Puncte de vedere

Biserica lui Hristos și biserica oamenilor (VI)

    Cînd am început acest serial, mă așteptam la critici, și acestea se înnmulțesc. Unele sînt decente, izvorînd fie […]

 

 

Cînd am început acest serial, mă așteptam la critici, și acestea se înnmulțesc. Unele sînt decente, izvorînd fie din bunul simț al celor care în cadrul educației creștine au primit tezele bisericii ca fiind un dat, fie din partea unui comentator cu evidente cunoștințe teologice. Dar în ultimul timp a apărut un comentator nou, care urmărește asiduu orice nou episod. Acesta este agresiv, adesea insolent, invocă multe versete din Noul Testament – acesta nu poate fi decît un absolvent de teologie după 1990, care poate se teme de scăderea veniturilor. Acesta a ales cu grijă versetele care îi conveneau și pe care le-a interpretat cum a vrut, dar le-a neglijat total pe cele care îl dezavantajau.

Poate în curînd, dl. Marinescu îmi va sugera să pun punct serialului și, efectiv, nu pot să îmi dau seama cît de atractiv este pentru cititori. Dar pînă atunci, continui să explic ceea ce vreau să înțeleagă creștinii.

                                                                        *

„nimic_sunt” (acesta este nick-name-ul pe care și l-a ales!) mă întreabă cine sînt eu ca să judec pe alții. Iar face abstracție de vorbele Mîntuitorului: Acesta nu a spus „Nu judeca!”, ci a spus ”Nu judecați, ca să nu fiți judecați, căci cu ce judecată judecați,veți fi judecați, și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura.” (Mt.7,1-2). Nu am judecat pe nimeni pentru păcatele (mărunte) pe care le-am săvîrșit și eu în tinerețe și pentru care voi răspunde, dar eu îi judec pe cei cu păcate mari, cu fapte dovedite, și consider că îi judec cu măsura corectă. Cei care nu îi judecă pe alții, ori sînt prea plini de păcate, ori nu au curajul de a spune adevărul.

Apoi, m-a judecat pentru că stăteam pe Sf. Munte cu „nessu și țigara în gură”. Îl anunț că orice pelerin care ajunge la o mănăstire athonită, este în primul rind invitat să ia loc punîndu-i se în față un pahar cu “tsipouro“ (o băutură alcoolică inventată în evul mediu de călugării de pe Munte, rețetă care ulterior, preluată de fabricanții greci de spirtoase, a ajuns celebrul ”ouzo”), o ceașcă cu cafea, o farfurioară cu dulceață și un pahar cu apă rece. Îl mai anunț că mănăstirile athonite au amenajate locuri pentru fumat, iar călugării fumători de pipă (am aflat asta acolo) după deces, sînt înmormîntași cu pipa alături. Așa că ar fi bine să nu mai creadă că țigara și cafeaua (sau nessul) ar fi păcate.

