Puncte de vedere

Boala de a nu putea privi pe cineva

  La film, când erau scene de violență, mama își punea mâinile la ochi: Eu nu pot să mă uit […]

 

La film, când erau scene de violență, mama își punea mâinile la ochi:

  • Eu nu pot să mă uit la așa ceva.
  • De ce mamă? E doar un film!
  • Și ce, viața adevărată crezi că e mai blândă? E, de multe ori, chiar mai oribilă! Ura și cruzimea îmi fac rău. Mă îmbolnăvesc. Sunt cele mai groaznice lucruri de pe lume.

Ieri a fost Ziua României. Mi s-a întâmplat un lucru extrem de trist: nu am putut privi deloc la televizor transmiterea festivităților  și nici emisiunile dedicate evenimentului. Am încercat de câteva ori, dar, ca un făcut,  invariabil după câteva secunde apărea pe ecran chipul președintelui Iohannis. Parcă era ziua lui personală, sărbătoarea lui, nu a României. Și atunci, încercând să fug de piaza rea, schimbam, grăbit, canalul. Noroc cu meciul de handbal al fetelor noastre ce mi-a umplut, plăcut, o bună parte a  dimineții. Și cu spectacolul oferit de Barcelona lui Messi înainte de miezul nopții.

Am dat în sindromul mamei mele: nu-l mai pot privi pe Klaus Iohannis. Vederea lui îmi face rău ca o scenă de bestialitate extremă. Fălcile rombice, de hârciog doldora de provizii, zâmbetul rânjit, prevestitor de tratamente antirabice, privirea autistă, de deșert afectiv, au devenit, pentru mine, insuportabile.

E o agravare. Până de curând nu îl mai puteam asculta. Acum nu-l mai pot nici vedea. Omul ăsta îmi blochează două dintre simțuri. Și îmi afectează pornirile patriotice. Grav, foarte grav!

Dece?

Pentru că viața de zi cu zi demonstrează, pentru că instinctul îmi tot trage semnale de alarmă: caracteristica dominantă a acestui personaj politic este ura.

Și unde e ură nu e loc nici de dragoste nici de compasiune. Există doar învrăjbire,  răzbunare, eliminarea adversarilor, obsesia războiului. Ceea ce discursurile din ultimul an ale președintelui Iohannis au propovăduit ostentativ.

Încetul cu încetul devin exilat în propria mea țară. Asta nu mai e țara în care să mă simt ca acasă din moment ce nu mai suport să-l privesc și să-l aud pe președintele ei. Care ar trebui să fie și președintele meu, nu?

Dar nu este!

Cum nu este președinte nici pentru cei peste trei milioane de români care nu l-au votat.

Căci noi, după el, ar trebui să fim reduși la tăcere. Să dispărem.

Poziționarea mea politică vine dintr-o anumită slăbiciune afectivă:  nu pot să nu mă solidarizez cu cei slabi. Chiar dacă mai greșesc și ei uneori. Personal, tânjesc după un președinte pentru care și aceștia să conteze. Ori, pentru Klaus Iohannis, amărăștimea română e doar o pleavă împovărătoare, pe care ar dori-o exterminată, spulberată în  cele patru zări.

În cinci ani de mandat acest vajnic veghetor al neamului nu a dat nicio grațiere. Nici una!!! În toate țările globului șefii de stat uzează de această prerogativă: de a-și arăta natura umană. Klaus Iohannis, nu! În pușcăriile din România nu există oameni care să merite iertarea lui. Nici mame cu copii rămași de izbeliște acasă, nici bolnavi în stadiul terminal, nimic, nimic, nimic…

M-am hotărât să scriu aceste rânduri după ce am văzut deznodământul invitării la Cotroceni a mamei și bunicului Luizei din cazul Caracal. Umilire, batjocură, nesimțire!

