Pamflet

Casa de Filme #Rezist: regizori diazporezi, actori milițieni și milițieni figuranți

       Cînd prostia bate imaginația, de la Casa de Filme #rezist Am văzut pe aici pe FB și […]

 

     Cînd prostia bate imaginația, de la Casa de Filme #rezist

Am văzut pe aici pe FB și primul film făcut de diasporezul sosit tocmai din Canada să ocupe loc în Piața Victoriei, la mitingul de pe 10 august. Pentru cei ce l-ați ratat, nici o problemă, vi-l povestesc eu.

Scena1: El, inteligentul ajuns pe merite intelectuale diasporez canadian, că doar și-a cumpărat canadiană, care vine să salveze nația română, se vântură cu telefonul mobil deschis pe live, printr-un aeroport,cu texte la modul filozofic, de genul relatare, precum: Iote eu acum mă duc să mă răhățesc într-un WC din ăsta liber din lumea liberă, din aeroportul liber demn să îmi facă mie un check-in.

Scena 2: Bântuind prin respectivul aeroport, Flaușatul (că doar e frig în Canada în cea mai mare parte a unui an) ne arată nouă, ălora care nu avem de unde vedea din cauza Ciumei Roșii, avionul. Uite avionul mare, ne îmbarcăm, uite are monitor, aterizăm la Frankurt și un mesaj de genul: poate găsesc mai repede o cursă spre București să vă eliberez, să vă curm vouă suferința provocată de asupritoarea Ciumă Roșie.

Scena 3: Uraaaaa, zice flaușatul, sunt la Gara de Nord. Aici fac o paranteză. Ai fi zis că patriotul care și-a întrerupt complicata activitate, de a căuta labă de urs canadian, pentru a veni să ne dea nouă miticilor libertate și să își ia țara înapoi, se va repezi să pupe bitumul patriei, să cumpere covrigi românești, să cumpere câteva cărți, reviste, măcar câteva „almanahe” în limba neaoșă. Când colo, bizonul aclimatizat nord american se repede în McDonald’s să bage în el cartofi prăjiți cu check-up și cîteva mizerii de resturi comestibile de carne, tocate părplite și băgate la chifle. Băgă în el parcă vrea să se vindece de foame. Vorbește cu gura plină e în stare să sugă până și punguța în care a fost check-up-ul. Bă ăsta care cauți labă de urs canadian, noi avioane am mai văzut, dar calici ca tine mai rar. Zi pe bune, cât te-ai ținut de la crăpelniță în Canada, pentru că știai că la România e la juma de preț meniul la mec?

Scena 4: Cu mațul plin, cu un steag tricolor de gât cu o plancardă din seria veche, de la alte mitinguri, din aia cu jos labele de pe justiție, se filmează în fața guvernului și ne spune nouă fraierilor, că el deja în Piața Victoriei, gata să își ia țara înapoi!

Zic și eu: Bine măi Denzel, hai la mai mare, nu uita canadiana când pleci și dacă te însori în Canada vezi că guvernul din Ontario a legiferat zoofilia, iar la mintea care o ai, cred că poți prosti o capră!

 

                Despre Talent și Lichele care fac talente


Băi eu nu mai pot cu actorașii ăștia, toți genii neânțelese, ermetici și profunji cum ar zice un prieten de-al meu, ce ocazional, după mai multe beri, se apucă să facă și critică de frumos. Adică cu intelectualii ăștia de se cred că sunt atât de ancestrali, de Gânditori de Hamangia cu Băști, pentru care vulgul nu e important, ci doar eternitatea operei lor. Adică ăștia care dau curs clișeului Fără corupți în politică, eventual numai cu Policandre de Cristal, din seria de rășini, de genul: Cum să o ardem cu aer de culți în cap!

Ce mă supără la ei e tupeul de starlete trecute, combinat cu aerele de prințese britanice, proaspăt ieșite de la closet, cărora le pute orice nu e #rezist. Mă, până la urmă, ce le dă lor dreptul să judece să împartă societatea în buni și răi? Că vocea și talentul – vorba clasicilor, nu prea.

Să fie fața de mașină second hand bine rulată, precum a lui Lia Bugnar? Ochelarii împrumutați de la Ray Charles ai urmașei lui Amza Pelea? Nasul obișnuit cu finețuri a lui Chirilă? Zicerile cu retard ale lui Smiley sau faptul că a posedat-o nebun și sălbatic – vorba poetului, pe Gina Pistol? Fața de angrosit-activist și burta de măcelar a lui Călinescu?

Eu înțeleg faptul că fiind actori chipurile, ei fără script nu prea pot, dar acum să vină să încerce să mă prostească pe mine, interpretând scenarii străine, bine remunerate, e totuși prea mult. Eu știu că voi sunteți de fapt niște bieți saltimbanci, banali și triști dincolo de rol, care împușcă francu’ și că voi nu credeți în idealurile #rezist, ci doar profitați!

 

    Boșchetele, colegii lui Godină, radarul și mama lu’ proces verbal


Luni dimineața, când nici iarba nu crește, tot reiau ăștia în buclă o scrisoare pe care polițiștii ruteriști (!?)) au făcut-o către Iohannis, în care îl roagă să nu promulge legea prin care radarele ar trebui semnalizate, pentru că, vezi Doamne!, moare calu’.

Bre milițienilor, căci cu o astfel de mentalitate sunteți milițieni și încă din ăia ordinari, dacă ar fi să exemplificăm chestiunea eu m-aș referi la Germania, țară care are în Europa cei mai mulți kilometri de drum și cele mai puține accidente. De fapt, pe voi vă interesează faptul că o să vă bată soarele în cap degeaba prin boscheți, dacă legea va fi promulgată. În Germania au același reglementări și nu e o problemă.

La noi problema sunteți voi. Pentru voi activitatea care o desfășurați nu e prevenție, ci doar japcă. Cereți amenzi mult mai dure, mai multe cazuri și situații în care legea permite anularea permisului ce conducere pentru contravenții grave, fiți incoruptibili când trebuie să aplicați legea și mai ales aveți curaj și umflați-vă mușchii la șefii sistemului, care vă pun planurile aberante de amenzi. Radarul trebuie acționat în zonele potențial periculoase și nu acolo unde boschetul îți oferă confortul invizibilității. Cereți programe de investiții în autostrăzi și drumuri publice bine marcate și lăsați dracului controlul radar, concentrându-vă pe depistarea în trafic a bețivilor,drogaților și a ălora care ani de zile le-ați dat permisul pe șpagă, fără să știe să scrie sau să citească.

Dacă la voi munca se rezumă la a pune radarul în boschete și la a întoarce capul la infracțiunile serioase de la codul rutier, atunci….bine. O întrebare, știu prostească: Oare de ce se spune de ani buni că majoritatea milițienilor pentru a ajunge pe mașina de radar promit șefului o cotă parte din șpagă lunar?

D’aia au ajuns șosele românești un abator, din care scapă cine poate, pentru că radarul în boscheți și aplicatul legii cu japca sunt modalități eficiente de aplicare a legii! Numai în România, radarul ca și prostituția operează în boscheți!

                                                                                                                     Gogu Orlando

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*