Colimator

Cine are curaj să solicite suspendarea lui Iohannis?

                                   Cine are curaj […]

 

                                 Cine are curaj ?

 

 

Cine are curaj sau mai  bine spus cine este suficient de curat încât să îl înfrunte pe Iohannis şi să ceară suspendarea acestuia? Din câte văd eu, nici unul deşi motive există iar în ultimul timp acestea se înmulţesc  periculos de liber.

 

                           Asasinarea unui partid

Dacă până acuma doar se discuta, se ştia, dar nu venea nimeni cu probe concrete sau măcar declaraţii bazate pe fapte concrete, după îngroparea până la gât a PNL-ului,   tot mai mulţi oameni din interiorul fostului partid istoric  sau din bătătură, dau din casă.

Primarul Timişoarei,  (oraş considerat unul din fiefurile liberalilor, atât de sigur până acuma de  forţa lor încât până şi Alina Gorghiu s-a dus să candideze la Timişoara), s-a decis să demisioneze din conducerea partidului, nu înainte de a face dezvăluiri peste care presa a trecut prea repede : „S-a dat o directivă. ‹‹Atenţie! Ca să intre USR-ul în Parlament, va trebui să ne critice. Noi trebuie să nu ripostăm, să ajutăm USR-ul să intre în Parlament›› Vine prim-ministrul, de care nu ştiu de ce ne-am agăţat. Nu îl învinuiesc pe el pentru rezultatele noastre. Aproape l-am forţat să fie candidatul nostru, eu asta am dedus, că nu a fost încântat să fie agăţat de PNL, şi în final dă mesaj votaţi fie cu PNL, fie cu USR. Pentru electorat e derutant. Oamenii nu mai ştiu. Oare Cioloş nu îi agrează pe liberali de ne spune să votăm şi cu USR-ul? Chiar suntem nişte tâmpiţi şi nişte incapabili (n.r. liderii PNL din teritoriu)? În Alba, unde sunt 65 de primari PNL din 70 şi unde s-au câştigat alegerile locale. E de vină PNL Alba pentru ceea ce s-a întâmplat? Acum au fost obligaţi să facă o campanie în termeni total greşiţi. Ce să mai vorbim de Oradea? Nu ştiu de unde au venit aceste idei. Nu cădem în scenarite, dar te întrebi. Din prostie s-a venit cu aceste idei sau cineva a vrut să defavorizeze PNL-ul? Ne punem întrebări.
Nu ştiu dacă e măcar o persoană care să nu bănuiască, dacă nu să fie convins, cine a dat aceste  directive. Numai cine nu vrea nu vede.Oricum asta e dovada clară că practic PNL-ul a fost sabotat de la vârf, din interior. Şi cu toate astea, ceilalţi tac. Tac pentru că le e frică să vorbească. De ce le e frică?  Pentru că sunt corupţi şi şantajaţi, iar faptul că nu sunt încă ridicaţi de DNA este doar pentru că tac şi fac jocul preşedintelui.

