Atitudini

Cacealmaua fondurilor europene

                           Fonduri europene? Am văzut-o într-un interviu pe […]

                           Fonduri europene?

Am văzut-o într-un interviu pe nulitatea aia de reprezentantă a Comisiei Europene ameninţând cu suspendarea fondurilor europene. Şi, dacă tot ne ameninţă cu idioţenia asta, poate că ar trebui să ne apucăm să studiem în detaliu şi în ce constă prăjitura asta otrăvită.

Încă de când am intrat în UE am fost spălaţi pe creier în ceea ce priveşte fondurile europene. Brusc, mierea Occidentului se răsturnase peste noi. Însă, cum de la propagandă până la realitate e mult, ne-am trezit că pleaşca e de fapt o fraudă. Să luăm câteva studii de caz.

Să presupunem că ai o fermă şi ai nevoie de un tractor. Dacă vrei să iei prin intermediul fondurilor europene ţi se dă o cotă parte, iar restul banilor trebuie să-i pui tu. Condiţia e să cumperi un tractor produs în UE. Pui banul, ei vin cu banul şi-ţi faci treaba. Pare OK. Dar la nivel de stat cum e? Noi nu mai avem fabrici de tractoare, aşa că tractorul trebuie cumpărat la preţuri piperate de la unul dintre marii granguri europeni. Dacă veţi da un ochi, veţi vedea că în acest mod fabricile nemţeşti de tractoare prosperă de-o vreme pe spatele agriculturii autohtone. Hai să simplificăm puţin schema: după ce ne-au distrus industria, ne aruncă o sumă sub formă de „fonduri”, care sumă, împreună cu contribuţia fermierului se întorc în ţara de baştină. Cu alte cuvinte, partea de fonduri europene reprezintă o subvenţie mascată a industriei din ţările grangurilor. Subvenţie la care participă nu doar fondurile întoarse la ei, ci şi banii autohtoni.

În ceea ce priveşte lucrările publice, amestecul fondurilor devine din ce în ce mai toxic. Să ne uităm la construcţia de drumuri şi autostrăzi. Am fost obligaţi să adoptăm tot felul de normative „la standard european” care au avut ca efect eliminarea constructorilor locali. Aceasta a deschis larg porţile marilor concerne occidentale specializate care nu fac altceva decât să vină, să câştige licitaţiile şi să subcontracteze lucrările fraierilor de constructori locali la preţuri de supravieţuire. La fel e şi cu mafia studiilor de fezabilitate: dai o căruţă de bani pe un studiu – pe care un băiat deştept îl listează în 20 minute de pe calculator – iar studiul, după o anumită perioadă expiră. Vă mai amintiţi momentul în care Berceanu a spus că nu mai face drumul expres Craiova-Piteşti pentru că se va face Autostrada Sudului (aia tot prin Teleorman trecea, dar tefeliştii n-aveau nicio problemă pe vremea aceea!)? S-a făcut studiul de fezabilitate, s-a luat banul, iar acum studiul e expirat. Când va reveni PDL-ul la putere (adică PNL) probabil se va reveni cu surle şi tobe la măreţul proiect (care nu va fi construit niciodată). De ce, e limpede. Studiul e deja făcut şi şpaga e mai uşor de încasat: un nou listing în 10 minute, o nouă „oportunitate” fructificată.

În mare acestea sunt motivele pentru care avem o infrastructură deficitară. Dacă te-ai apuca să modifici legislaţia şi să faci ceva coerent, la fel îl vei auzi pe Timmermans urlând de la tribuna mafiotului PE că în România nu se respectă „ştandardele ieuropene” în materie de infrastructură. Să revenim însă la subiectul fonduri. Poate vă întrebaţi de ce nu se atrag pentru construcţia de autostrăzi. Pe de o parte din cauza autorităţilor, iar de partea cealaltă din cauză că, atunci când vine vorba de respectat „ştandardul” ăia îţi mai bagă condiţii care sar costul kilometrului de autostradă până la cer. Şi, brusc, constaţi că aproape nu mai merită să-l faci. Ca să nu mai vorbim de aşa-numitele „directive-ascunse” care spun că nu e OK să faci o autostradă care să treacă munţii. De ce nu ţi se spune, dar e limpede: pentru a nu face Portul Constanţa un nod esenţial al intrării de marfă care le-ar mai răpi olandezilor din caşcavalul logistic. De-aia nici nu intrăm în Schengen, deoarece România ar deveni o zonă tampon esenţială în comerţul cu statele fostului spaţiu Sovietic (Caucazul, în principal) şi cu o bună parte din Asia. Imaginaţi-vă doar ce-ar însemna utilizarea culoarului pe care ruşii urmează să îl folosească pentru mărfurile indiene(care presupune tranzitarea rutieră a Iranului spre Caspica) prin Azerbaijan-Georgia şi-apoi Constanţa. În afară de reducerea timpului cu cel puţin 10-15 zile, ar mai fi şi siguranţa transporturilor, adică preţuri mai mici. E doar un exemplu pentru care ticăloşii interesaţi ne vând rahatul de MCV ca motiv pentru încălcarea nesimţită de către UE a pactului de aderare.

