Lichele

BLOGUL „PODUL MINCIUNILOR”: BIG BROTHER, BIG MAMMA SI THE BIG WHITE IN VARIANTA TREI IN UNU (IV)

Să-i dăm cuvântul, în continuare, marelui lider al jurnaliştilor sibieni, pe care „Big Brother" îi sfătuia să-l izoleze pe Albin Marinescu. Dacă l-ar fi dus capul său mare, poate că remarca că eu singur m-am izolat de ziariştii sibieni, acele umile şi docile slugi ale infractorilor care conduc oraşul în stil mafiot. Cu lacheii nu am prea multe de împărţit sau împărtăşit!  „Deontologul" Călin Blaga, în căutare de replici anti-Marinescu, încearcă să fie ironic, dar poticnelile lui sunt departe de persiflările unui bun condeier. ">

<p><strong>UN JALNIC SEMIDOCT ... „ARMA SECRETĂ" A PARVENIŢILOR SIBIENI</strong></p>
<p>Să-i dăm cuvântul, în continuare, marelui lider al jurnaliştilor sibieni, pe care „Big Brother" îi sfătuia să-l izoleze pe Albin Marinescu. Dacă l-ar fi dus capul său mare, poate că remarca că eu singur m-am izolat de ziariştii sibieni, acele umile şi docile slugi ale infractorilor care conduc oraşul în stil mafiot. Cu lacheii nu am prea multe de împărţit sau împărtăşit!  „Deontologul" Călin Blaga, în căutare de replici anti-Marinescu, încearcă să fie ironic, dar poticnelile lui sunt departe de persiflările unui bun condeier.

Să-i dăm cuvântul, în continuare, marelui lider al jurnaliştilor sibieni, pe care „Big Brother” îi sfătuia să-l izoleze pe Albin Marinescu. Dacă l-ar fi dus capul său mare, poate că remarca că eu singur m-am izolat de ziariştii sibieni, acele umile şi docile slugi ale infractorilor care conduc oraşul în stil mafiot. Cu lacheii nu am prea multe de împărţit sau împărtăşit!  „Deontologul” Călin Blaga, în căutare de replici anti-Marinescu, încearcă să fie ironic, dar poticnelile lui sunt departe de persiflările unui bun condeier. El comentează locurile mele de muncă şi şcolile pe care le-am urmat, alături de un curriculum vitae postat chiar de mine pe internet, în campania electorală din anul 2008, că doar nu era nimic secret şi nu aveam nimic de ascuns. Dar Blaga, Călin Blaga, acest James Bond de lupanar, prezintă marile lui descoperiri de parcă ar fi rezultatul unei îndelungi investigaţii jurnalistice. Iată ce zice el pe blogul său de scandal: „Despre omul Marinescu pot spune multe, aşa cum el nu e capabil sa spună nimic concret despre mine, pentru că nu ştie. Eu însă sunt mai atent la dovezi şi detalii (ce să îi faci…) decât el.” Am citat, ca să vadă şi cititorii ce exprimare puerilă şi bolovănoasă are „desconspiratorul”, cum spune agramatul, care – cică! – este jurnalist şi editorialist. Halal! Care sunt dovezile şi detaliile de care vorbeşte? Păi, acel curriculum vitae postat chiar de mine pe internet şi vechea mea dependenţa mea de alcool, datând din… mileniul trecut, pentru că din vara anului 1999 am devenit abstinent. Acest alcoolism l-am recunoscut public. Este trecutul meu şi mi-l asum, dar nu văd cu ce a afectat alcoolismul meu societatea sau pe Călin Blaga, că doar nu am băut banii lui şi nici salariul lui taică-său! Dacă chiar a suferit cineva, atunci acela am fost eu şi cei din familia mea. Nici măcar nu regret că am fost alcoolic, deoarece am avut şansa unică să trăiesc două vieţi, de la naştere şi până acum. Doar oamenii de caracter, cei cu voinţa puternică, reuşesc să scape de o astfel de dependenţă. Dacă eram un cioflingar, ca ăsta cu blogul, nu aveam nici o şansă să redevin un om normal. Dar ignoranţii de unde să ştie că adicţia (dependenţa – ca să înţeleagă şi bloggerul) de alcool este o boală, fiind recunoscută ca atare de către O.M.S. (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) din anul 1956. „Deontologul” cosmopolit, care face pe tolerantul faţă de persoanele discriminate, de data aceasta omite Statele Unite şi cunoscuta organizaţie „Alcoolicii anonimi”, dând dovadă de ignoranţă. Alcoolismul nu reprezintă o afecţiune ruşinoasă, deoarece nu este o boală