                                 USR cu chiloţii în vine

Pe de altă parte, din partida USR ies flăcări, nu scântei,  căci soţul doamnei Clotilde Armand, cea care apare  cu chiloţii USR în mână la televizor,  zâmbind cu gura până  la Bruxelles, pentru că ea înţelege prin asta transparenţă, ne arată dedesupturile mânăriilor şi minciunilor aceluiaşi USR  promovat, ridicat, umflat de Iohannis în defavoarea PNL.
„Dragi colegi,
Alegerile au trecut.
Am obtinut in Bucuresti mai putin ca la alegerile locale. Tot efortul nostru de un an a rezultat in jumatate din scorul partidului de apartament PPDD in 2012!
S-au comis abuzuri si greseli din partea „echipei de comunicare/campanie” coordonate de Matei Paun. Venit la USB initial ca voluntar, Paun urmeaza sa fie platit cu o suma consistenta. Stie cineva datele financiare ale serviciilor lui Paun?
Comisia de Arbitraj i-a cerut in mod repetat lui Matei Paun si echipei sale sa-si depuna fisa de simpatizant USR. Verbal, Paun a fost de acord pentru el personal, insa a refuzat sa dezvaluie pana si numele membrilor „echipei”. In fapt, Paun nu si-a depus fisa de simpatizant. Un alt membru al echipei lui Paun este Mihai Politeanu, descris de Alina Mungiu-Pippidi drept fostul ei sofer personal, ulterior trecut in slujba Monicai Macovei, in prezent seful ONG-ului „Initiativa Romania”. Politeanu a plecat din grupul de voluntari USR in momentul cand i-a fost ceruta fisa de simpatizant. Ulterior, a fost recuperat in secret de Paun.
Matei Paun este un personaj controversat. Nu stim unde si pentru cine a lucrat, ce avere si surse de venit are, nici macar ce cetatenie are. Paun este sustinut in USR de Roxana Wring, apropiata de ONG-urile din reteaua Soros, cea care l-a adus initial in organizatie si pe Politeanu.
In campania electorala, Paun a declansat o campanie de denigrare si sabotaj la adresa Clotildei Armand, principalul vector de imagine al USR in teritoriu. A contactat telefonic filialele pentru a le „interzice” sa o invite pe Clotilde. Interdictia aceasta absurda nu a fost respectata pentru ca filialele isi doreau ajutorul Clotildei. Banii USR au fost cheltuiti prosteste pe sondaje de opinie false la supra-pret si pe „servicii de consultanta” contractate fara licitatie sau transparenta, inclusiv pentru salariul consistent al lui Paun, om fara nicio pregatire in conducerea unei campanii politice, mai ales a unui partid cinstit.
Paun a purtat in privat discutii cu PNL in numele USR, afectand grav imaginea de independenta a USR fata de partidele corupte din fosta USL. In urma acestor discutii, Paun a incercat sa o determine pe Clotilde sa „atace” la TV niste membri PNL al caror nume ea nici macar nu-l cunostea, in scopul de a ajuta anumite factiuni din PNL sa-si regleze conturile. In urma refuzului primit, Paun a filtrat invitatiile Clotildei la TV in perioada campaniei electorale, neinformand-o cand era invitata (in campanie CNA impune televiziunilor sa se coordoneze cu partidele).
Paun a pus presiuni imense pentru a obtine controlul asupra paginii de facebook Clotilde Armand, din fericire suficient de suspecte pentru a fi refuzat.
Paun a asociat imaginea USR cu activistii lgbt si cu Soros, incercand chiar sa-l disculpe pe Soros in loc sa ne disociem viguros de el, tentativa patetica care a dus PSD la 50% din parlament si USR sub 10%.
Cer explicatii biroului national al USR pentru tolerarea acestei situatii in care o persoana straina de partidul nostru a atacat si izolat persoana #2 din partid, a orchestrat campanii impotriva intereselor USR, a cheltuit discretionar si netransparent banii USR, in ultima instanta afectand grav sansele de succes ale USR.”

Aceasta este postarea  lui Segiu Moroianu, soţul doamnei Clotilde Armand şi legată de cea a lui Robu, ne spune fără nici o urmă de  îndoitură cine a orchestrat campania dreptei din acest an. Trecând peste rezultate, nu poţi să nu te întrebi cum este posibil să mai stea în funcţie la Cotroceni un preşedinte care face campanie electorală unor partide şi este  pur şi simplu sforarul campaniei.

