Atitudini

BREXIT SĂ FIE!

    Scriu aceste rînduri cu oarece emoție întrucît, pînă la un anunț oficial, nu vreau să mă trezesc în […]

 

 

Scriu aceste rînduri cu oarece emoție întrucît, pînă la un anunț oficial, nu vreau să mă trezesc în situația de acum 6 ani a prostănacului (adică Mircea Geoană, culcat învingător, trezit învins). Se pare (nu pot acum să scriu mai mult) că britanicii au votat pentru Brexit.

Britanicii nu sînt primii care s-au trezit, dar sînt primii care au reacționat prin referendum. De trezit, primele au fost statele mici, cele din centrul Europei, dintre care noi am lipsit: Cehia a fost prima care a dat jos drapelul UE din fața palatului prezidențial, întrucît nu este provincia numănui, ci o țară independentă. Oricît unii îi înjură pe unguri, Victor Orban a dovedit o verticalitate, o demnitate și un curaj care din păcate lipsesc conducătorilor români. Polonia și Slovacia iau atitudine împotriva UE. Austria a fost la un pas să aibe un președinte anti-UE. În Grecia, partidele “Syriza” și “Zorile Aurii” dar și alte partide anti-UE au detronat dinastiile Papandreu și Caramanlis. Și în Italia se schimbă percepția. În Franța, ”Frontul Național” cîștigă teren. În Spania, ”Podemos” a dat o lovitură grea partidelor tradiționale. Peste tot în Europa, patrioții se ridică împotriva UE – ei sînt numiți extremiști sau fasciști. Peste tot în Europa, cu o excepție – România, singura țară în care nici un partid nu este anti-UE (țara în care, cum spunea Țuțea, doar se măcăne prin bătătură).

Îi apreciez pe britanici pentru acest vot, dar mă întreb de ce acum au manifestat simț civic, și niciodată pe vremea probabil a celui mai corupt prim-ministru al lor, Tony Blair, partenerul de ticăloșii al lui Adrian Năstase. Românii sînt acuzați de europeni de corupție – așa este, dar de ce europeenii nu-și văd niciodată bîrna din ochiul propriu? Legat de timpul în care Tony Blair a fost prim-ministru (10 ani), fără să-i fi urmărit în mod special activitatea, îmi amintesc patru aspecte (fără să rețin ordinea cronologică):

– în presa din Marea Britanie a izbucnit un mare scandal legat de faptul că o firmă britanică a dat mită unor oficiali din Arabia Saudită pentru a importa avioane englezești, dar cînd s-a constatat că mituiții erau membrii ai familiei regale saudite, dosarul s-a închis;

– tot presa britanică anunța o anchetă privind mita de 10 milioane lire sterline primite de un înalt demnitar de la București pentru cumpărarea celor două fregate ruginite, dar și acest dosar s-a închis;

– Mittal a fost unul dintre principalii contributori la campanile electorale ale lui Tony Blair, astfel încît acesta din urmă i-a telefonat (dacă nu cumva chiar i-a și scris – nu mai țin minte) lui Adrian Năstase ca să-i vîndă lui Mittal la preț “promoțional” Combinatul Siderurgic Galați; astfel Mittal a cumpărat cel mai mare centru siderurgic al României la un preț pe jumătate cît cel plătit peste cîteva luni de același Mittal pentru o vilă în central Londrei;

– miliardarii evrei din Regatul Unit s-au îngrămădit să arunce cu bani în campaniile electorale ale lui Tony Blair, pentru asta fiind recompensați cu titlul (ereditar) de lord, și implicit cu dreptul de a vota în Camera Lorzilor – iarăși a ieșit scandal, însă singurul vinovat a fost găsit cel care semnase diplomele, și acesta nu era Tony Blair.

Britanicii dau semne de trezire, românii nu.

Dar de ce mă miră pasivitatea UE față de propria corupție? Uniunea Europeană nu a reacționat în nici un fel la scandalul de corupție născut în sînul Comisiei Europene pe timpul președenției lui Jacques Santerre, soldat în anul 1999 cu demisia în bloc a întregii comisii și urmată de arestări.

