Atitudini

Caracterul antiromânesc al așa-ziselor legi de combatere a antisemitismului

  Cu o zi înaintea comemorării martirilor din temnițele anticomuniste SCRISOARE DESCHISĂ PRIVIND CARACTERUL ANTIROMÂNESC AL AȘA-ZISELOR LEGI DE COMBATERE […]

 

Cu o zi înaintea comemorării martirilor din temnițele anticomuniste

SCRISOARE DESCHISĂ PRIVIND CARACTERUL ANTIROMÂNESC AL AȘA-ZISELOR LEGI DE COMBATERE A ANTISEMITISMULUI

  1. Introducere

Pe data de 14 mai 2019 are loc, în București, a doua ediție a manifestării memoriale dedicate martirilor din temnițele comuniste. Această manifestare vine și ca urmare a Legii 127/2017, care a instituit ziua de 14 mai ca „zi națională de cinstire a martirilor din temnițele comuniste”.

Anul trecut, ziua de 14 mai a coincis și cu împlinirea unei cifre rotunde, 70 de ani, de la declanșarea celui mai mare val de arestări politice din istoria României.

Se întampla în fatidicul an 1948, când conducerea bolșevică a României, protejată de Armata Sovietică care ocupase efectiv țara, începea cu duritate și cruzime prigoana împotriva libertății și demnității poporului român. Sunt cu sufletul împăcat că m-am numărat și eu printre participanții la prima ediție a Comemorării, din 14.05.2018 și intenționez să particip și la această cea de-a doua ediție.

În acest context, de dureroasă aducere aminte, ca cetățean român de naționalitate română și ca naționalist creștin – ortodox consider că trebuie să ne ațintim privirea asupra unui aspect îngrijorător, manifestat de la an la an mai pregnant: atacul concertat asupra Credinței, Istoriei și Culturii neamului românesc, prin perfida și nedreapta acuzație de antisemitism, care așa cum voi arăta mai jos se caută a fi îndreptată împotriva întregului popor român.

Țintele acestui curent profund anti-românesc, de esență totalitară, devin din ce în ce mai clar de deslușit. Pe scurt, acestea ar fi:

  • rescrierea istoriei României Moderne, prin care organizații, evenimente și personalități acceptate unanim de către poporul român ca având o valoare deosebită din punct de vedere istoric și cultural să devină efectiv persona-non grata;
  • instituirea de jure și de facto a unui regim opresiv, totalitar, prin care libertatea cuvântului și libertatea de asociere la o organizație politică sau civică să fie efectiv suprimate; evident, așa cum vom demonstra în continuare, este vorba de cuvântul și asocierea care nu vor fi conforme criteriilor profund arbitrare ale respectivului regim;
  • tolerarea și chiar încurajarea slujirii intereselor altor țări și a unor organisme străine în dauna interesului național (chiar dacă acestea încalcă flagrant Codul Penal și Constituția României).

Cele enumerate mai sus pot fi regăsite în conținutul unor documente legislative, care la vremea respectivă au produs revoltă în sânul societății românești dar care, din păcate, beneficiind de o clasă politică aflată din punct de vedere moral în stadiul de metastază, au fost votate astfel încât în prezent au statut de lege.

Este vorba despre următoarele acte:

  • Ordonanța de Urgență nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu conținut fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor acțiuni contra păcii și omenirii
  • Legea 217/2015 pentru modificarea și completarea OUG nr. 31/2002
  • Legea 300/2018 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului

Într-o țară care, ca toate celelalte state din Estul Europei, a trecut prin experiența cruntă și îndelungată a unui regim comunist, a propune și aproba o serie de legi care se referă exclusiv la ceea ce în termeni politic corecți s-ar numi extrema dreaptă, pare de la început cel puțin ciudat.