cu transmitere sexuală. A fost beteşugul de care au suferit numeroşi oameni de geniu, în special artişti. Nu am avut sifilis sau blenoragie, ca să-mi fie ruşine. Te pomeneşti că-i dau idei lui Blaga şi celorlalţi detractori anonimi de pe internet şi mâine sau poimâine o să citesc despre mine că am avut sifilis şi blenoragie, iar acum am SIDA… De la lichele te poţi aştepta la orice! Referitor la fosta mea dependenţă, iată ce spune inchizitorul Blaga, cu menţiunea că tot eu i-am făcut corectura şi i-am pus şi semnele de punctuaţie la textul care urmează: „Perioada sa tulbure din viaţă, ce a durat multicel, despre care a recunoscut public (alcoolismul), a reuşit să o depăşească (felicitări!) cu ajutorul unor oameni de bine. Culmea ironiei că şi acei oameni, care i-au întins mâna când a avut cea mai mare nevoie, au fost ani la rând apoi înjuraţi de el…. şi mai sunt. Faceţi voi legăturile.” Hai, că le fac eu, măi papagalule! „Deontologul” a preluat o minciună de pe un blog „curajos”, intitulat „Un sibian şi o sibiancă„, deci anonim, fiindcă în România cei mai mari „curajoşi” sunt anonimii de pe internet. Ce zic cei doi, care porcăiesc şi pe alţi sibieni la adăpostul anonimatului, bineînţeles că fără argumente şi fără dovezi: ,,Marius Albin Marinescu este în spatele ziarului de investigaţii sibian, Justiţiarul. El dă mereu în FDGR şi primarul Johannis, dar uită cine l-a scos din căcat acum 10 ani. Marinescu era alcoolic şi a fost internat într-un centru din judeţul Sibiu, patronat de Consistoriul Evanghelic. Altfel spus a fost tratat pe banii saşilor, pe care acum îi înjură.” Iată răspunsul meu, valabil şi pentru Călin Blaga, cu scuzele de rigoare pentru limbajul folosit: Informaţia este prezentată tendenţios. Nu am negat niciodată alcoolismul meu, pe care l-am recunoscut public pe un post naţional de televiziune şi în publicaţiile pe care le conduc, dar sunt abstinent de 11 ani, nu de 10, deşi acest aspect nu este foarte relevant. Nu „a fost internat”, ci m-am internat singur din proprie iniţiativă. Pentru aceasta am plătit lunar o taxă, ca toţi pacienţii care se tratează acolo, deci nu am fost „tratat pe banii saşilor”, ci pe ai mei. Nu sunt „în spatele ziarului de investigaţii sibian, „Justiţiarul”, ci în fruntea sa! „Ziarul” este revistă şi de fapt „e” două: JUSTIŢIARUL şi JUSTITIARUL SIBIAN. Concluzia: din căcat m-am scos singur, iar voi sunteţi… de căcat, ca să vorbesc pe limba voastră „elevată”, deoarece atacaţi murdar sub anonimatul specific pseudo-jurnaliştilor sibieni. La voi („un sibian si o sibiancă” – ăsta-i ţigan sau cioban de se pune înaintea muierii, ca măgarul în fruntea turmei!) lipsa de talent este „compensată” din plin de laşitate. Dacă aveţi măcar o doză de fair-play, lăsaţi şi comentariul acesta pe care-l puteţi încadra ca „drept la replică”, măi „deontologilor”! Această replică a stat câteva luni în aşteptare, la „comentarii”, până să o posteze „curajoșii” scatofagi pe blogul lor. Adaug, acum, că a fost suficientă perioada de 11 ani, scursă de la „internarea” mea, timp în care am tăcut din gură. Nu am scris până în prezent despre iniţiativele diverselor O.N.G.-uri germane care, sub pretextul unor activităţi, aparent nobile, generoase şi altruiste, desfăşoară activităţi ilicite bazate pe naivitate românilor şi pe toleranţa autorităţilor. Acest aspect este valabil nu doar pentru acel „aşezământ” – cum îl numesc ei – de la Şura Mică, ci şi pentru azilul de bătrâni „Karl Wolf” din Sibiu. Aştept să mă mai zgândărească mult cei cu propaganda germană pe internet şi cu mizeriile lor anonime aruncate în direcţia mea şi promit că o să le dedic o ediţie a revistei cu mărturii ale pacienţilor şi ale personalului, care a fost înlăturat periodic tocmai ca să nu se dumirească de grozăviile care se petrec în cele două stabilimente. Şi aşa mi-am propus să declasific o serie de dosare care s-au prăfuit în arhiva noastră!