Dar, mult mai limpede poate fi înţeleasă „influenţa pozitivă” a fondurilor în ceea ce priveşte mult trâmbiţata construcţie de spitale. Probabil ştiţi că se doreşte construcţia unor spitale regionale. Iniţial s-a dorit prin intermediul fondurilor însă, după ce s-a făcut studiul la acelaşi minunat „ştandard ieuropean”, s-a constatat că un spital ajunge să coste de cel puţin trei ori mai mult decât unul similar, dar construit din fonduri prooprii. Altfel spus, dacă statul ar vrea să „atragă” fonduri pentru construcţia unui spital, contribuţia sa la proiect ar fi cu 50% mai mare decât dacă l-ar construi singur, fără niciun ban de la UE. Realizaţi aberaţia?

Singurele zone unde se obţin bani „pe gratis” sunt cele insignifiante gen dezvoltarea resurselor umane sau cele aşa-zis civice, unde se dau bani pentru propagandă. Probabil vă întrebaţi de ce spun că pentru propagandă. Hai să că explic. Dacă mâine aflu că sunt finanţate cu fonduri programe pentru integrarea imigranţilor, eu, ca om care am anumite credinţe şi principii, credeţi că m-aş băga? Desigur, nu, deoarece nu cred. Spre deosebire de mine şi de majoritatea celor care citesc acest articol, un tefelist care trăieşte din urlat ce i se dictează, aplică imediat şi face programe de integrare ale imigranţilor. Nu doar că face, dar şi crede în ele. Şi aşa, uşor, uşor se creează o masă de propagandişti întreţinuţi de UE şi care sunt spălaţi pe creier prin „leafa” pe care şi-o asigură mâncând rahatul care li se toarnă.

N-o s-o mai întind mult. Probabil că sunt anumite zone care au beneficiat de fonduri, dar ele sunt marginale. Cel mai important lucru care trebuie făcut este o refacere a legislaţiei în sensul uşurării accesării fondurilor(şi-aici e un schepsis care măreşte enorm costurile), dar şi o modificare a legilor şi normativelor astfel încât să nu ne mai coste de 3-4 ori mai mult orice faci „la nivel ieuropean”. Este, desigur, şi o vină a noastră, dar am ajuns în dezastrul ăsta împinşi de „bunii educatori” de la Bruxelles. Mă rog, nu sunt sigur că poţi scuti multe cheltuieli cu modificarea legislaţiei, dar ar trebui încercat.

Oricum, ca idee, impactul fondurilor europene la noi se apropie de zero. Marea parte a banilor veniţi din aceste fonduri se întoarce cu graţie în ţările care chipurile ne finanţează. Dacă scădem componenta care se întoarce, constatăm că noi suntem de fapt – prin intermediul contribuţiei obligatorii la UE – printre finanţatorii de top ai UE. Asta pentru că, în timp ce banii se întorc sub o altă formă la „bunii samariteni”, de la noi doar pleacă banii. Iată încă o schemă de fraudare la care asistăm pasiv!

                                                                                                                     Dan DIACONU

Sursa: Trenduri economice

 

3 Comments

  1. Sarmis

    Spuneti adevarul si adevarul ne va trezi constiinta !

  2. @Sarmis
    Conștiința trece prin stomac., cel puțin în cazul cetățenilor români !…
    Am fost atât de flămânziți, în cât am ajuns să gândim cu stomacul. De 30 de ani pe 2 mici și o halbă de bere votăm turme de hoți ce vând ce mai rămâne din țară. Totul e tras la indigo după modelul „lupii la stână” și anume, pleacă haita sătulă (de politruci) și o alta flămând atacă România.
    Cât despre autorul acestui articol.., toată stimă (păcat că astfel de mentalități n-au acces să coordoneze destinele țării).

  3. Dan

    Felicitari pentru intuitie si spor in continuare!

Lasă un răspuns la Dan Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*