Colimator

„Proiect de țară” pentru o colonie? Românii nu mai au țară, sunt chiriași, alții sunt proprietarii!

Nu este mai convenabil să se discute despre plagiate?! În iureşul deneaisto-sereisto-sieist, care se înteţeşte de la o zi la […]

Nu este mai convenabil să se discute despre plagiate?!

În iureşul deneaisto-sereisto-sieist, care se înteţeşte de la o zi la alta în perspectiva invaziei de baloane de săpun programate pentru apropiatele alegeri parlamentare, sunt scoase cu dichis din centrul atenţiei spre a trece neobservate evenimente economice sau politice de impact, sunt camuflate decizii economice sau politice ce cântăresc greu la nivel imediat ori pe termen lung, sunt ”acoperite” acţiuni economice sau politice cu efecte directe ori indirecte asupra populaţiei, cea lovită mereu şi tocmai de aceea mereu ţintă a manipulărilor.

Arhitecţii şi păpuşarii acestui iureş imens pot considera că merg din victorie în victorie, în măsura în care scopul de ei urmărit – de a se abate atenţia de la temele importante prin indiferent ce mijloace – a fost deja atins: o prăpastie s-a căscat între agenda pe care propaganda respectivă o induce şi agenda reală din viaţa ţării şi oamenilor ei, o agendă pe care această propagandă caută cu obstinaţie s-o scoată de pe ordinea de zi, şi aceasta zi de zi!

Victorie aproape deplină, pentru că la fraieri – şi, vai, sunt atât de mulţi! – operaţiunea are chiar succes şi astfel aceştia nici măcar nu mai conştientizează temele cu adevărat importante care îi ard de fapt la buzunare şi le condiţionează viitorul. Căci, în timp ce prin această diversiune atenţia este dirijată către te miri ce, controlul naţional asupra economiei slăbeşte tot mai mult, dezastrul capitalului autohton se adânceşte, profiturile de pe urma muncii românilor la ei acasă iau calea străinătăţii, alături de români înşişi, care nu se mai descurcă şi pleacă în pribegie. Paroxismul este atins la alegeri, când diversiunea îşi dă întregul efect: oameni de bună-credinţă, dar fie neinformaţi, fie aburiţi de derizoriu sau abătuţi de la înţelegerea corectă a lucrurilor, votează unul sau altul dintre partide fără a realiza că de fapt niciuna dintre forţele politice parlamentare nu susţine schimbări de fond şi că, oricine ar câştiga, toate, dar absolut toate, rânduielile vor rămâne la fel: controlul naţional al economiei se va diminua în continuare, capitalul autohton va da pe mai departe din colţ în colţ, capitalul străin va dobândi noi poziţii şi mai copleşitoare, de pe urma resurselor lăsate de Dumnezeu românilor vor profita străinii, şi nu românii, câştigurile din munca românilor vor pleca şi mai abitir în străinătate, alături de alţi şi alţi români ce-şi vor căuta supravieţuirea în bejenie.

Cum arată agenda ţării potrivit diversiunilor fără număr? Tema centrală a momentului pare a o constitui plagiatele. Nu s-ar putea, desigur, refuza o anume importanţă a respectivei teme, deşi aceasta păleşte, ca prioritate, prin comparaţie, de pildă, cu aceea decurgând din faptul că gazul românesc din Marea Neagră s-ar putea nici să nu treacă prin România, necum să o aprovizioneze, cu toate că două treimi dintre români se încălzesc cu lemne. Fără îndoială, nu este moral ca o naţiune să fie condusă de către demnitari vinovaţi de plagiat, cu alte cuvinte fără discernământ propriu şi fără credibilitate, hoţi la vedere fără ruşine. Dar, să fim serioşi, nu din această cauză a fost instrumentat asiduu plagiatul dlui Ponta, ci pentru a-l elimina din politică pe dl Ponta însuşi, care nu plăcea din cine ştie ce alte puncte de vedere. Iar presupusul plagiat al dnei Kövesi este arhidezbătut nu din vreun alt motiv decât din acela că adversarii domniei sale urmăresc, ca şi în cazul Ponta, s-o scoată din joc, dar deocamdată n-au forţa celor din cazul Ponta!