Dar, să revin la „moralistul” presei sibiene de doi bani, cu care-mi pierd vremea acum, oferind prea mult spaţiu tipografic unui liliputan al condeiului. Referindu-se la mine, „deontologul” afirmă ca un pici de grădiniţă: „aşa cum el nu e capabil sa spună nimic concret despre mine, pentru că nu ştie”. Pigmeul nu înţelege că eu, personal, ca jurnalist de investigații, mă ocup de marea corupţie, de rechinii care au jefuit economia naţională, de parveniţii care s-au îmbogăţit furând fabrici, case şi terenuri. Nu scriu despre plevuşcă sau mormoloci ca Blaga, simpli trepăduşi la dispoziţia celor îmbogăţiţi pe căi necinstite. Dar, dacă ţine morţiş, pot să-i rog pe alţi colegi să se ocupe de micile lui afaceri, la limita dintre legalitate şi infracţiune, derulate prin diversele O.N.G.-uri în care a activat „deontologul”. Nu doar nemţii au descoperit reţeta îmbogăţirii prin paravane „umanitare”, mai sunt şi românaşi şmecheri sau care se cred aşa! După primul articol,despre acest neica nimeni au început să sosească, pe adresa de e-mail a redacţiei, diverse informaţii despre colportor, unele dintre ele fiind chiar picante şi „pe felie” cu blogul „Podul Minciunilor”. Adică: bârfe, sex, codoşeli, amante, foste neveste şi scris la comandă. Este de-a dreptul distractiv sau „amuzant”, ca să folosesc un termen „blagian” des utilizat datorită vocabularului sărăcăcios al sfertodoctului, cum membrii O.N.G.-ului A.L.E.G. (Asociaţia pentru Libertate şi Egalitate de Gen), din care fac parte Călin Blaga, amanta, fosta nevastă devenită preşedinte, şi şogorul încornoratului s-au tot ales… între ei pe criterii sexuale! Cam aceiaşi membri se regăsesc şi în celălalt O.N.G. păstorit de prima familie Blaga, cu Călin preşedinte de data aceasta, asociaţia „Healing Touch România”, adresa fiind aceeaşi: Sibiu, str. Uzinei, nr…, unde a locuit oengistul „deontolog” cu fosta nevastă, aceea pe care nu a iubit-o, conform celor afirmate de el însuşi. Iată ce ne scrie pe adresa de e-mail a revistei o persoană, care se şi semnează, deşi mă îndoiesc că Angela Gheorghiu este numele său real: „Călin Blaga şi-a prins prima nevastă în pat cu un prieten (coleg) de-al său. Cei doi s-au şi căsătorit, după ce doamna… (n.r.: am eliminat numele din text) a divorţat de Călin. De aceea ăsta a ajuns un  frustrat sexual pe blogul lui şi scrie de amantele altora. Nu cred că Blaga are amantă, la cum arată, poate doar în visele lui umede.” Revenind la gaşca de cioflingari grupată în aşa-zisele organizaţii neguvernamentale „blagiene”, mă întreb: oare chiar doresc respectivii să fac cercetări despre cum fac ei bani din proiecte aburitoare, de felul acestuia: „Conservarea acvilei ţipătoare mici în România„? Mă îndoiesc, dar, uite!, le mai sugerez eu un proiect, numai bun pentru obţinut bani de la fraierii cu putere decizională din U.E.: „Folosirea calciului pentru consolidarea cochiliilor la melcii somnoroşi de podiş”!

