Colimator

Cazul Gheorghe Ursu – o telenovelă românească

  GHEORGHE URSU – O TELENOVELĂ ROMÂNEASCĂ Am scris de multe ori despre cazul Gheorghe Ursu – o victimă dublă: […]

 

GHEORGHE URSU – O TELENOVELĂ ROMÂNEASCĂ

Am scris de multe ori despre cazul Gheorghe Ursu – o victimă dublă: pe de-o parte a „organelor”, iar pe de-altă parte a unei brute antisemite. Revin acum asupra acestui subiect în urma a două articole citite în ultimele zile.

Pentru cei care nu știu acest caz, pornesc pentru început cu un foarte succint rezumat. Gheorghe Ursu este arestat de miliție pe 21 sept. 1985, dus la arestul IGM și apoi decedat pe 17 nov. 1985 în spitalul penitenciar Jilava. Autopsia a stabilit cauze naturale ale decesului. După 1989, fiul lui Gheorghe Ursu a făcut mari eforturi meritorii (cum le-am numit într-o scriere) pentru a se stabili adevărul cu privire la moartea tatălui său. Iar adevărul a fost stabilit – Gheorghe Ursu a fost ucis de colegul său de celulă, Marian Clită. Aceste eforturi au fost meritorii pînă la un moment dat – în prezent, dacă nu mă înșel, cred că s-au transformat în ceva monstrous. Părerea mea, însă la final.

Marian Clită, Tudor Stănică – șeful Direcției Cercetări Penale din IGM și Mihai Creangă, șeful arestului IGM au fost condamnați.

Pe 4 aug. a.c., dl Ion Coja publică pe site-ul său un articol din care aflu ceva ce nu cunoșteam. Aflu că dl. Coja știe de la fratele său că moartea lui Gheorghe Ursu, produsă în urma unui act de violență săvîrșit de Marian Clită, ar fi fost favorizată (nu știu dacă acesta este termenul cel mai potrivit), în spital, de un medic anestezist evreu care, deși cerea de ani de zile să i se aprobe emigrarea în Israel, această emigrare i s-a aprobat la două săptămîni după moartea lui Ursu! Dl. Coja i-a comunicat această informație fiului lui Gheorghe Ursu, care însă nu a fost interesat de ea!

A doua informație nouă pentru mine (aflată din presă în aceeași zi), a fost faptul că pentru moartea lui Gheorghe Ursu au mai fost trimiși în judecată, la 30 de ani de la acest eveniment nefericit, doi ofițeri de securitate (Marin Pîrvulescu și Vasile Hodiș) și doi foști demnitari (George Homoștean și Tudor Postelnicu).

Și acum am cîteva întrebări pentru procurorii militari. Îmi permit să critic procurorii de toate felurile pentru faptul că am mîncat această pîine cîștigată de mine cu mult mai multă muncă decît procurorii de azi – poate cea mai frumoasă nebunie din viața mea a fost acum vreo patru decenii, cînd am vrut să stîrpesc corupția din România. Ceaușescu vroia în mod sincer, eu vroiam în mod sincer – dar, între nivelul cel mai de sus (Ceaușescu) și cel mai de jos (eu) cîți din factorii de decizie vroiau asta? S-a năpustit iadul asupra mea, dar Dumnezeu m-a ajutat din nou. Mă angajez să scriu cît mai curînd și despre asta. Deci, întrebările mele pentru procurorii militari sînt următoarele:

– dacă Gheorghe Ursu nu ar fi fost evreu, ați fi făcut așa desfășurare de forțe?

– dacă Gheorghe Ursu nu ar fi fost evreu, ați fi trimis în judecată atîția oameni pentru fapte dintre care unele nu erau fapte penale iar altele erau de mult prescrise? Ori le-ați asimilat cu holocaustul, deci sînt imprescriptibile?

– de unde pînă unde l-ați scos pe Gheorghe Ursu dizident? Voi știți ce înseamnă asta? Una dintre marile mele dezamăgiri este Radu Filipescu, fostul meu vicepreședinte al Societății pentru Adevăr pe care am înființat-o în toamna lui 1990

– el, dizidentul adevărat, ajuns (sper că doar din naivitate) în fruntea primei asociații sioniste din România (GDS), a ajuns să-l prezinte pe Ursu ca fiind un pericol pentru Ceaușescu întrucît putea să scoale (sau să răscoale) mii de români împotriva lui Ceaușescu! Pe cine să-i scoale (sau să-i răscoale) Radule cu gîndurile sale pe care și le nota în caietele personale, închise în sertarul de la biroul său?