Ce mai face parte din această agendă? Păi, aşa-numita imunitate parlamentară. Care, practic, mai mult nu există decât există! Și se referă de fapt la faza preliminară a cercetării de către justiţie, şi nu la faza procesuală propriu-zisă pe care nu o obstrucţioneză nimeni şi nimic. Dar, vai!, faza preliminară este cea cu cătuşe şi spectacol tv! De fapt şi de fapt, după ce a fost incriminată intruziunea politicului în Justiţie, vine Justiţia să facă politică în jocul politic!

Singura problemă cu adevărat importantă din această agendă este situaţia din spitale. Dar, iarăşi vai!, modul în care este adusă în atenţie şi discutată această într-adevăr gravă problemă se dovedeşte insidios şi murdar ţintit: nu este greu de a desluşi că mobilul nu reprezintă vreo îndreptare a stărilor de lucruri, ci nimic altceva decât desfiinţarea spitalelor de stat şi trecerea cheltuirii banilor strânşi din impozite în mâna clinicilor private; aceasta, cu toate că – trebuie precizat şi subliniat! – este vorba de bani strânşi de către stat (prin impuneri obligatorii), şi nu de către privaţi prin contribuţii dobândite punându-şi la bătaie renumele şi reputaţia lor.

De la „înălţimea” prefabricată a acestor teme, abia se vede fundul prăpastiei în care sunt aruncate, ca într-o groapă de gunoi, temele majore, cu osebire economice, de care depinde viaţa oamenilor. Și care nu sunt deloc dezbătute, nici măcar abordate! Indiferent cum ar fi menţionate, la afirmativ sau la interogativ, acestea, prin simpla lor înşiruire, dau măsura înfricoşătoare a aruncării lor în fundul prăpastiei şi a adevăratelor motive ale unui asemenea tratament.

Cum se face că România ”furată de români” (cel puţin aşa rezultă din demersurile Justiţiei!) este aproape în totalitate (ca decizie şi control) în mâna străinilor? Cum se face că DNA nu descoperă decât hoţi şi corupţi români, în ciuda faptului că investighează în majoritate dosare privind ilegalităţi în achiziţiile publice şi peste 70% dintre aceste achiziţii publice sunt contractate cu străini, şi nu cu români?! Cum se face că se discută despre salariile conducerii BNR, dar nu şi despre incalificabilul patronaj al BNR asupra celor mai halucinante marje de dobânzi din lume (diferenţele dintre dobânzile percepute la credite şi cele cu care se onorează depozitele)?! Aceeaşi BNR, care autorizează băncile străine (ce controlează întregul sistem bancar) să administreze debitorilor români penalităţi de ”risc de ţară”, cu toate că acordă credite din România, şi nu din afara României, şi se mai dau a fi şi ”bănci româneşti (cu capital străin)”!

De ce nu se discută aceste mizerii?! Nu credeţi că sunt mai ”tari” decât mii de plagiate la un loc? De ce nu se discută despre faptul că de trei ani România avea drept la alte redevenţe, mai semnificative, de la străinii care exploatează petrolul şi gazele româneşti, iar guvernele de la Bucureşti – atât politice, cât şi tehnocrate – se fac că plouă?!

De ce se evită abordarea frontală a implicaţiilor distructive pentru viitorul ţării ale vânzării terenurilor agricole, care vor ajunge încet încet toate la străini, în mod obiectiv şi inevitabil, pentru că românii sunt săraci iar străinii oricum mai bogaţi?! Și de ce se discută atât de rar şi de fără vlagă despre jaful pe care străinii, cu complicităţi româneşti, îl fac în pădurile ţării, de acestea au ajuns să reprezinte în România numai 25% din teritoriu, de la 33% până nu de mult, şi sub media de 32% din UE?! Ce altceva semnifică toate acestea decât transformarea României într-o colonie în cadrul UE?! Poate n-o fi aşa! O fi, dimpotrivă, România vreunul dintre corifeii UE şi noi nu ne dăm seama?! Dar de ce nu se discută cu prioritate despre aceste lucruri ca să ne lamurim cum stă de fapt problema?! Mă tem că nu se discută pentru că aşa este, iar propaganda diversionistă tocmai ascunderea acestor realităţi urmăreşte!