Cînd am ajuns prima dată la Robaia, în Argeș,  (era duminică dimineață), după slujbă, la miruit, cînd mi-a venit rîndul, părintele duhovnic Vichentie văzînd în buzunarul de la pieptul cămășii mele pachetul de țigări, a bătut cu degetul în el spunînd că este un păcat. Nu era să întrerup miruirea ca să îi explic de ce nu cred asta, ci i-am spus doar atît: „Măcar de ar avea toți oamenii doar păcatele mele”. La o vizită ulterioară i-am adus cartea mea și, firesc, ne-am împrietenit. De atunci, de cite ori ajungeam acolo, îmi făcea plăcere să purtăm lungi discuții pe cerdacul din fața chiliei sale. În cursul uneia dintre acestea, am ajuns și la problema fumatului. I-am explicat că știu că nu este un obicei bun, dar Dumnezeu nu are nimic împotrivă și i-am dat trei motive, dintre care unul l-a impresionat. Cu mulți ani în urmă, am avut un moment foarte greu. Tatăl meu nu mai putea să mănînce aproape de loc de vreun an, ajunsese extrem de slăbit și mi-a cerut să îl internez. Analizele ieșeau bine, dar nimeni nu găsea explicația. După o săptămînă îmi spune că i s-a găsit un  “ulceraș” așa că trebuie operat. Îl caut pe doctor care îmi spune că de fapt este un cancer care i-a atacat tot stomacul, astfel încît trebuie rezecție totală și îmi cerea acordul. Evident că nu i-l puteam da pe loc. A început un nou coșmar (de multe am avut parte în viață!). Am vorbit cu toți prietenii medici și părerea unanimă a fost că trecut de 82 de ani, cu probleme cardiace, anemic după un an de nemîncare, nu va rezista nici măcar la anestezie. Cum să hotărăsc eu ceea ce ar fi trebuit să hotărască tatăl meu în deplină cunoștință de cauză, el trebuia să aleagă între a muri ciopîrțit pe masa de operație sau să își ducă zilele pe care i le mai dădea Dumnezeu în casa bătrînească de la munte în care s-a născut și a copilărit (se apropia primăvara) în mijlocul verdeții, în aer curat, în liniște. Mă duceam la el dar nu îmi venea să îi spun – medicul mă sfătuise să nu îi spun, ca să nu îi afecteze moralul. Și atunci am ales ca timp de 5 zile, fără somn și fără masă, să mă rog lui Dumnezeu să îmi dea sfatul cel bun, iar acesta mi-a venit prin … țigări!. Atunci am înțeles că șansele reale sînt mult mai mari decît cele teoretice! M-am liniștit, am fost de acord cu operația, aceasta a reușit și i-a prelungit viața. I-am povestit în amănunt părintelui Vichentie care, după ce am terminat, a rămas un timp tăcut, mirîndu-se apoi, uimit, cum am reușit să interpretez răspunsul.

Același critic al meu, în primul său comentariu, îmi scrie: „i-a seama si tu la ce sfaturi dai (scris sau vorbit), caci nu stii pe cine smintesti !”

Eu niciodată nu am dat nimănui sfaturi necerute și niciodată nu am cerut nimănui să mă creadă pe cuvînt. Întotdeauna mi-am spus părerea, am invocat textele necesare și am sfătuit (acesta, da, a fost un sfat, dar pe care nu l-am impus nimănui) creștinii să le citească și să le înțeleagă. Pe cine și de ce deranjează sfatul pe care îl dau creștinilor de a citi Evangheliile?

Criticul meu mai face două greșeli mari (așa le consider eu). Prima, legată de botez, provine din explicația dată de biserică pentru a încasa pe loc banii și prin care se susține că pruncul trebuie botezat după naștere întrucît purtînd prin însuși faptul nașterii stigmatul păcatului originar (primar), trebuie să scape de acesta prin botez pentru cazul în care va muri de mic. Este o blasfemie săvîrșită de  biserică! Este desconsiderarea jertfei Mîntuitorului care s-a lăsat răstignit pentru mîntuirea poporului evreu (nu a oamenilor, întrucît la acel moment doar evreii, care primiseră Poruncile, puteau fi păcătoși – v. Mt. 1.21}, în primul rînd de păcatul originar! Pruncii nu se mai nasc cu stigmatul păcatului (nu este singura blasfemie a bisericii, cînd „sfinții părinți” au hotărît ca Sf. Fecioară a fost Theotokos, nu Hristotokos sau Antropotokos, au negat suferințele îndurate de Mîntuitor pe cruce – Dumnezeu nu ar fi suferit, nu ar fi putut suferi, pe cruce însă era răstignit Omul, iar ultimele sale cuvinte, „Eli, Eli, lama sabahtani’, au fost un strigăt omenesc – nu intru în amănunte întrucît am început să obosesc).

Repet, Mîntuitorul a vorbit întotdeauna pe înțelesul tuturor, în vorbele sale nu există nimic ce ar putea deveni „taină”, Botezul este o poruncă dată de Mîntuitor Ucenicilor săi (dar să nu fie făcut cu anasîna) și nu o taină. Chiar biserica oamenilor recunoaște acest lucru atunci cînd , în situații extreme, cînd nu există în apropiere un preot iar un ateu, aflat pe moarte vrea să fie creștinat, botezul poate fi săvîrșit și de un simplu creștin, fără să primească vreun har de la vreun ierarh mason sau securist. Iar dacă asta se întîmplă în pustiu, unde nu există apă, botezaul se poate face în lipsă de apă cu nisip, “În numele Tatălui, al Fiului și al Sfîntului Duh”. Important nu este preotul, nici, neapărat apa, ci acțiunea Sfîntului Duh.

