Puncte de vedere

Butoi cu pulbere sub Cotroceni: viitorul politic al lui Iohannis depinde de viața unui amărît

  Despre Klaus Iohannis, „hagiografii” cu epoleți au răspîndit ideea că e alesul diasporei, acei români mai destupați la minte […]

 

Despre Klaus Iohannis, „hagiografii” cu epoleți au răspîndit ideea că e alesul diasporei, acei români mai destupați la minte decît confrații rămași în țară și care au salvat România de la dezastru, în 16 noiembrie. Ce nu pare să înțeleagă președintele, la această oră, e că ce a cîștigat pe mîna diasporei ar putea pierde, curînd și definitiv, tot pe mîna ei.

Să reamintim, pe scurt: persoane înarmate au răpit, pe 4 aprilie, un cetăţean român, Iulian Gherguț, la o mină de mangan din Burkina Faso, unde acesta funcționa ca agent de securitate. Mina, situată în provincia Oudalan, în apropierea frontierelor cu Mali şi Niger, este exploatată de Pan African Minerals, o filială a Timiş Corporation, compania omului de afaceri român Frank Timiş.

Imediat, la MAE s-a constituit o Celulă de Criză (din care mai fac parte SIE, SRI, MApN, Administraţia Prezidenţială), misiunile diplomatice române din regiune menţinînd, conform unui comunicat remis presei, în permanenţă legătura cu toate autorităţile competente locale.

După mai bine de 50 de zile, o înregistrare audio difuzată luni seară de agenția mauritană Al-Akhbar a anunțat că o grupare teroristă îl deține pe român și cere răscumpărare pentru el, atrăgînd, totodată, atenția guvernului român „să acorde o atenție serioasă negocierilor pe tema eliberării ostaticului deținut de grup”.

Din acest moment, situația se complică dramatic.

 Practic, se conturează patru scenarii posibile.

Primul: povestea e o făcătură amintind de răpirea din Irak, în rolul regizorului Hayssam aflîndu-se, de această dată, cuplul de moguli africani Ovidiu Tender-Frank Timiș (cu afaceri în zona Burkina Faso, Gambia, Sierra Leone etc), care vor să facă un serviciu de imagine regimului de la București, după o nouă eliberare spectaculoasă reușită de celula de criză. Povestea se termină cu happy-end. Pentru ostatic și, poate, pentru pușcăriabilul Tender, dinspre care se așteaptă un scandal uriaș, luna viitoare, cînd fapte grave de care e acuzat se vor prescrie.

 Al doilea: răpirea e pe bune, iar statul român reușește eliberarea strict pe bază de negocieri. Povestea se termină cu happy-end, iar meritele revin celulei de criză.

Al treilea: răpirea e pe bune, eliberarea se face pe bani. Povestea se termină cu happy-end, dar riscurile sunt uriașe, pentru că plata răscumpărării e categoric interzisă de practica antitero, putînd pune bazele unei veritabili industrii a răpirilor, din cauza căreia niciun cetățean străin să nu se mai simtă în siguranță. România s-ar confrunta cu un mega-scandal în relațiile cu aliații din UE și NATO, de care nu avem nevoie într-un moment, și așa, complicat.

În fine, al patrulea scenariu e execuția prizonierului.

Povestea se termină tragic pentru Iulian Gherguț.

Numai că, odată cu el, Klaus Iohannis ar deveni, la rîndu-i, un zombie politic.

Asta pentru că, pînă acum, președintele a avut o atitudine aproape sfidătoare. În momentul răpirii se afla în concediu, pe care l-a continuat netulburat, refuzînd să atingă subiectul în cea mai măruntă luare de poziție, fie ea și o încurajare publică la adresa familiei.

Abia la începutul acestei săptămîni, după ce a venit revendicarea teroriștilor, Iohannis a luat cuvîntul, dar mai bine tăcea. Întrebat de ziariști de ce a ignorat subiectul 50 de zile, Iohannis a răspuns, sec:

„Preşedintele trebuie să aibă curajul să nu se exprime chiar în fiecare chestiune. Dacă doriţi să luăm cazul nefericit al românului răpit, pot să vă spun că am fost în fiecare zi în contact fie cu ministrul de Externe, fie cu celula de criză care a fost stabilită imediat în conformitate cu legislaţia. Nu trebuie să ies eu la microfon şi să spun ce să facă oamenii, ei ştiu foarte bine ce e de făcut. Sunt proceduri destul de complicate, dar foarte bine clarificate. Nu cred că trebuie să comentez eu personal orice eveniment”.

În opinia alesului din noiembrie al diasporei, răpirea de către teroriști și amenințarea cu execuția la adresa unui român din diaspora e „orice eveniment”.