– ați scris că „datorită cunostințelor pe care le avea, despre tratatele mondiale la care țara aderase la acea vreme, Ursu vizitase numeroase țări precum Grecia, Turcia, Spania, Elvetia, Franța sau Olanda.” Poate că voi nu erați născuți pe vremea aceea, dar puteți să-mi mai dați un exemplu de cineva care, invocînd tratatele internaționale, a primit pașaport? V-ați interesat cumva dacă nu cumva plecase în aceste țări în interes de servici, întrucît era INFORMATORUL SECURITĂȚII?

Eram acum cîțiva ani, de felul meu, foarte curios. Și am făcut propria mea anchetă, am vorbit cu colegi de servici ai lui Gheorghe Ursu, am vorbit și cu ofițerul IGM care îl recrutase ca informator pe Marian Clită. Și am aflat cu totul altceva.

Gheorghe Ursu, evreu născut în Basarabia, se mutase cu familia în anul 1941 în Galați unde după război se încadrase în mișcarea de tineret bolșevică, în care avansase ierarhic pînă în momentul cînd Gheorghiu Dej a hotărît eliminarea evreilor din viața politică. Atunci, s-a concentrat asupra activității profesionale, dar și colaborării cu securitatea, ceea ce i-a asigurat foarte multe deplasări în străinătate. Era un om foarte inteligent, foarte plăcut și foarte cult. În momentele de pauză, își trecea în cîteva carnete pe care le ținea închise în sertarul biroului comentarii despe sport, despre filme, despre cultură, etc., dar și despre actualitățile politice din România acelor ani.

În timp, a reușit să își trimită în Occident fiica, iar apoi fiul. După ultima reușită, ieșind pe hol la o țigară, îi spune unui martor (martor al meu) că în sfîrșit, se simte liber. Martorul nu a înțeles atunci la ce se referă – în realitate se referea la faptul că putea să rupă legătura cu securitatea.

Securitatea nu putea suporta acest afront, așa că a hotărît o măsură de pedeapsă, care să fie un semnal de atenționare și pentru alții predispuși la astfel de fapte. A trimis miliția care, făcînd o percheziție, în casa lui Ursu, i-au găsit monedele divizionare care îi rămăseseră de la foarte multele deplasări în străinătate în interes de servici. Nu mai țin minte la cît se ridica suma – era echivalentul a cca. 12-15 $, o sumă care în nici un caz nu justifica arestarea. Dar a fost arestat de procurorul Ilie Picioruș (care la un timp după revoluție a ajuns șeful cadrelor din procuratura generală), arestare aprobată de Alexandru Țuculeanu (care și el la un timp după revoluție, a ajuns procuror general adjunct). Nimeni nu i-a întrebat pe aceștia de ce a fost arestat Gheorghe Ursu – de ce nu i-ați întrebat, domnilor procurori militari?

În ce privește descoperirea caietelor sale de însemnări, rechizitoriul reține o variantă nouă pentru mine, cea de a treia. Eu știam o variantă în care unei informatoare a securității din cadrul  ISLGC i s-a cerut să forțeze sertarul și să vadă ce conțin caietele, iar a doua variantă era aceea că un șef de servici (fără îndoială că avea și el legăturile lui cu securitatea) a ațîțat două salariate cărora le-a spus că în caietele lui, Ursu vorbește urît despre ele și fetele ar fi forțat sertarul aflînd din caiete că erau descrise ca fiind proaste și curve, așa că au predat caietele șefului.

Gheorghe Ursu a fost arestat (deși arestarea era nejustificată) și, înainte de emiterea rechizitoriului, a fost transferat în arestul IGM. Nu înțeleg de ce, dar nimeni nu avea vreun interes să îl ucidă pe Ursu, întrucît nu reprezenta nici un pericol, pentru nimeni. Era “cazat” în aceeași celulă cu Marian Clită, care dormea în priciul de sub el. Într-o zi, coborînd, Gheorghe Ursu a primit în stomac de la Clită o lovitură cu bocancul extrem de puternică, însoțită de cuvintele: “Na, jidane!”. De aici i s-a tras, în spital, moartea. Asta este ce am aflat eu.

M-am referit la faptul că ar putea fi ceva monstruos. Nu am citit tot rechizitoriul, astfel încît nu știu dacă fiul lui Gheorghe Ursu a cerut despăgubiri de cîteva milioane de $ pentru uciderea tatălui său. Dacă le-a solicitat, nu le poate obține de la Clită, un criminal care după eliberare a mai săvîrșit alte crime în Scandinavia. Dar dacă implici niște demnitari, atragi răspunderea statului! Asta ar fi monstruos! Iar dacă în această moarte implici un anestezist evreu, cum să ceri despăgubiri statului român? Noi nu putem cere despăgubiri de la Israel nici pentru miile sau zecile de mii de martiri uciși din ordinul bolșevicilor evrei, fiindcă acești criminali aveau cetățenie română!

                                                                                            Dan Cristian IONESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*