Atitudini

Bogdan Diaconu (președinte PRU): De ce nu serbez Ziua Europei?

De Ziua Europei, un kg de cireșe de import costă 150 de lei (un milion și jumătate, bani vechi) Toți […]

De Ziua Europei, un kg de cireșe de import costă 150 de lei (un milion și jumătate, bani vechi)

Toți iubim Europa. Eu însă iubesc și cireșele copilăriei mele. Iată însă că un kilogram de cireșe de import a ajuns la 150 de lei, cât un gram de aur, adică mai mult decât pensia multor români. Aceasta este Europa pe care ne-am dorit-o, un loc în care livezile românești zac în paragină, dar importăm cireșele altora ca pe produse de lux? Aici nu e vorba însă despre cireșe, ci despre România.

Felul în care mai marii au înțeles integrarea noastră în Europa arată la fel ca în cazul cireșelor, o poveste adevărată care se petrece în aceste zile în piețele din Constanța. Primul lucru pe care l-a făcut statul român după 1989 a fost să închidă tot, fără discriminare, fie prin privatizare, o mare țeapă, fie prin ruinare și faliment. Așa au dispărut nu numai fabricile și unitățile de producție industriale, ci și livezile și agricultura românească.

Apoi, cum noi nu mai produceam nimic, au venit importurile. La intrarea în UE, România a acceptat orice numai să fie primită, pentru că politicienii aveau de ascuns averi și de strecurat corupția la pachet, așa că au tăcut mâlc în fața pretențiilor inacceptabile care însemnau că nu o să mai avem lapte românesc, mâncare românească, haine românești, nimic. Cu ce le-am înlocuit? Cu Dragonul Roșu, cu fast-food-uri, cu hypermarketuri, de unde cumpărăm ce este mai prost, dar cât de scump. Plătim și carburantul mai scump ca în alte țări europene, cu energia electrică și cu gazul ne aliniem în curând, dar salariile sunt tot de țară de mâna a treia. Așa încât cazul cireșelor reprezintă doar o ilustrare șocantă a ceea ce ni se întâmplă în fiecare zi pentru că nu am intrat în Europa cu fruntea sus, apărându-ne valorile și produsele noastre, ci ca și cum am fi coborât ieri din copaci și trebuia să luăm totul de afară.

Așa că Ziua Europei are un gust amar, ca a cireșelor de import cu 150 de lei kg, mai scumpe decât în Marea Britanie. Doar e piață liberă. Liberă la import. Când vine vorba de producătorii români, nimic nu mai e liber. Satele noastre se prăbușesc în sărăcie, țăranii produc mai mult decât au nevoie, dar nu au unde comercializa, deși cireșele lor sunt mult mai ieftine. Așa că se strică în pomi, la fel ca și multe alte produse agricole. Colac peste pupăză, de când cu noile reglementări ANAF, un țăran ca să vândă o mână de pătrunjel trebuie să fie mai dotat ca o bancă, să aibă atâtea avize și să îndeplinească atâtea reglementări încât se lasă păgubaș. Numai bine, lasă locul pentru importuri. Și uite așa, cireșele pe care le mâncam pe gratis la țară când eram copii, acum costă cât o pensie. Într-un mod similar, haine de bumbac sau de lână sau papuci de piele nu mai găsești decât la prețuri foarte mari, pentru restul lumii sunt bune și plasticurile chinezești. Trăiască piața liberă care favorizează importurile de mizerii în timp ce ciobanii noștri aruncă lâna că nu au cui să o vândă.
România trebuie să înceteze să mai fie groapa de gunoi a Europei, așa cum suntem pe cale să devenim și la propriu la Năvodari, acolo unde, pe litoralul românesc, se pregătește o mare groapă de deșeuri industriale. Toți vin să ne arate valorile lor, mărfurile lor, învățăturile lor, și noi le primim, că suntem toleranți, dar ale noastre de ce nu mai au loc?

O să sărbătoresc Ziua Europei atunci când România o să aibă și ea loc în Europa la masă, nu la strâns resturile de pe jos, plătite ca și cum ar fi ceva valoros. Până atunci, avem treabă de făcut. Trebuie să redevenim o țară și un stat și să ne recuperăm fructele, laptele, producția de orice fel ar fi ea. Am fost și eu invitat la Cotroceni la Ziua Europei. Nu m-am dus. Ce să sărbătoresc, sărăcia lucie, tăierea pădurilor, felul cum dispar centrele orașelor din Transilvania pe mâna samsarilor imobiliari străini, vânătoarea pe care ANAF o desfășoară împotriva ultimilor investitori români sau faptul că cireșele, mâncarea săracului, au ajuns un produs de lux în România? Nu așa trebuie să arate integrarea României!

                                                                                       Bogdan Diaconu (președinte PRU)

1 Comment

  1. constantin

    sunt de aceeasi parere numai ca eu nu am acces liber la casa poporului.cred ca tineri care gandesc si se exprima la fel nu sunt agreati de sistemul care se afla la butoane.cateva intrebari de bun simt;cine nea intrebat sau a consultat poporul privind aderarea la ue?cine a informat poporul ce conditii trebuie sa accepta pentru a fi in ue?CINE A MANDATAT PRESEDINTELE TARII SI PRIMUL MINISTRU SA SEMNEZE ADERAREA?se poate continua.si uite asa am ajuns colonie americana acum germana,cei buni de munca sunt sclavii lumii iar batranii si copii zac in mizerie, asteptand simbria celor plecati afara.de aceea d-le bogdan nu mai este timp de teorie ci de actiune daca nu este prea tarziu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*