În loc de intoxicări cu bilanţuri false ale apartenenţei României la UE, care compară doar cotizaţia (la pasiv) cu fondurile europene accesate (la activ), ar fi cazul ca măcar după 10 ani de la aderare să se discute în sfârşit deschis despre un bilanţ adevărat, care să ia în considerare pierderile masive de zeci de miliarde euro pe an – subliniem, pe an! – ale României de pe urma mecanismului generalizării pe ansamblul UE a preţurilor, dar nu şi a salariilor, rămase de câteva ori mai mici în România decât media UE, mecanism prin care decalajele de dezvoltare şi nivel de trai cresc şi nicidecum nu se micşorează, precum şi de pe urma externalizării înainte de fiscalizare a celei mai mari părţi din profiturile realizate în România de companiile vest-europene.

Se discută masiv despre corupţii români, dar nu şi despre jefuitorii străini ai României, despre responsabilităţile românilor, dar nu şi despre responsabilităţile proprietarului. Parcă se uită că vieţuim în capitalism! Arhitecţii şi păpuşarii propagandei diversioniste stau rău la capitolul principiilor capitaliste, pe care le încalcă sistematic pentru atingerea scopurilor lor. Responsabilităţile trebuie să fie delimitate precis: cele ale proprietarului sunt ale proprietarului, cele ale chiriaşilor sunt ale chiriaşilor! Or, capitalul străin este noul proprietar preponderent al economiei din România. Românii au devenit chiriaşi. Nu mai trebuie debitate poveşti despre strategii de dezvoltare şi proiecte de ţară, căci de asemenea lucruri nu se pot ocupa chiriaşii. Nu mai trebuie aruncate în spaţiul public baliverne despre încurajarea capitalului autohton, când se vede de la o poştă că are loc un proces sistematic de distrugere a acestuia. Dacă, aşa cum preconizează strategii ale guvernului tehnocrat, vor continua privatizările, trebuie subliniat deschis: capitalul autohton, bun sau rău cum este, va merge şi mai apăsat spre extincţie. Și înţelegem de fapt prea bine de ce se evită dezbaterea, probabil doar pentru ca minunatul capital străin să apuce în linişte a prelua în sfârşit şi Hidroelectrica, devenită de acum fată-mare după restructurarea operată. Nu există măcar un exemplu în lumea largă de hidrocentrală, pentru care s-au făcut eforturi financiare naţionale imense, chiar sacrificii umane, şi care să fi fost apoi cedată capitalului străin! Preţul nici nu contează, căci hidrocentralele n-au preţ!

Lista ar putea continua. Să mai menţionăm doar dramaticele paradoxuri ale economiei din România, pe care propaganda diversionistă ţine cu tot dinadinsul să le ocolească abordarea publică, folosind stratageme diverse. Cum se face că de când PIB-ul tot creşte, partea din PIB ce-i revine muncii tot scade (de la peste 40% la intrarea în UE la 31% acum, după de 10 ani de apartenenţă la UE)?! Cum se face că din toată creşterea economică din ultimii ani (despre care se spune că ar fi chiar prima din UE), salariile se aleg mai cu nimic?! Cum se face că, în energie, consumul scade şi facturile cresc?! Cum se face că de la privatizările în domeniu în urmă cu 10-12 ani, plăţile pentru toate utilităţile (apă, electricitate, gaze) au sporit de două ori pentru consumatori la aceleaşi servicii?! Cum se face că, deşi economia privată a devenit atotcopleşitoare şi a pus la colţ economia de stat, România tot în subdezvoltare a rămas şi tot la coada Europei se află! Toate acestea au legătură cu preluarea economiei din România de către capitalul străin şi sunt efectele directe şi indirecte ale acestei preluări. Dar, vai!, tocmai aceste dramatice realităţi trebuie ascunse! Nu este mai convenabil atunci să se discute despre plagiate?!

                                                                                                              Ilie ȘERBĂNESCU

Sursa: http://www.cotidianul.ro/nu-este-mai-convenabil-sa-se-discute-despre-plagiate-289375/