A doua greșeală o constituie sfatul pe care mi l-a dat, să mă spăl prin spovedanie.

„Draga Domnule Dan Cristian Ionescu, chiar e timpul sa te speli pe dinauntru… (prin Sfanta Taina a Spovedaniei).De nu te vei smeri (caci Spovedania asta inseamna), apai.., poti scrie D-ta mii si mii de carti… ”

Oare chiar, deși am scris, nu a înțeles că Noul Testament dar și Sf. Ioan Gură de Aur vorbesc despre mîntuire cerînd pocăința, îmi recomandă spovedania, aducătoare de bani și informații, dar care depărtează  pe creștin de mîntuire și de Dumnezeu întrucît dacă dau bani, li s-a spus că li se iartă păcatele, așa că pot păcătui în continuare liniștiți, întrucît contra banilor li se iartă și noile păcate (ca acum un mileniu, cînd Roma instituise indulgențele prin care contra banilor, li se promitea iertarea păcatelor). Cînd am realizat că multe din greșelile mele din tinerețe erau de fapt păcate, m-am pocăit, le-am recunoscut în fața lui Dumnezeu, le-am regretat sincer și am încetat cu ele. Dacă m-am pocăit suficient, dacă mi-au fost iertate păcatele în schimbul multelor fapte bune făcute, voi afla la momentul potrivit.

În sfîrșit, la afirmația „Sfîntul nostru Părinte Arsenie Boca”, la comentariul lui  “Cristian” adaug și eu ceva. Părintele Arsenie Boca nu este un sfînt (de altfel, eu sînt împotriva sanctificării întrucît mulți păcătoși și criminali au fost declarati sfinți întrucît au dat suficientă șpagă Domnului construind biserici – dar oare a primit Dumnezeu șpaga? Le-a iertat păcatele? Nu cred.) Părintele Arsenie Boca a devenit un brand comercial, o afacete foarte profitabilă pentru mănăstirea Prislop și pentru mulți comercianți din zonă. Părintele Arsenie a suferit de un mare păcat, de păcatul trufiei. În biserica de la Drăgănescu, și-a pictat chipul de nu mai puțin trei ori! Pentru prima dată, chiar la intrarea în biserică, atunci cînd i-a dat chipul său Sf. Ioan Botezătorul

În ultimul comentariu, criticul meu și-a atenuat ostilitatea, agresivitatea, dar a înțeles oare ce vreau să spun și de ce scriu? Nu ca să lovesc în creștinism, ci, dimpotrivă, să îl apăr.

                                                                    *

Iată un verset din Vechiul Testament, reluat și de Mîntuitor în Evanghelii, pe care biserica nu îl amintește fiindcă îi deranjează rău de tot.

Isaia, 29.13: „Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, căci degeaba Mă cinstesc ei învățînd învățături care sînt porunci omenești.”

:           Textul este reluat de Mîntuitor în Marcu 7.7, cînd le reamintește fariseilor și cărturarilor cuvintele marelui proroc

Ce text mai clar doriți decît acesta? Dumnezeu vrea să îi respectăm poruncile Lui, nu poruncile omenești. Iar bisericile creștine, în loc să asculte poruncile Domnului, impun poruncile sfinților părinți.

Nu este singurul text care îi deranjează. Foarte importante sînt și vorbele Sf. Pavel din Evrei 7.24, care arată clar că Harul dat Apotolilor de către Mîntuitor nu putea fi transmis mai departe. Astfel, masonii și securiștii nu pot transmite mai departe Harul dat Apostolilor. În zilele noastre, lucrururile se îndreaptă cu ajutorul internetului. Biblia lui Bartolomeu nu mai conține mențiunea esențială, iar Biblia on-line introduce o paranteză care denaturează sensul). Noroc că încă mai sînt versiunile vechi tipărite – cît vor mai fi!