Nu a reacționat în nici un fel în fața faptului că cei mai longevivi prim miniștri ai Italiei aveau strînse legături cu Mafia: Aldo Moro (prim ministru între 1963-1968 și apoi între 1974-1976, răpit și ucis de membrii organizației Brigăzile Roșii, neputincioși în fața complicității justiției și autorităților italiene cu Mafia), Giulio Andreotti (prim ministru între 1972-1973, 1976-1979 și 1989-1992, condamnat în noiembrie 2002 la 24 de ani închisoare, dar achitat în anul 2003, reținîndu-se totuși strînsele sale legături cu Mafia, de care s-a folosit în cariera politică!), Bettino Craxi (prim ministru între 1983-1987, care la sfîrșit de mandat, pentru a nu fi arestat, s-a refugiat în Tunisia, unde a primit azil politic) și Silvio Berlusconi (un alt bun amic al lui Adrian Năstase), prim ministru între 1994-1995, apoi între 2001-2006, iar a treia oară între 2008-2011, în timpul mandatului căruia Parlamentul italian a votat legi care să-i asigure imunitatea, întîrziind cercetarea și judecarea acestuia pentru multiple acte de corupție; decorat în anul 2002 cu ordinul Steaua României în grad de Mare Cruce;. mai mult decît atît, UE a acceptat ca timp de 6 luni (președenția rotativă), Europa să fie condusă de Silvio Berlusconi, iar mîna dreaptă a acestuia, Franco Frattini, a fost vicepreședinte al Comisiei Europene și comisar (ministru) european pe probleme de justiție; în final, “s-a făcut dreptate” și mafiotul Berlusconi a fost condamnat ca, pentru cîteva luni, să îngrijească de bătrînii dintr-un azil!

Evident, corupția de la noi este enormă. Dar de ce să nu vorbim și de corupția partenerilor noștri europeni, care de fapt ne-au învățat cu corupția la nivel înalt? De cei salvați de justiție (Helmuth Kohl, Jacques Chirac), de cei care au scăpat demisionînd (Bertie Ahern), de cei arestați (Ivo Sanader, Jose Socrates) sau, din demnitate, s-au sinucis (Pierre Beregovoy)? Poate că cineva (eu simt că nu mai pot) își va face timp să studieze aceste aspecte.

Și cînd Laura Codruța Kovesi A REFUZAT să cerceteze șpaga de 75 milioane de $ încasată de guvernul Radu Vasile la privatizarea Romtelecom, am dreptul să mă gîndesc la faptul că o parte din acești bani au ajuns la Comisia Europeană, ca de pildă la Jonathan Scheele, șeful delegației CE, cel pe care presa îl prezenta ca adevărat șpăgar european?

Bun, Regatul Unit a votat Breexit.

Să vedem întîi rezultatele oficiale.

Să vedem apoi dacă nu vor fi descoperite vicii de procedură la referendum.

Apoi, nu mă gîndesc că mult-trîmbițatele forțe de reacție rapidă ale UE vor trimite tancuri cum s-a întîmplat la Budapesta sau la Praga, dar astăzi există mijloace mult mai pașnice, mai sofisticate, mai eficiente.

Acum 7 luni, postam următorul comentariu:Romania a intrat in UE (ca si in NATO) fara nici un referendum. De altfel, masuri vitale pentru Romania (impotriva intereselor ei) au fost luate fara referendum. Mi-e teama insa ca, daca s-ar fi organizat referendum, poporul ar fi votat pentru UE. Si imi amintesc de cum au cucerit europenii America: pina in sec. 19, cind sub presedintii Andrew Jakson si Andrew Johnson au fost dezlantuite genocidurile impotriva amerindienilor, au inceput prin a-i cumpara pe acestia – pe indienii simpli cu margele si cioburi de oglinda, pe sefii indieni cu “apa de foc” (alcool) si carabine. Asa i-au corupt pe sefi, asa au reusit, de pilda, sa convinga un sef de trib sa le vinda insula Manhatten cu un pret derizoriu (daca nu ma insel, 80 $ – desigur, pe atunci insemna mult mai mult decit azi). La fel s-a intimplat si la noi: “sefii de trib” au fost invitati la masa bogatilor, iar “indienii” au fost fericiti de banii veniti de la UE. Dar dupa ce ani de zile am fost un contribuitor net la UE (am cotizat la bugetul UE cu mai mult decit am primit), am inceput sa si primim. Dar pentru ce? Am primit bani cu care sa platim firmelor din UE sau SUA ca sa NU construiasca autostrazi (ni s-a interzis sa folosim acesti bani contractind firmele de specialitate din China). Am primit subventii pentru agricultura – dar dupa ce am fost obligati sa ne vindem pamintul cetatenilor UE; nu stiu daca exista vreo statistica: cine a primit mai mult? proprietarul roman sau proprietarul ori arendasul european? Si ma mai intreb: ce suprafata mai are Romania? Mai are 237.500 km.p. cind tot mai mult din acest pamint apartine strainilor? Mult rau a facut tarii naivitatea cu care romanii au votat pentru modificarea Constitutiei la referendumul lui Adrian Nastase, cind ne-am pierdut suveranitatea. Am primit margele si cioburi de oglinda, iar in schimb am acceptat sa cedam companiilor din UE tot ce era profitabil, sau sa ne autofalimentam alte firme pentru a nu le face concurenta. In ce priveste spatiul Schengen, eu am o viziune personala – intr-adevar, este un mare avantaj, nu pentru noi, simplii cetateni, ci pentru exportatori si transportatori. In acelasi timp insa, spatiul Schengen este “visul de aur” al traficantilor si contrabandistilor. … Si mai sint si impotriva trecerii noastre la euro: daca vrei sa distrugi economia unui intreg continent, aduci toate tarile la o moneda unica, si apoi ii prabusesti moneda. Nu pot sa-mi dau seama: conducatorii romani (care vor sa trecem la euro) si cei europeni, sint oare imbecili sau sint cumparati de cei care vor distrugerea Europei?