Sau să trimit un om la Focşani, ca să vadă ce-i cu proiectul acela ciudat al administraţie locale, în care este implicat „specialistul” Călin Blaga, în calitate de „consultant cu experienţă”, „pe când cutreiera ţara în interes de serviciu”, cum povestea romantic chiar împricinatul că şi-a cunoscut a doua soţie, deşi, modest, nu o numerotează? Ia auziţi cum este descris genialul oengist de către generoşii moldoveni: „Dl. Blaga este un cetăţean român cu o vastă experienţă ca şi coordonator şi manager de proiecte finanţate de donatori. Şi-a început cariera ca jurnalist şi editor, a lucrat pentru organizaţii non-profit şi pentru proiecte mari finanţate de UK DFID (guvernul britanic). A coordonat şi administrat diverse proiecte compuse din echipe multi-culturale şi multi-lingvistice de experţi, la ora actuală este coordonator de program al A.L.E.G (Asociaţia pentru Libertate şi Egalitate de Gen). Până recent a fost directorul unui ONG românesc care promova Servicii de Sănătate, Educaţie, Umane, în cadrul căreia a avut o contribuţie importantă în dezvoltarea activităţilor. Dl. Blaga are abilităţi dezvoltate de organizare, negociere, comunicare, şi este fluent în engleză, având şi cunoştinţe de franceză şi italiană. În perioada 2002 – 2004 a fost directorul proiectului local al Proiectului DFID „Asistenţă pentru Reforma Sectorului Social – România” , în judeţul Sibiu, şi a fost unul dintre principalii membrii ai echipei proiectului care a elaborat prima Strategie de Asistenţă Socială a Judeţului Sibiu 2004 – 2010.” La schimb şi drept mulţumire faţă de generozitatea moldovenilor, mai ales că şi nevastă-sa este din judeţul Vrancea, iată ce spunea Blaga, în 18 octombrie 2009, pe blogul său în articolul „Adio, România„: ‹‹Cu riscul să îmi pun în cap pe toată lumea vă spun doar atât: „Adio, Romania!” Nu mai vreau să aud de nimic de dincolo de Carpaţi, în sensul politic si administrativ. ›› Nu cu mult timp înainte era mare patriot, aşa cum reiese din cele scrise cu un an înainte:  „Am scris adesea aici şi în alte părţi despre mândria de a fi român şi m-am trezit apostrofat de unii jurnalişti că sunt rasist sau xenofob. Păi ce legătură are una cu alta? Niciuna, doar dacă vor unii să ducă în eroare publicul larg şi mai ales tinerii că a fi român e ceva rău, că românul e slab, necinstit, hoţ, leneş şi nu e capabil să se conducă singur.”(Mîndru că sunt român„, pe blog în 15 octombrie 2008). Puteţi să vă daţi singuri seama, prin compararea celor două citate, cât de reale sunt propriile laude ale „deontologului” Călin Blaga: „Eu unul, spre deosebire de mulţi, nu pot sa mă îndoi ca trestia în bătaia vântului, cu riscul de a mă rupe în două, eu merg mai departe pe aceeaşi linie”. Nici măcar nu cred că mai are rost să adaug ceva în faţa evidenţelor acestei inconsecvențe neruşinate. Palavragiul de pe blog ori este dus cu capul, ori nu are principii. Lipsa de principii este determinantă şi pentru lipsa de caracter!