Analizând însă întreg contextul actual, în care România face parte dintr-o Uniune Europeană care promovează din ce în ce mai agresiv o politică anti-națiune și anti-creștină, condusă de o clasă politică obedientă, lacomă, coruptă până în măduva oaselor și profund anti-românească, totul apare într-o altă lumină. Lumina Adevărului, care arată că planul de distrugere a neamului românesc nu este defel doar o altă filă din teoria conspirației, ci este un plan real, malefic, pus la cale de persoane și entități care urăsc evident România și poporul român. Și care nu numai că urmăresc cu perseverență îndeplinirea scopului final, dar caută să înlocuiască și istoria unui neam milenar cu o istorie falsificată, în care eroii existenți sunt transformați în demoni, iar făcătorii de Rău le iau locul ca Îngeri de Lumină.

  1. Destinatarii Legilor Anti-Românești

Comemorarea martirilor temnițelor comuniste, pe care conform legii (127/2017) ar trebui s-o trăiască ca atare toată țara ca “zi națională de cinstire a martirilor din temnițele comuniste”, este un bun prilej de a scoate în evidență și ipocrizia mârșavă în care se desfășoară lucrurile în prezent: Afirm fără urmă de îndoială că destinatarii legilor antiromânești sunt în primul rând tocmai cei care, CONFORM LEGII, ar trebui comemorați, cinstiți și amintiți întru pomenire!

În ce piesă a asurdului absolut vor să ne facă să jucăm „Păpușarii” care se cred stăpânii acestei lumi! Astfel, în expunerea de motive a Legii 127/2017 se arată că ziua de 14 mai a fost aleasă în amintirea celui mai mare val de arestări politice din istoria României (noaptea 14-15 mai 1948). Circa zece mii de tineri, foarte mulți dintre ei studenți, au fost arestați în acea noapte fatidică, în urma unui plan amănunțit al autorităților comuniste, umplând pușcăriile și lagărele de exterminare.

Luptătorii anticomuniști și urmașii acestora, împreună cu mai multe organizații ale societății civile au luat inițiativa acestei adunări comemorative, pentru prima dată în anul 2018, mai ales că se împlinea o cifră rotundă, 70 de ani, de la acea dată fatidică.

Îmi aduc aminte cu tristețe dar și cu un sentiment profund de dezgust de faptul că anul trecut absolut toate instituțiile publice au ignorat această zi.

În afara manifestației organizațiilor civice naționaliste și a simpatizanților lor de care am amintit, instituții ale statului român, cu funcționari și demnitari plătiți din Bugetul de Stat, începând cu Președenția, Guvernul și Parlamentul României, continuând cu instituții precum Televiziunea Română și Radioul și terminând cu primăriile și consiliile locale, au tăcut “mâlc” la unison, chiar dacă prin lege erau practic obligați să acorde respectul cuvenit acestei zile!

“Ingratitudinea manifestată de instituțiile publice față de amintirea acestor oameni este condamnabilă, ea fiind o sursă a neputinței societății românești de a ieși din marasmul de astăzi”, au declarat anul trecut urmașii luptătorilor anticomuniști, grupați în cadrul societății civile în asociațiile și fundațiile care au luat inițiativa acelei manifestări.

Vreau să completez declarația de mai sus spunând încă și mai răspicat: nu este vorba numai de ingratitudine, ci și de lașitate și de trădare de neam și de țară! Nu mai vorbesc de încălcarea flagrantă a legii, deși poate tocmai cu aceasta ar fi trebuit să încep: autoritățile statului au dovedit, mai ales în ultimul timp, că sunt primele gata să calce efectiv în picioare legile și Constituția țării dacă interese interne și externe le-o cer.

Astfel, dându-și cu „stângu’-n dreptu’”, autoritățile statului, în frunte cu președintele Iohannis, arată că josnicia lor a atins treptele cele mai de jos, adică sunt în stare să promulge, la un an distanță doar, două legi care se bat cap în cap (este vorba deci de Legea 127/2017 amintită și de Legea 157/2018).

Repet, consider că nu e vorba doar de ingratitudine, e vorba de frica de a nu supăra instituțiile anti-românești gen “Institutul Elie Wiesel”, care, plătit din bani publici, a devenit “stat în stat” amenințând în stanga și-n dreapta cu antisemitismul și pedeapsa pentru aceasta, inclusiv autoritățile statului român, de a cărui generozitate profită însă din plin!

