu voie sau fara voie), pe copiii care li s-au dat spre educare ! Ce vor pacatui prin acele sminteli -> din mainile lor se va cere ! (si nu le va fi usor !)

    Asa ca, draga Dan Cristian Ionescu, i-a seama si tu la ce sfaturi dai (scris sau vorbit), caci nu stii pe cine smintesti !

    Caci scris este :
    ” Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.”

    • Cristian

      De apreciat osteneala si forma lucida a acestui comentariu, mai putin evlavia prematura la ex-parintele Arsenie Boca care s-a lasat de calugarie (pentru ca n-a revenit niciodata) si este dovedit de fapte mai putin ortodoxe impregnate de misticism oriental. Nu e canonizat, deci nu se cuvine sa-l numiti sfant.
      Imi veti spune, probabil, ca multa lume il considera astfel. Insa, din pacate majoritatea credinciosilor de astazi practica un crestinism formalist bazandu-se mai mult pe minuni si reusite lumesti (care pot fi si de la diavol) decat pe pocainta si intarire asa cum se cuvine in dreapta credinta ortodoxa.

      • nimic_sunt

        Draga Cristian,

        Pentru mine, personal, Parintele Arsenie Boca este Sfant.
        Nu spun asta pentru ca asa il considera multa lume.
        Pe mine, personal, Parintele Arsenie Boca, m-a adus la credinta (cu vreo 10 ani in urma).

        Mila Domnului, cu noi, cu toti !

        • Cristian

          Si pe mine diavolul, prin ingaduinta lui Dumnezeu, m-a adus la credinta.
          Pentru aceasta nu am adulat pe satana, ci am urcat prin mila Domnului …mai Sus.

          • nimic_sunt

            Draga Cristian,
            Sunt multe modurile prin care Dumnezeu aduce pe om la credinta..
            Deci, nu inseamna ca, daca pe D-ta te-a adus Diavolul la credinta, la fel se intampla cu toti ceilalti…

            „….
            Din vaste cunoștințe ce’i convin și scrisul ce pe sine satisface
            În prelungita sa trufie, făuritor de’o proprie religie se face.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*