Poate că acest eveniment nu se compară, într-adevăr, cu înființarea insituției Primei Doamne, căreia președintele i-a acordat declarații mai ample, dar e, totuși, un eveniment de excepție.

Mai grav pentru Iohannis, fostul președinte Traian Băsescu a ridica ștacheta enorm prin comportarea demonstrată în răpirea din Irak – reală ori ba -, pur și simplu pentru că a înțeles corect așteptările marelui public de la el.

Poate de aceea fostul președinte a și simțit nevoia să critice prestația lui Iohannis, imediat după răpire: „Orice stat democratic tratează un astfel de eveniment ca pe o agresiune teroristă la adresa sa şi pune în mişcare toate resursele instituţiilor de securitate naţională pentru recuperarea cetăţeanului răpit. Doar resursele diplomatice nu sunt suficiente. În capul mesei, unde se fac analizele de două ori pe zi, trebuie să se afle ori preşedintele, ori primul ministru, adică cineva care să-şi asume activitaţile în afara teritoriului naţional cu atît mai mult cu cît, în Africa de Vest, cu siguranţă găsim resurse de cunoaştere. Marele ghinion al lui Iulian Gherguţ este că ambii decidenţi sunt în vacanţă”, scria el pe Facebook.

În timpul crizei ostaticilor americani din Iran, din 1979, președintele Americii, Jimmy Carter, nu a mai ieșit o sută de zile consecutiv din Casa Albă, preocupat de situația de la Teheran, deși administrația sa se confrunta cu situații dramatice, începînd cu criza mondială a energiei, invazia sovietică din Afganistan ori accidentul nuclear din Pennsylvania.

Și el ar fi putut invoca faptul că CIA, NSA, Pentagonul șamd „știu foarte bine ce e de făcut”.

Carter nu s-a prevalat nici pe departe de asemenea argumente, luînd criza ostaticilor pieptiș și ordonînd o operațiune militară, în pofida sfaturilor unor consilieri de marcă.

În cele din urmă, ostaticii au fost eliberați, povestea s-a terminat relativ bine.

Chiar și așa, însă, atitudinea lui Carter a fost considerată insuficient de bărbătească de către poporul american, iar asta l-a costat categoric al doilea mandat prezidențial, pierdut la scor în fața lui Reagan.

Pînă azi, Carter a rămas, din păcate, cu imaginea unui șef de stat slab, în ochii americanilor.

Ca și Traian Băsescu azi, Reagan îl avertizase din timp pe Carter că e prea moale în criza de la Teheran.

Dacă, Doamne ferește!, răpirea din Burkina Faso se termină cu execuția românului Iulian Gherguț, pentru președinte va fi greu să explice nu atît eșecul – deși va fi judecat în mod clar în raport cu succesul din Irak al predecesorului său – cît atitudinea de nepăsare. Ori faptul că incidentul a găsit SIE fără director. Și poate și altele…

Iohannis alege să tacă, „strategic”.

El pare să nu înțeleagă că, oricît de bine stă un politician în sondaje, viața dă peste cap adesea planurile pe termen mediu ori lung.

Un eveniment neașteptat poate avea consecințe dramatice.

Precum a fost decizia de a permite avioanelor NATO să bombardeze Iugoslavia trecînd peste teritoriul nostru, luată de Emil Constantinescu, și care a declanșat începutul prăbușirii sale ireversibile în sondaje. Ori grațierea lui Cozma de către Ion Iliescu, care i-a distrus acestuia, brusc, cota de simpatie și a dat pesediștilor imboldul necesar execuției lui la congres.

Niciuna dintre aceste consecințe nu fusese întrevăzută de analiști, dar s-au produs, totuși.

Un final tragic al poveștii din Africa ar mai lăsa loc pentru o singură întrebare, în opinia noastră: în care cimitir să fie îngropat cadavrul politic al lui Klaus Iohannis?

 

                                                                                                      Bogdan Tiberiu IACOB

Sursa: http://inpolitics.ro/butoi-cu-pulbere-sub-cotroceni-viitorul-politic-al-lui-iohannis-depinde-de-viata-unui-amarit_18430634.html

1 Comment

  1. CORNELIU NICULESCU

    AM CITIT O PVESTEA HAIOASA;ZICE CA UN NEAMT MESERIAS, ANGAJAT LA O SCOALA LA LUCRARI PRACTICE AVEA UN ELEV CARUIA II PLACEA STRUNGARIA; ACEST ELEV DEVINE PROFESOR, NEAMTUL AFLA SI EXCLAMA-PACAT, PUTEA IESI DIN EL UN STRUNGAR FOARTE BUN! PACAT, PUTEA IESI DIN EL UN TAMPLAR FOARTE BUN!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.