Da, afirm răspicat: printre principalii destinatari ai acestor legi așa-zis de combatere a antisemitismului, de fapt legi anti-românești în toată regula, sunt tocmai luptătorii Rezistenței Anticomuniste din România anilor ’40 – ’60. Și nu e vorba numai de faptul că o autoritate națională ca Academia Română, prin vocea și scrisul Directorului Institutului pentru Studiul Totalitarismului din cadrul Academiei, prof. Dr. Univ. Radu Ciuceanu, declară oficial aportul Mișcării Legionare la lupta de rezistență a poporului român împotriva totalitarismului bolșevic ( “componenta majoră a mișcării naționale de rezistență anticomuniste din România a fost legionară, realitate ilustrată de procentul major al deținuților politici din perioada 1945-1964, apreciat la 75%”), adică tocmai acei legionari împotriva cărora se înverșunează legile 217/2015 (mai ales) și 300/2018.

Este vorba și de faptul că, la acea vreme, conducerea comunistă a României era alcătuită preponderent din activiști de origine evreiască. Or, pentru demitiza lupta eroică a celor care, majoritatea legionari (aceasta a fost realitatea, dovedita statistic!), s-au opus nu numai comunismului ca doctrină dar și ocupantului străin, sovietic și iudeu, transformând lupta ideologică într-una națională și creștină, legile anti-românești amintite și cu precădere L217/2015 vor să statueze faptul că verdictele date în 1948 și după sunt perfect legale și astăzi și trebuie ținut cont de ele! Adică EROII NAȚIONALI pe care îi comemorăm astăzi nu ar fi de fapt decât “bandiții” din peliculele mincinoase ale unor regizori ca Sergiu Nicolaescu (vezi “Acțiunea Autobuzul” – 1978), iar satrapii Ana Pauker (născută Hana Rabinsohn) și Alexandru Nicolschi (născut Boris Grunberg) și trupele de Securitate din subordinea lor ar fi “cei de partea bună a istoriei”.

De la legea 217/2015, „dedicată” Mișcării Legionare din perioada interbelică și de după cel de-al doilea război mondial, legea 300/2018 vine să extindă sancțiunile la toate categoriile de persoane care ar îndrăzni numai să cârtească cât de puțin împotriva iudeilor sau Iudaismului (de exemplu, cineva care ar declara în public sau în particular: “Eu consider genocid faptul că armata israeliană ucide copii palestinieni nevinovați în Fășia Gaza” este taxat imediat ca fiind antisemit).

Legionarii și simpatizanții lor din prezent nu erau de-ajuns, trebuia o lege care să poată incrimina penal orice român care ar îndrăzni să-și exprime opinia cu privire la unele evenimente prezente sau din trecut. Iar fapt absurd (aceste legi se întrec de fapt în aberații), Biserica Ortodoxă Română, cu tot ce înseamnă ea, de la Patriarh la mirean, trebuie să aibă în vedere faptul că anumite imagini și texte, începând chiar cu Sfânta Scriptură, au caracter antisemit și în consecință trebuie eliminate!

Din păcate, conducerea BOR nu înțelege că nu există compromis bun, că fiecare cedare, oricât de neînsemnată pare, atrage după sine altele din ce în ce mai mari, că tupeul și nesimțirea Răului crește exponențial cu fiecare pas înapoi.

Eu cred că și atitudinea din ce în ce mai permisivă a Bisericii Ortodoxe Române în ceea ce privește chiar Cărțile Sfinte au condus la creșterea tupeului Comunității Evreiești din România, până la elaborarea proiectelor legilor 217/2015 și 157/2018. Iau ca exemplu Denia Prohodul Domnului ,care se săvârșește în fiecare an în Vinerea Mare înainte de Paști:

Strofa 42 din Starea a 2-a, varianta necenzurată, deci cea originală, compusă de Sfântul Ioan Damaschin sub inspirația Duhului Sfânt (cea într-adevăr Mântuitoare, am putea spune în calitate de mărturisitori ai Credinței):

“O, neam jidovesc

Îndărătnic, ce-ai primit arvuna ! Cunoscut-ai ridicarea Bisericii;

Pentru ce dar pe Hristos L-ai osândit?”