Oamenii aceștia slabi, disperați, care sperau că-l vor vedea pe președinte în carne și oase, care își făcuseră iluzii că, după atâta chin și jale, președintele le va adresa măcar o vorbă bună, care să le umple sufletele, s-au întors acasă mai goi decât veniseră. Nici vorbă de președinte, de încurajări ori de speranțe. I-a primit un consilier plictisit, neinformat și mereu cu ochii pe ceas, care la despărțire le-a făcut niște promisiuni vagi și le-a urat sănătate. „Domnul președinte? Poate altădată!”

Disprețuitor, megaloman, egoist, nepatriot și fără repere etice de conducător.

Acesta este președintele pe care nu îl mai pot privi.

Acesta este președintele care m-a împiedicat să mă bucur de ziua națională a țării mele.

Acesta este președintele care, pas cu pas, îi va înstrăina pe români de România!

Și, să nu uităm un lucru foarte important: acesta este președintele pentru care s-au dat peste cap bravele noastre servicii secrete, apărătoarele interesului național (chipurile). Curat patriotism, aferim!

                                                                                                   Contele de Saint Germain 

P.S. Celor care îmi vor spune că „acesta este președintele care a fost ales de români” le  voi răspunde astfel: l-au ales 6.5 milioane din totalul de 18 milioane de pe liste, ceea ce înseamnă doar 36%. DOAR 36%.

 

10 Comments

  1. gigimutu

    ei as,

    l-au ales securistii lu peste, ca e omul lor.

    pai n-ati vazut ca imediat dupa alegeri, nea caisa le-a suplimentat cu milioane grele buzunarele lu sri, sts si sie? asta in timp ce alte ministere pierdeau milioane de la finantare!!! curat democratic, coane fanica
    si a inaintat in grad neste putoi, ca sa ia cascaval mai gras? ca ma gandesc ca merite, nu prea aveau ei, sa fie asa tam nesam imburcati in grad mai sus, ce fapte de vitejie au facut? l-au aplaudat poate pe contele strudel din virful dealului!!!

  2. Gabriel

    D-le „Conte de Saint Germain”, parca ati fi umblat prin gândurile mele si ati descoperit acolo acelasi „sindrom”, dar descris ceva mai clar prin cuvintele dumneavoastra. Se pare ca este contagios, dar contagios in sensul bun, zic eu. Va multumesc pentru talcuirea gandurilor mele.

  3. Adrian Grigoriu

    Domnule Conte, sunteți necăjit cam degeaba.

    Pe Johanis l-au ales 2,5 milioane de sayanimi, tigani rătăciți și niște români rătăciți, foarte foarte puțini. Iată cum:

    Din 6 milioane scădem 3 milioane voturi fictive marca STS.
    Din 3 milioane scădem minimum jumate de milion voturi pentru Dăncilă realocate prin soft la Johannis.

    Deci scorul real a fost pe undeva 3,5 milioane Dăncilă versus 2,5 milioane Johannis.

    Nici cu Dăncilă nu ar fi fost prea bine vezi trena de masuri antiromânesti pana la inchisoarea de datornici. Dezastrul era doar putin atenuat.

    Deci domnule Conte, nu ai probleme cu Poporul Roman ci cu statul care este antiromân si anticreștin. NU te necăji, se repară. Unii lucreaza la asta.

    Cu Dumnezeu înainte!

  4. Mitea

    Primul intre artizanii acestei marsavii se numeste George Maior ! Sa nu uitam !

    • gheorghe

      Excelent raspuns domnu’ Adrian!
      Nea’ Jenel care se da conte are stil si substanta… doar ca nu respecta „deontologia” comunicarii, ducand-o de la relatare la manipulare, chiar daca foloseste exemplul personal si chiar … „zaharelul”!
      N-o sa vada talmudistii babinoeni cat e haul de adanc (si mare), se opreste la aparenta, cea vizibila si cea putin voalata; mai departe nu se „baga”.
      Da’ e ok pentru „diversitate”.