Ce va fi e greu de spus. Dacă UE se va prăbuși, principala noastră problemă este cum vom putea recupera din jaful la care ne-a supus UE. Măcar în parte, cred că s-ar putea. Dar pentru asta este nevoie de un președinte cinstit, patriot și curajos, de un guvern cinstit, patriot și curajos, de un parlament cinstit, patriot și curajos. Acesta însă este cel mai greu lucru.

                                                                                  Dan Cristian IONESCU

 

4 Comments

  1. Alex AMOQ

    Referendum in fiecare stat membru al U.E.

  2. Vasile Zărnescu

    De ce să fie „lucrul cel mai greu”?! Există un precedent: revoluția politică pașnică din Islanda, care a alungat guvernul, bancherii și pe toți jefuitorii țării. Desigur, Islanda are o democrație ce datează de la anul 800! Românii nu o au, dar nu este nevoie de de încă 12 secole pentru a învăța de la istorie, ci putem învăța de ei: adică, așa cum se spunea în epoca de aur, putem „învăța din experiența altora”. Evident, din cauza lipsei de exercițiu democratic a noastră, a românilor, revoluția pașnică este exclusă, fiindcă noi nu am reușit nici pe calea democratică a alegerilor nu am reușit nimic, întrucât toate alegerile au fost falsificate – iar acest fapt a devenit evident pentru toată lumea. NU ne mai rămîne decît revoluția violentă, iar asta înseamnă o lovitură de stat organizată de armată!
    Conforma Declarației Universale a Drepturilor Omului și Cetățeanului, poporul are dreptul la insurecție dacă Legea nu-l apără! Și, se vede cu ochiul liber, Legea nu-l apără, fiindcă legea a devenit fără-de-lege.

  3. Dan Cristian Ionescu

    Domnule Zarnescu, v-ati raspuns deja singur la intrebare. Islanda, prima democratie “moderna” dupa Atena antica, cred ca este singura democratie autentica in Europa. La noi, o revolutie pasnica nu este posibila intrucit intervin scutierii, la nevoie tunurile cu apa, la si mai multa nevoie, intervine si armata – cind nu se intervine, inseamna ca este vorba de o manifestare cu voie de la stapinire, convocata prin anumite retele de face-book. Oare cui jura astazi militarii credinta? Tarii, poporului, UE, NATO, conducatorului iubit, mafiei? In seara de 21 dec. 1989 eram linga Intercontinental, in fata Bancii Franceze, de unde incepea cordonul de soldati care bloca bd. N. Balcescu pina in fata la Dunarea. Oamenii strigau: “Si voi sinteti romani!, “Si voi aveti copii!”. Un batrin, Stefan Florescu, trecea si punea cite o floare in tevile pistoalelor mitraliera. Soldatii erau niste copii, toti cu lacrimi in ochi. Chiar linga mine, comandantul lor, era incremenit – nu dadea nici un ordin, nu era in stare sa spuna un cuvint. Oare ce era in inima lui, in inima lor? Cui jurasera credinta? Comandantului suprem, tarii, poporului? Pe cale democratica nu se poate sa avem parlamentul care ne trebuie. Israelul, SUA, UE ne-au obligat sa eliminam din politica toti patriotii. Atita timp cit am putut, in scrierile mele, in discursurile mele, in interviurile mele, am vorbit despre nevoia Revolutiei continue – dar o Revolutie pornita de la noi, romanii, nu orchestrata din afara. Vedeti astazi posibilitatea ca un roman adevarat, in strai popular, calare pe un cal alb, sa strabata tara deschizind inimile si mintile preotilor, intelectualilor, taranilor? Cred ca ar fi alungat cu pietre. Sint multe de spus – dar la ce bun? Mi-e teama ca deja crucificarea noastra a inceput.

  4. Georgevici Mihail

    Sa ne pastram libertatea cuvantului, sa ne organizam pentru intarirea nationalismului, pentru apararea romanismului, a romanitatii!!!

    http://mcppress.ro/forum/viewtopic.php?pid=10089#p10089

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.