                                                                    *

Am cunoscut oameni care și-au pus întreaga viață în slujba lui Hristos, alegînd calea cea grea și nevoindu-se în mănăstirile din munți, cu ierni aspre, cu lipsa confortului, cu dificultăți de aprovizionare. Mă gîndesc la unele dintre acestea care îmi sînt foarte dragi, la călugării de la Pătrunsa, de pe platoul (1.350 m.) bătut iarna de vîntul înghețat și unde, dacă nu ai magar, ești nevoit să urci muntele pe jos, la călugării de la Pahomie, unde de abia în ultimul timp au fost instalate cîteva panouri solare cu care puteau lumina doar bucătăria, trapeza și baia (dacă s-au înmulțit, nu mai știu întrucît de cîțiva ani, oricît de mult mi-am dorit, nu am mai avut putere să ajung), mă gîndesc și la părintele stareț Ignatie de la Corbii de Piatră, care a reușit să se îmbolnăvească slujind iarna în bisericuța neîncălzită din peștera igrasioasă, și mulți alții. Ei nu au mașini 4×4, nu stau în palate arhierești, nu poartă mereu veșminte scumpe, nu primesc lunar mii de euro. Este diferența de la credință la necredință.

Mai răspund astfel la o întrebare adresată de „Cristina”. Acum, am obosit. Dacă dl Marinescu nu s-a plictisit de această temă, mai am de spus.

                                                                                                                         Dan Cristian IONESCU

 

Biserica lui Hristos și biserica oamenilor (V)

Biserica lui Hristos și biserica oamenilor (IV)

Biserica lui Hristos și biserica oamenilor (III)

Biserica lui Hristos și biserica oamenilor (II)

Biserica lui Hristos și biserica oamenilor

7 Comments

  1. Cristian

    Aveti grija ca si acei slujitori ai Domnului austeri pe care i-ati cunoscut sunt in acord cu ce au hotarat Sfinti Parinti, da… deci ar trebui sa fiti mai retinut in chestiunile dogmatice care pentru multi dintre noi sunt o hrana prea tare, incat nici mucul de tigara nu poate a le aprinde vreo inspiratie. 🙂
    Deci haideti sa alegem putina smerenie, ca sigur nu strica si in felul acesta poate nu mai obosim. 🙂

    Sunteti ca un copil ce isi cearta parintii.
    Nu puteti sa afirmati ca sfintii luminati de Dumnezeu au gresit. In felul acesta incetati a mai fi crestin. Deci acest pacat, trebuie spovedit.

    V-ati luat la harta 🙂 cu marele sfant parinte Grigorie de Nazians care a afirmat în 379:
    „Dacă cineva nu crede că Sfânta Fecioară Maria este Născătoare de Dumnezeu, acela este despărțit de Dumnezeu.” (Scrisoarea 101, PG 37, 177C)

    Nu va mai ganditi atat la banii de la botez ca sa desfiintati taina. Simoniacii pacatuiesc grav, dar asta nu inseamna ca botezul nu trebuie facut pruncilor. V-am aratat in acel canon scris de Sfintii Apostoli ca se face referinta clara la botezul pruncilor. Ori nu l-ati observat ori l-ati ignorat.

    In rest toate bune, admir in mare punctul dvs de vedere realist si pragmatic, dar pentru numele lui Dumnezeu nu va mai bagati in lucruri care va depasesc.
    Asta, ca sa ramaneti in continuare drept slavitor de-al lui Hristos, crestin autentic, nu confuz si prins de oarece ratacire de credinta.

    PS: Apropos de fumatorii din Athos… e un obicei urat, un pacat, pentru ca nici nu-mi pot imagina vreun sfant in icoana cu pipa. Au si grecii dementismele lor luate de pe la turci. Dar ce sa faca si calugarii de la Athos ? De cat sa piarda banul turistului, mai bine face compromis cu pacatul. Nu ?

  2. Cristian

    Crestinul ortodox marturiseste DOUA firi ale Lui Hristos. Una dumnezeeasca si una omeneasca
    Deci nu este nici monofizit, nici arian.
    Acum se impaca corect si crezul unanim in acord cu sustinerea dvs ca Hristos a suferit pe cruce ca OM… dar, tot dupa marturia unor sfinti, ajutat cate putin de puterea cea dumnezeeasca.