            Tăriceanu, nici cu pumnul, nici la Cotroceni

Dar să zicem că acestea ar fi probe indirecte. Astăzi a ieşit la iveală că, deşi campania lui a fost un fiasco, Iohannis tot nu se lasă şi fără teamă îşi continuă insistent,  aş putea spune bolnăvicios,  drumul spre instituirea unui guvern şi a unei majorităţi parlamentare care să i se supună. Când a decis “consultarea” neoficială cu partidele care nici măcar nu fuseseră declarate parlamentare, domnul Iohannis nu a făcut-o pentru a vedea ce îşi doresc acestea sau ce pot oferi, pentru că era clar că ele nu pot oferi nimic, mai puţin PMP-ul lui Băsescu, ele aşteptau indicaţii. De fapt,  în mod real,  din toate partidele convocate, pe el îl interesa doar ALDE cel fără de care PSD-ul îşi poate lua adio de la guvernare. UDMR-ul nu este o problemă, de când lumea şi pământul ei au fost lângă cei care le-au dat mai mult. Dar ALDE  era călcâiul lui Dragnea, dacă Tăriceanu cedează, PSD-ul îşi poate lua adio de la guvernare. Oficial ALDE a respins invitaţia la consultări, dar, la fel ca şi Ponta şi Antonescu secondaţi de Constantin şi Dragnea în 2012, Tăriceanu, cu acelaşi Daniel Constantin,  s-a dus pe şest la întîlnire cu Iohannis şi au discutat discuţii. Bun puştiul ăsta Constantin, mic-mic, dar face  treabă  mare. Cât de parşiv să fii, să declare oficial că nu mergi la consultări pentru că nu sunt constituţionale şi tu eşti omul legii, dar să mergi să te întâlneşti pe ascuns, pe uşa din dos? Asta o poate spune sau ar putea să o spună domnul Tăriceanu, dar  el nu poate spune nici măcar ce au discutat, pentru că nu poate, îl ţine o jenă: „Nu am plecat de la nicio premisă, pentru că eu nu am solicitat, nici Daniel (Constantin — n.r.) această discuție. Am făcut o discuție cu președintele, dar nu la Cotroceni  și mai mult de atât, îmi pare rău, nu am să pot să vă spun. Nu pot să vă dau alte detalii, dar cred că logica simplă vă ajută în chestiunea asta având în vedere că am fost împreună cu Daniel Constantin. Nu a fost o discuție instituțională”. Trebuia să spună mai simplu : “fiind o discuţie privată, nu vă interesează ce am discutat, noi suntem amici vechi, am discutat despre fete”. Apoi chestia cu nu ne-am întâlnit la Cotroceni seamănă teribil cu replica lui Băse, “ nu l-am lovit nici cu pumnul în plex, nici cu palma peste faţă”. Măi ce stil au  politicienii ăştia să spună ce nu au fost întrebaţi.

La rândul său, domnul Iohannis declară: Am avut o discuție cu domnul Tăriceanu. A fost o discuție informală, o discuție politică și nu s-a referit la PNL” Aici domnul Iohannis se autodemască, nu că ar fi prima oară, dar o face. Consideră domnul Iohannis că a avea o discuţie politică cu preşedintele  unui partid pe care îl vrea în coaliţia anti-PSD este ok, dacă nu s-a discutat despre PNL. Cred că e vorba de o cutumă europeană, pentru că în Constituţie nu scrie că preşedintele face lobby pentru o anumită alianţă sau partid politic, nici că trage sforile pentru a forma majorităţi parlamentare.  Să nu spuneţi că exagerez, pentru că în prostia lui,  chiar domnul preşedinte a declarat că : Eu îmi doresc un PNL puternic și nu este dorința mea să transform PNL într-un partid de buzunar. Dorința mea este ca PNL să se transforme într-un partid foarte puternic din România.”  Păi dacă e aşa, cum mai este asigurată echidistanţa preşedintelui faţă de partidele politice şi neafilirea sa la un partid sau altul? Nu e aşa că asta nu interesează pe nimeni? Nu e mai puţin adevărat că în Constituţie scrie doar că preşedintele nu trebuie să fie membru de partid, dar  dacă vrem să aplicăm şi  legea şi spiritul legii, atunci problema e mai complexă. Numai că la noi, legile sunt făcute pentru a fi… interpretate, deci încălcate. Bineînţeles că nu se va găsi nici un şef de partid care să îl întrebe pe preşedinte ce treabă are el cu întărirea PNL.  De fapt, primii care ar trebui să îl ia la întrebări ar trebui să fie chiar membrii PNL,  dar PNL, nu PMP sau PDL din PNL. Oricum, PNL-ului îi mai trebuie încă o mână de ajutor din partea lui Iohannis şi e gata desfiinţat.