Denia Prohodului, săvârșită la patriarhie anul acesta, a sunat astfel la strofa 42 Starea a 2-a:

“Ca un pelican

Te-ai ranit in coasta Ta, Cuvinte;

Si-ai dat viata l-ai Tai fii, care au murit, Raspandind asupra lor izvoare vii.”

Mare diferență, nu? Aceasta ar fi de fapt strofa 44 din Starea 2 varianta originală.

Consider că trebuie să spunem răspicat: Istoria n-am scris-o noi, Iisus Hristos, Dumnezeul Neamului Român, a fost trădat și răstignit de conducătorii de atunci ai neamului Iudeu, acesta-i Adevărul și mărturisirea lui nu trebuie să constituie o infracțiune pentru care să se instituie legal vreo pedeapsă. Ba din contră, aș putea spune în calitate de mărturisitori creștin – ortodocsi.

În concluzie la cele de mai sus, la întrebarea cine sunt “destinatarii legilor anti-românești”, pot afirma fără tăgadă: TOT POPORUL ROMÂN! Pe baza acestor legi aberante, orice român care doar și-ar exprima îndoiala în legătură cu vinovăția proprie și colectivă pentru pretinsul și nedoveditul „holocaust românesc”, sau care doar ar utiliza în public termenul de “iudeo-bolșevism” ar putea fi arestat pe loc și azvârlit în închisoare pentru ani mai mulți decât un violator sau pedofil dovedit!

Da, acesta-i Adevărul, legile în cauză, elaborate, adoptate și promulgate în ROMÂNIA, sunt tot ce poate fi mai perfid, mai josnic și nu mai puțin periculos la adresa poporului român, care prin drept divin și prin jertfa și munca strămoșilor stăpânește de drept aceste pământuri.

  1. Apel către Conducătorii României de  azi

Ca toți compatrioții care își exprimă dezacordul cu privire la aceste legi anti-românești nu sunt șovin, nefiind împotriva nimănui, sunt doar pro-român.

Constituția României, legea fundamentală a țării, îmi dă dreptul, în calitate de cetățean român, de a-mi iubi țara și de a lupta pentru ea. Conform articolului nr. 54, alin. (1) din Constituția României, fidelitatea față de țară este sacră, iar conform articolului nr. 55, alin. (1) din Constituția României, am dreptul și obligația de a a-mi apăra țara. Prin apărarea țării eu înțeleg atât teritoriul inalienabil al său, dar și familia mea, neamul din care fac parte, împreună cu tradițiile, credința, istoria și obiceiurile lui.

În preziua datei de 14 Mai 2019, la 71 de ani de la marile arestări politice care au condus la secerarea în temințele comuniste ale unei întregi elite patriotice românești, în calitate de cetățean român de naționalitate română, trăitor și muncitor în România și fără doar și poate participant la această Comemorare, cer conducerii actuale a României – Președenție, Guvern, Parlament, următoarele:

  • respectarea memoriei celor comemorați, uciși și torturați pentru libertate și demnitate, înseamnând și respectarea legii 127/2017, care, în articolele 2 și 3, precizează modul de marcare a sărbătoririi acestei zile de către instituțiile statului și de către principalele societăți naționale din mass-media;
  • inițierea imediată a demersurilor în vederea abrogării acestor legi profund dușmănoase la adresa României și neamului românesc, respectiv OUG 31/2002, L 217/2015, L 157/2018.

Doamne-ajută!

                                                                                                                Ing. Alexandru BALCU

Sursa: INCORECT POLITIC

 

1 Comment

  1. În text trebuie făcută o corectură. Legea 300/2018 „A devenit Legea 157/02.07.2018 publicată în M.O. 561/04.07.2018”: cf. https://senat.ro/legis/lista.aspx?nr_cls=L300&an_cls=2018.
    Deci, peste tot unde apare forma „legea 300 din 2018” trebuie citit „legea 157/2018”, zisă și „legea Vexler”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*