Banii ciuguliţi prin intermediul diverselor O.N.G.-uri sau de la cetăţenii străini, unii chiar ei escroci veniţi la jaf în România, nu reprezintă decât ciupeli mărunte, ale unui om mărginit, lipsit de cultură şi fără educaţie … Alţii, mai inteligenţi, au înţeles „din prima” care este activitatea mea actuală. Nu am fost colaborator al Securităţii pe vremea lui Ceauşescu, dar acum sunt „securist” de-a dreptul, nu doar „colaborator”, cum mă retrogradează anonimii de pe internet, în frunte cu acest căpăţânos neica nimeni acest căpăţânos! Ai înţeles, Călin Blaga, sau să-ţi fac un desen, ca să pricepi şi tu? Dacă doreşti să dezvolt subiectul veniturilor tale din anii trecuţi, mai mult sau mai puţin legale… există şi posibilitatea aceasta, dar în faţa instanţei, unde am să prezint şi probe materiale, mai ales că te dai „cocoş” pe blogul tău, susţinând că o să mă dai în judecată. Abia aştept!

Cât despre studiile mele, luate în derâdere de un ignar – Blaga, întreab-o repede pe nevastă-ta ce însemnă termenul „ignar”, că tu habar nu ai! – care nu are anii mei de şcoală şi nu a citit nici măcar o sutime din cărţile pe care eu le-am parcurs – se vede după vocabularul său sărăcăcios şi exprimarea anevoioasă – ţin să-l anunţ pe căpăţânos că în cele două postliceale pe care le-am urmat eu, înainte de revoluţie, se învăţa carte cu mult mai mult decât se studiază acum la o facultate. Poate să confirme orice persoană, care avea mai mult de 20 de ani în 1990. O dovadă sunt licenţiaţii lui Andrei Marga şi ai altor demolatori ai învăţământului românesc, care lucrează casieri în supermarketuri, ospătari, taximetrişti sau aşa ca Blaga… blogger. Pe vremea comuniştilor nu am putut să fac ce facultăţi am dorit eu (Ziaristica şi Sociologia), fiindu-mi respinsă înscrierea, fiindcă aveam neamuri în Occident, o soră a mamei măritată cu un austriac. Am dat şi la Şcoala Militară de Artilerie, fără să o mai declar pe mătuşa din Innsbruck, dar au aflat „colegii mei” de la Securitate, care făceau verificările şi am fost scos din sală, în timpul primului examen scris, după ce trecusem vizita medicală şi proba sportivă. Păi, dacă aş fi fost colaborator al Securităţii, nu-mi făceau ăia dosarul „alb”, ca să nu mai am probleme? Bloggerul ia în zeflemea faptul că am lucrat ca proiecţionist la Întreprinderea Cinematografică, fără să ştie că era o meserie foarte râvnită în timpurile acelea, iar în Sibiu nu eram decât aproximativ 20 de persoane cu calificarea respectivă. Dacă Blaga ar fi dorit să practice meseria de proiecţionist, la vremea aceea şi cu „inteligenţa” sa de acum, nu ar fi avut nici o şansă să fie admis, mai ales că era obligatoriu să urmeze o şcoală postliceală de electronişti specializaţi în cinematografie, la Bucureşti, unde erau doar 50 de locuri, anual, pe toată ţara şi se intra foarte greu. Am absolvit şi Postliceala de Impiegaţi de Mişcare (I.D.M.) a C.F.R.-ului, unde am fost şapte pe un loc la admitere şi am  intrat al doilea. Ce interes putea să prezinte unul ca mine pentru Securitate, din moment ce lucram ca un cuc, de unul singur, atât în cabina de proiecţie, cât şi în biroul de mişcare din gară? Ce informaţii puteam să ofer, dacă nu lucram în cadrul unor colective mari de angajaţi? Logic! Facultatea de Sociologie – Psihologie am absolvit-o la Universitatea „Spiru Haret” din Bucureşti la zi, nu la „fără frecvenţă”, cum zice semidoctul şi am făcut-o nu ca să profesez ca psiholog sau sociolog, ci pentru a  putea salva alţi dependenţi de alcool, aşa cum am fost eu, într-un mod cât mai profesionist, pe baza unei pregătiri corespunzătoare scopului pe care mi l-am propus. Sunt psiholog dar şi sociolog, fiindcă sunt licenţiat în ambele specializări, după o facultate de 4 ani şi nu am nevoie de master ca să profesez, iar ce spune Blaga, că nu sunt „membru în colegiul psihologilor”, nu are nici un fel de relevanţă, din moment ce nu intenţionez să-mi deschid un cabinet de psihologie autorizat pentru a profesa. „Deontologul” omite deliberat, deşi are C.V.