  5. Dan Cristian Ionescu

    Domnul conte este prea sensibil. Mai bine ar fi fost un tzaranoi ca mine, care pe cind eram procuror si eram de serviciu la interventii, plecam preventiv cu un sandvis in buzunar si daca ajungeam la un un caz cu un cadavru in putrefactie iar cercetarea la fata locului se prelungea, scoteam sandvisul din buzunar si il mincam linistit. Important este sa te adaptezi la mediu si la conditiile de mediu. Este adevarat ca de peste trei ani nu mai am TV, dar totusi il vad pe Iohannis pe internet. Asta nu ma impiedica sa imi maninc sandvisul. Domnu’ contele, ascultati ce va spune un batrin: aruncati naibii titlul nobiliar, si veti vedea ca, daca ati da peste cadavrul in putrefactie al lui Iohannis, veti putea sa mincati cu pofta si placere un sandvis

    • Malus Dacus

      Am un prieten drag, care exact la fel mergea la cadavre, unele in stare de putrefactie. L-am intrebat cum rezisti? Greu, dar m-am intarit mi-a raspuns. Totusi, totul are o limita a suportabilitatii. A fost chemat la un caz unde au fost gasiti trei copii morti, doi frati si o sora intr-o lada frigorifica. A fost o joaca copilareasca de-a v-ati ascunselea cu un verisor care nu i-a mai gasit! Capacul se bloca la inchidere si nu putea fi deschis decat pe dinafara. Copii au fost gasiti dupa cateva ore fara suflare. Au murit imbratisati!
      Prietenul meu a suferit cu o trauma teribila, imaginea cu cei trei copii morti l-a urmarit ani de zile. Si-a schimbat serviciul, a cedat psihic.
      Dar ca sa mai descretim putin fruntile, va mai spun un caz real, cand nu poti sa-ti scoti sandvisul si sa-l savurezi linistit: Esti chemat de un gospodar care reclama ca i s-a furat tot din afumatoare: Toti carnatii, caltabosii, coastele tot…

  6. IQ100

    cei 36% sunt probabil 26%-28%, presupunand ca 4-5% de voturi au fost ‘rori de SOFT”

  7. Domnule conte, să nu cădeți în capcană! „Acesta este președintele care m-a împiedicat să mă bucur de ziua națională a țării mele.” – acesta este unul dintre scopurile urmărite de alogenii de la conducere, să nu vă mai bucurați de nimic ce are de a face cu România.

    Nu le dați satisfacție! Sărbătoriți 1 Decembrie cu gândul la voievozi, la legionari, la toți eroii și martirii pe care i-a zămislit acest Neam întru eternitate și cu gândul la camarazii puțini, cu credința vie, care astăzi se chinuie împotriva tuturor obstacolelor să clădească o țară mai bună, să trezească semenii și să planteze sămânța adevărului.

    Iohannis este un pigmeu miniscul care nu merită atenția noastră de ziua națională, care nici nu îl privește! Să se bucure rânjind tâmp în timp ce slugoii din presă îi ridică osanale, asta e lumea bandiților antiromâni care sărbătoresc cu impunitate jefuirea noastră. Acestă împărăție clădită de ei își are fundația pe nisip, pe dolar, pe materie, sortită căderii inveitabile, așa cum după o noapte lungă soarele inevitabil răsare să împraștie întunericul.

    Lumea noastră este mai profundă, cu temelia clădită pe trupuri frânte și suflete chinuite. O sămânța plantată prin jertfă va da rod puternic, spulberând ruinele pe care dansează astăzi trădătorii.

    Funtea sus și privirea înainte, avem mult de muncă și nu ne putem permite să fim demoralizați!

  8. Vlad Tepes

    Ba cu poporul roman trebuie sa avem ”treaba” fiindca e inept, nematurizat, esuat, iar statul roman e compus din acesti indivizi !!!
    Democratia este, oricum un mod expirat de organizare a societatii, dar in raport cu poporul roman devine o arma de distrugere accelerata a acestuia; notiunile sint incompatibile, asa cum se intimpla in Lumea Araba si in alte societati care au evoluat conform regulilor proprii.
    Cit despre lucratura la care se ”lucreaza” sper sa nu duca la razboi civil sau implozie,asta tot a propos de ”poporul roman” !
    Eu o astept cu interes si nerabdare .

Lasă un răspuns la Vlad Tepes Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*