Editorial

Căpitane, unde ești?

    Statul român modern a fost proiectat de la bun început așa cum se prezintă astăzi mărfurile de la […]

 

 

Statul român modern a fost proiectat de la bun început așa cum se prezintă astăzi mărfurile de la „Lidl”: pe ambalaj scrie românește, e drept, însă produsul e complet străin. Numai indicațiile sînt în limba indigenului și asta exclusiv în scopul fluidizării operațiunilor comerciale. Beneficiile reale aparțin însă alogenului. Arhitecții statului român modern nu l-au conceput pe acesta pentru români, sau de dragul lor! Cînd n-a fost el în mod explicit împotriva grosului românimii? Cînd n-a fost el străin de etosul acestui neam? Cînd n-a fost el represiv pînă la criminalitate, neostenindu-se să găsească un altfel de răspuns la ADEVĂRATELE lui trebuințe? Cînd nu și-a încălecat el așa-zișii cetățeni și n-a ținut să le arate că, de fapt, EL e noul ocupant și că ei nu-s decît supușii lui? Ziceți! Să nu ne deruteze perioadele de aparentă românizare a acestui stat; ce românizare poate fi aia făptuită de cele mai declasate elemente ale neamului, de drojdia lui turnată-n hîrburi de import sub stindardul unor ideologii smintite? Și-n timpul în care tot ce dăduse mai bun acest neam pierise deja în iadul închisorilor?

Viciul originar al statului român modern e neromânismul lui constitutiv. Antiromânismul lui. Iată firul roșu care-l străbate de la un cap la altul! Sîntem pasivi la disoluția lui? Asta pentru că undeva în adîncul nostru intuim, simțim, înțelegem că nu ne aparține. Că-i doar un instrument în mîinile altora, din chiar zorii intrării lui în istorie. Statul acesta n-a fost niciodată confiscat, precum am fi tentați să credem. Pentru că niciodată n-a fost al nostru. Noi doar i-am legitimat, grație gogoriței electorale pe care tot el ne-a îndesat-o pe gît, dreptul absolut de-a ne stîlci. Dreptul de-a stăpîni ceea ce n-a avut niciodată. Dreptul de-a ne trata, culmea, el pe noi, ca pe niște străini, ca pe niște transfugi, ca pe niște pripășiți. E firesc să ne ceară să muncim pe doi lei. Nu-i el ocupantul? Avem noi vreun testament? N-a călcat el toate testamentele bunilor și străbunilor noștri și ne-a tras prin fălci constituțiile lui însăilate în loje și-n blestemate cancelarii apusene? Românism de extracție francmasonică? Nu, mulțumim! L-am văzut cum arată, știm ce poate. Românismul liberalilor și țarăniștilor de ieri și de azi? Nu, mulțumim! Nu ne duceți, știm ce-au lucrat dumnealor între războaie, știm ce-au lucrat și după 89. Românismul ceaușist? Un monstru primitiv, șleampăt, o desfigurare.

N-avem ce aștepta de la un astfel de stat. Clădit fără noi, împotriva noastră, vom asista la decesul lui fără să ridicăm un deget. Dacă n-am reușit pînă acum să-l românizăm e pentru că însăși natura lui n-o permite. Menirea lui nu e și n-a fost niciodată slobozirea noastră din tiranii, ci mereu o altă tiranisire sub un alt pretext. Nu emanciparea noastră a urmărit-o, ci punerea noastră la punct. Mereu a fost consecvent cu natura lui originară acest stat, doar noi sîntem iară și iară uluiți de ceea ce e capabil să facă și să dreagă. Și asta pentru că sub „pavăza” lui „ocrotitoare” n-am reușit decît să uităm treptat de noi înșine, de cerul, de pămîntul nostru, de frumusețea noastră, de moștenirea noastră străbună. De Dumnezeul nostru.

Căpitane, unde ești?

                                                                                                                    Maria F. PALADE

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*