-ul meu în faţă, cursul postuniversitar de biblioteconomie pe care l-am absolvit. Aşa că, macrocefalule, facultatea ta de jurnalism trebuie să o mai faci încă de două ori ca să ai numărul anilor mei de şcoală! Oricum, ai făcut-o degeaba, fiindcă nu le ai cu condeiul de nici o culoare, nici măcar nu ai talent nativ pentru scris, aşa cum au doi colegi din redacţia „Justiţiarul”, care nu au studii superioare – unul a fost miner, celălalt şofer –  dar amândoi scriu excelent, fiindcă au fost autodidacţi şi au citit enorm la viaţa lor. Luna trecută l-am condus pe ultimul drum pe Ioan Crişan, un talentat scriitor, posesor al unor numeroase premii pentru literatură. A publicat articole şi în revistele „Justiţiarul”. Nu avea studii superioare, dar scria dumnezeieşte şi probabil că de aceea a şi plecat timpuriu dintre noi, ca să-i desfete pe îngeri cu povestirile sale. În fond, nu există „facultatea de scriitori”, aşa că talentul nu este dat de o diplomă de licenţă. În zadar are Călin Blaga licenţa în jurnalism, dacă acesta habar nu are să scrie. Este lipsit nu doar de talent, dar şi de cunoştinţele necesare scrisului: cultură generală şi cunoaşterea limbii române. Eu nu-i neg calificarea, aşa cum nu-mi recunoaşte el licenţa de psiholog – doar un dobitoc poate să nege valabilitatea unei licenţe! – spun doar atât: Blaga nu ştie să scrie materiale de presă! Poate să aibă şi doctoratul în jurnalism, că tot degeaba. Licenţa aceea nu-l poate face mai talentat , dacă Dumnezeu nu l-a înzestrat cu harul acesta! Este adevărat că nu toţi se nasc cu talentul scrisului sau „scriiturii”, cum se exprimă arhaic Călin al lui Blaga, dar cei care doresc să se dedice meseriei de „condeier” suplinesc această neşansă prin acumularea de cunoştinţe generale din lecturi. Şi tot prin citirea clasicilor dobândesc, de la aceştia, arta scrisului. De fapt acesta este „secretul” meseriei de gazetar: mai întâi trebuie să-i citeşti pe alţii, consacraţi în ale scrisului. Vorba unui ziarist din generaţia mea despre cei ca acest epigon: „Ăştia mai mult au scris, decât au citit!” La ipochimen se observă, după primele două fraze din „scriitura” lui, atât lipsa culturii, cât şi a stilului. De necunoaşterea limbii române şi a noţiunilor elementare de gramatică nici nu mai are rost să vorbesc! Ce pretenţii de cultură poţi să ai de la un ignar – iarăşi! – ca Călin Blaga. Cacofonia este deliberată. Un agramat, obraznic şi  lipsit de simţul măsurii! Incultura, antitalentul şi gradul scăzut de inteligenţă sunt suplinite prin nesimţire şi tupeu. Ceea ce afirmă categoric abjectul personaj pe blogul său: „Eu sunt jurnalist şi Marinescu proiecţionist de filme la cinema” , nu se constituie doar într-o dovadă suplimentară a lipsei abilităţilor scriitoriceşti, dar reprezintă şi proba lipsei de educaţie, a celor „şapte ani de acasă”, fiindcă între mine şi acest jalnic epigon există o diferenţă de 20 de ani, astfel încât puteam să fiu chiar tatăl celui care mă jigneşte necuviincios. Norocul meu că nu m-a „blagoslovit” Dumnezeu cu un astfel de urmaş! „Ziaristul” Călin Blaga duce în derizoriu numele marelui filosof şi om de litere din Lancrăm, la fel ca şi Universitatea din Sibiu, o penibilă fabrică de făcut bani, numită grotesc „Lucian Blaga„. Aici a urmat şi sfertodoctul, cu pretenţii de „formator de opinie”, facultate de jurnalism. O dovadă concretă, mai mult decât convingătoare, a parametrilor eficienţei şi calităţii învăţământului superior din universitatea sibiană.

Marius Albin MARINESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*