  3. nimic_sunt

    Draga Domnule Dan Cristian Ionescu,

    Iarta-ma, te rog, daca te-am ofensat cu ceva.
    Nu am dorit sa te supar in vreun fel, insa am considerat sa-mi exprim parerea la cele scrise de D-ta.
    Sfintii Parinti au o vorba : “oriunde mergi, nu te numara pe tine si vei fi odihnit” ; ca o paralela as indrazni sa iti spun D-tale : inainte de a te exprima public in vreo chestiune, asuma-ti riscul sa nu iti placa tot ce vei auzi/citi mai tarziu, ca reactii la propriile exprimari –> si te vei afla odihnindu-te.

    Referitor la sminteala, m-am referit la faptul ca odata scrise, parerile D-tale pot sminti pe vreunul sau mai multi, care le vor citi de-a lungul timpului. Iti asumi acest risc ? (“….mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării.”)
    Deci, sa fim bine intelesi, nu pentru ca ai sfatuit a se citi Evanghelia, am zis ca smintesti ; ci pentru ca lovesti in slujitorii Bisericii (indiferent cum or fi ei) ! (“Cine esti tu, omule, ca sa judeci sluga altuia”).

    “Sfintele Taine” se numesc asa, pentru ca sunt mai greu de patruns cu mintea (adica este mai greu de inteles fenomenul prin care ele se intampla), nu pentru ca ar fi niste taine (adica ascunse/codate in cuvintele Mantuitorului).

    Este problema D-tale daca nu doresti sa te spovedesti si sa te impartasesti cu Sfintele Taine.
    (“51. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.
    52. Deci iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?
    53. Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.
    54. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
    55. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură.
    56. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.
    Ioan, cap.6”).

    Ai repetat de nenumarate ori despre bani…
    Eu nu am auzit niciodata sa se ceara bani la spovedanie (probabil te referi la indulgentile catolicilor – daca e asa, iti spun : nu avem noi nici o treaba cu catolicii ; asta sa fie foarte clar !).
    Iar, daca se plateste o suma de bani cand se boteaza copilul, ti se pare ceva absurd ?…
    Pai Biserica nu are si ea nevoie de anumite bunuri care trebuiesc cumparate (ulei, intretinere, etc…).
    Preotii nu au si ei nevoie de bani pentru a putea trai ? Au si ei familii de intretinut !
    Iarta-ma.., dar e absurd faptul ca te legi mereu de bani.. (dar cand omul isi plateste regeste propriile vicii, atunci e bine.., nu mai e nici o problema) !..

    Referitor la banuiala D-tale ca as fi teolog –> nici pe departe (sunt absolvent de scoala tehnica, si aia cu chin cu vai..). Iar Teologi sunt doar trei.
    In incheiere as dori sa iti povestesc ceva legat de plecarea omului din aceasta viata :
    Am avut ocazia sa vad oameni care au murit. Unii erau senini, zambitori parca, altii incruntati si intunecati la fata (depinde de cine ii astepta la iesirea sufletului).
    Acum vreo trei ani, mi-a murit o ruda apropiata.
    Inainte de a muri, pe cand isi traia ultimele zile, nu mai manca, nu mai vorbea, insa, din cand in cand tipa speriata aratand spre tavan, ca au venit unii negri sa o ia si ca stau pe pereti si se uita la ea.
    Toti cei din casa spuneau ca batrana a innebunit, ca vede pe diavoli.
    Nebunii eram defapt noi…, ea, din pacate, spunea ce vedea..

    Mila Domnului, cu noi, cu toti !

  4. Emanuel

    As ruga site-ul Justitiarul sa incheie seria asta mizerabila si anticrestina . E o mare greseala faptul ca a aparut…

    • stelica

      Ai putea tot asa de bine, sa ceri presedintelui , sa desfiinteze parlamentul. De acolo ne vine sminteala, de la legile lor strimbe. D-ta ai auzit de dreptul la opinie?

    • Cristian

      Ai uitat cat de mizerabil ai fost tu, Emanuel ? Ti s-a incheiat ciclul de pocainta ?

  5. emanuel

    La ce va referiti prin „ciclul de pocainta” ? Gresiti amarnic daca credeti ca as fi neoprotestant .

    Folositi numele unor sfinti in desarta…aveti mare grija nea Cristian .

    Ma refeream la faptul ca multi ortodocsi autentici citesc acest site si nu prea sunt de acord cu aceasta serie smintitoare .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*