4 Comments

  1. Țiți Șelaru

    Domnule profesor Ilie Șerbănescu, V-ați pierdut o grămadă de timp valoros participând la tot felul de emisiuni și expunându-Vă astfel opiniile bazate pe lege străduindu-Vă astfel ca să-i faceți să priceapă. N-au vrut s-o facă ori nu au putut? Nu-mi aduc aminte ca să le-o fi spus explicit faptul că, la numirea sa, guvernul primește averea țării PENTRU A O ADMINISTRA și astfel, periodic, asemeni oricărui manager, trebuie să facă în fața Parlamentului dovada performanței. Drept urmare, Guvernul nu are nici pe departe calitatea de proprietar pentru a putea înstrăina averea Țării, ci numai aceea de administrator! Păi cum s-ar descurca oare acum fostul premier Ponta care, ajutat sârguincios de ministrul Daniel Constantin de la Agricultură s-au apucat și au vândut Glia Strămoșască! Oare ei au auzit de sutele de mii de tineri care și-au dat viața cu armele în mâini pentru apărarea Gliei Strămoșești?! Dintr-un dialog captat din emisiunea ”In premieră” semnată de Carmen Avram am reținut cu silă dialogul unor unguri care aflând despre fapta guvernanților români de a vinde pământul Țării se minunau catalogându-i pe români ca fiind nebuni. Oare chiar au fost nebuni sau au fost convinși de cineva cu … ceva mărunțiș?! Iritat de o asemenea grozăvie am încercat ca să-i contactez pe oricare dintre cei doi însă degeaba. Totul a fost un eșec. In cele din urmă un oarecare de la Ministerul Agriculturii a catadicsit ca să-mi răspundă la telefon și astfel i-am precizat că, pământul vândut Țării se afla în proprietatea publică a statului și astfel nu putea intra în circuitul civil pentru a fi vândut ca orice marfă decât numai după ce în prealabil era scos din proprietatea publică și transferat în proprietatea privată a statului ceea ce mi-a spus că nu s-a făcut deoarece”n-ar fi fost cazul” fiindcă Uniunea Europeanu ne-ar fi ”ordonat” ca să vindem pământul și la străini iar când i-am replicat că ar fi trebuit ca atunci măcar să stabilească un preț de protecție de cca. 50000 de euro pe metru pătrat – de păildă – respectivul mi-a spus că sunt nebun și mi-a închis telefonul. In atari condiții, ce s-ar mai putea face altceva decât să se declare nule respectivele contracte pe motivul că vânzătorul nu a avut nici calitatea și nici dreptul ca să vândă respectivul teren agricol sau păduri și astfel contractele sunt afectate de nulitate absolută urmând ca vânzătorii frauduloși, în afara răspunderii în condițiile legii penale, să-i despăgubească pe cumpărătorii care se presupune că au fost de bună credință. Cum Vi se pare domnule profesor Ilie Șerbănescu? Ar fi viabilă o asemenea soluție juridică? De ce nu ?

  2. Cremenarul

    Iată că mai sunt oameni serioși în țara noastră – Domnul ILIE ȘERBĂNESCU este unul din aceștia !
    Asemenea oameni vor reuși numai dacă cei care îi împărtășec ideile îl vor/vom sprijini !

  3. Oamenii cinstiti,corecti,omenosi,cu dragoste de tara,nu au loc,nu pot progresa,nu pot reusi,nu pot accede in functii din cauza jigodiilor din politica romaneasca…..este si cazul domnului Ilie Serbanescu!!!

  4. Cremenarul

    Articolul dlui Ilie ȘERBĂNESCU este excepțional.
    Cred că ar trebui ca dl Marinescu să-l roage pe dl Ilie ȘERBĂNESCU să publice un material privind DISTRUGEREA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC.
    Dl Mugur ISĂRESCU se pregătește să plece la pensie fără să dea socoteală de distrugerea sistemului bancar românesc sub „supravegherea prudențială” pe care a controlat-o un purcoi de ani! !
    Erudita publicație „JUSTIȚIARUL” a mai publicat un articol care a făcut mult, foarte mult deranj prin multe cancelarii, procuraturi și instanțe judecătorești. Este vorba despre articolul „TRIUMVIRATUL MALEFIC: VALERIU STOICA, CĂLIN ZAMFIRESCU și ARIN STĂNESCU”.
    Deși a fost centrat în mare măsură pe falimentul fraudulos al Băncii Internaționale a Religiilor, articolul a conținut idei/dezvăluiri privind mărșăviile/ilegalitățile la care a recurs Banca Națională a României pentru a face jocul celor interesați să se îmbogățească – FĂRĂ NICIO INVESTIȚIE – pe seama jefuirii patrimoniului băncilor românești particulare în curs de consolidare.
    Fără un sistem banca propriu, România nu va putea iniția strategii de dezvoltare certă, durabilă !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*