Cert este că nimeni, nici un politician – poate doar Băsescu, dar el nu are nici un interes acuma – nu are puterea să se contreze cu Iohannis, toţi o fac aşa de ochii lumii, unii refuză invitaţiile  pe poarta principală, dar intră pe poarta slugilor. Chestie de fineţe politică. Celor care se dau de ceasul morţii că avem totuşi nişte lideri de partide care  trag cu puşca în Dumnezeu, care sunt corecţi şi luptă pentru binele naţiei, care au programe şi nu se lasă călcaţi în picioare, le recomand să se întrebe de ce tac aceştia vizavi de aceste fapte ale preşedintelui şi de ce nu iau măsurile  pe care le-au luat în 2012(e adevărat, nu până la capăt pentru că şi atunci, când a trebuit să se discute în Parlament suspendarea, capii erau plecaţi din ţară)  pentru fapte mai  subţiri, mai puţin evidente.

Spuneam eu acum câteva zile, „hai să fim serioşi”, să nu ne aburim singuri că ne aburesc destul politicienii  pe care îi votăm.  Să recunoaştem că şi nouă ne e frică să ieşim în stradă, că e mai comod să ne revoltăm pe Facebook şi să ne spurcăm foştii colegi de şcoală, serviciu, vecinii, pentru că sunt băsişti, pesedişti, liberali, sau mai ştiu eu ce şi aşteptăm să vedem dacă pică ceva.

                            De ce stau românii acasă

Astăzi m-am întâlnit cu un fost coleg de serviciu care m-a întrebat ce mai ştiu.

-Despre ce, am întrebat eu, ştiind că îşi primise şi banii  luaţi de Boc pe 2011 şi 2012, şi i se şi recalculase pensia deci avea toţi sacii în căruţă.

– Păi aşa, despre  noi.

-Ce anume să ştiu despre noi?

-Păi cu ăştia, zice el prin ăştia înţelegând guvernul, parlamentul, probabil grupul Bildenberg, Illuminaţii, Annunaki.

– Păi ce să ştiu despre ăştia, întreb mirat pentru că chiar nu înţelegeam ce anume vrea să ştie.

-Păi, ne mai dau şi nouă ceva avantaje?

Probabil auzise el ceva despre promisiunile lui Dragnea şi voia să ştie “de la sursă “ dacă mai pică ceva, că   aşa avea  chef de un chef, de numa-numa. I-am spus că nu ştiu, că deocamdată nu mă preocupă aşa ceva.

-Dar tu te mai baţi cu ei?

– Cu cine să mă bat, întreb mirat.

-Păi cu ei, te mai duci la Bucureşti mai discuţi pe acolo cu ei ?

Abia acuma am înţeles eu, de ce românii stau mersi bine şi nu se ridică din pat decât până la magazinul de peste drum  să ia o bere.  Totul e  din cauza unor tembeli ca mine, care nu au ce face acasă şi se duc pe la Bucureşti să “se bată” cu guvernele pentru drepturile celorlalţi care aşteaptă la fiecare săptămână câte un avantaj ceva.

Lasă bă, că merge-aşa!

                                                                                                                            Marin NEACȘU

Sursa: http://www.in-cuiul-catarii.info/2016/12/17/cine-are-curaj-11742

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*