Puncte de vedere

Cît valorează viața unui evreu? Dar a unui palestinian?

    În ziua de 17 aprile 2006, adolescentul evreu american Daniel Wultz (în vîrstă de 16 ani), moare la […]

 

 

În ziua de 17 aprile 2006, adolescentul evreu american Daniel Wultz (în vîrstă de 16 ani), moare la Tel Aviv, la intrarea într-un restaurant, după ce un atentator sinucigaș palestinian s-a aruncat în aer. Părinții au depășit repede firescul moment de tristețe și au găsit în această nenorocire o sursă de cîștig.

Nu erau niște simpli lucrători la salubritate, să zic așa, aveau rude și la Ierusalim, și la Washington. Mossad-ul le-a pus la dispoziție toate informațiile necesare, precum și un om de legătură.

Pe baza datelor primite de la Mossad, familia victimei a acționat în instanță (instanța americană) guvernele din Siria și Iran, precum și Banca Chinei. Cea din urmă, a cerut disjungerea cauzei, cerere admisă. În anul 2012, instanța (americană) a obligat Siria și Iranul să plătească familiei victimei despăgubiri în valoare de 323.000.000 $.

Nu știu cîte sute de milioane a mai solicitat familia de la Banca Chinei, dar au avut o surpriză neplăcută. Beniamin Netaniahu a plecat într-o vizită în China și, cum interesele Israelului erau mai presus decît cele ale familiei Wultz, la întoarcere l-a retras pe ofițerul Mossad care îi sprijinea, și acesta nu a putut să mai depună mărturie în instanța americană.

Așa că familia Wultz a trebuit să se mulțumească cu o despăgubire de 323 mil. $ pe care nu știu dacă a și încasat-o.

https://en.wikipedia.org/wiki/Murder_of_Daniel_Wultz

În ziua de 25 februarie 1994, evreul american Baruch Koppel Goldstein, maior medic în rezervă în armata israeliană, a intrat în Moscheea Patriarhilor din Hebron unde a deschis focul cu o armă automată asupra credincioșilor strînși la rugăciune, ucigînd 29 dintre aceștia și rănind alți 150.

Cînd nu a mai avut gloanțe, supraviețuitorii s-au năpustit asura lui și l-au linșat. Pe piatra lui de mormînt scrie: „Aici odihnește un sfânt, Dr. Baruch Kappel Goldstein, binecuvântată fie-i amintirea, om drept și evlavios. Dumnezeu să-i răzbune sângele, care și-a jertfit viața pentru evrei, religia evreiască și pământul evreiesc, cu mâinile curate și inima pură. A fost ucis ca un martir al lui Dumnezeu pe data de 14 Adar, de Purim, în anul 5754 (1994)”.

Oare guvernul israelian sau Tsahalul (din a cărei rezervă facea parte), au despăgubit vreodată familiile victimelor?

https://en.wikipedia.org/wiki/Baruch_Goldstein

A existat pe Internet o postare extrem de documentată si de importantă, intitulată „Israeli Crimes”, care nu mai există  Din fericire, l-am trimis-o d-lui Ion Coja care a postat-o

http://ioncoja.ro/inventar-sumbru/

Văd că încă poate fi accesat.

Materialul începe cu aruncarea în aer a hotelului King David din Ierusalim, acțiune organizată de teroristul erou național al Israelului, David Ben Gurion (cel dintîi prim-ministru al noului stat) și pusă în aplicare de teroristul erou național Menachem Begin (și el ulterior prim-ministru, dar și laureat al Premiului Nobel pentru pace).

Continuă cu masacrele săvîrșite pînă la înființarea statului Israel de organizațiile teroriste Irgun (din care făcea parte și teroristul Elie Wiesel, alt laureat al premiului Nobel pentru pace, singurul terorist din lume care datorită Gabrielei Vrînceanu Firea, are în București o piață care îi poartă numele). Grupurile teroriste Lehy (banda Stern) și Haganah. Am toate datele, dar nu am acum puterea de a contabiliza zecile de masacre și miile de palestinieni uciși (la care trebuie amintiți și miile, între 1.500 și 4.000 de palestinieni, uciși în taberele da la Sabra și Chatila, uciși nu de Tsahal (armata israeliană), ci de aliații lor, creștinii maroniți, cărora Ariel Sharon – numit după aceasta faptă de vitejie „măcelarul din Beirut”, le-a deschis porțile lagărelor de refugiați civili pe care Tsahal le înconjurase). Au fost vreodată despăgubite victimele organizațiilor teroriste israeliene? Li s-au restituit paletinienilor pamînturile răpite sub amenințarea cu moartea?

Și se sfîrșește cu crimele săvîrșite de Tsahal impotriva populației civile. Asta este, într-adevăr, istoria pe care (vorba autorităților de la Ierusalim), nimeni nu o poate schimba – nici măcar Alexandru Florian.

În ultimele două decenii, Tsahal (armata israeliană) și-a continuat crimele în teritoriile ocupate, dar le-a extins și în Liban (orice stat ar fi făcut așa ceva, ONU l-ar fi declarat ca fiind stat agresor, dar nu și pe Israel).

„Dacă există evidențe în ce privește invaziile Tsahalului în țăile vecine, masacrele săvîrșite în teritoriile palestiniene (Gaza, Cisiordania, Ierusalimul de Est) sînt fără număr. Cîteodată, Consiliul de securitate al ONU ajunge nevoit să discute aceste crime (ca de pildă în urma masacrului din 8 noiembrie 2006 de la Beit Hanoun, în fîșia Gaza, unde artileria israeliană a ucis 18 persoane, între care 5 femei și 8 copii, și a rănit alte 56), dar niciodată nu se ajunge la măsuri. Ultima invazie în Gaza, începută la 27 dec. 2008 și încheiată la 18 ian. 2009, a durat 23 de zile și a cauzat, conform unor funcționari internaționali, 1.434 morți, dintre care 960 civili, peste 5.400 răniți și pagube materiale de cca. 4 mlrd. $ (un alt raport, dat publicității de Amnesty International la data de 2 iulie 2009, anunța, cu aproximație, 1.400 palestinieni morți, peste 9.000 răniți și 2.700 clădiri distruse). În cursul atacurilor, a fost lovit cu bombe cu fosfor alb (muniție interzisă) sediul ONU pentru refugiați, iar mai mulți oficiali internaționali (dar și Amnesty International) au apreciat această ofensivă ca fiind o crimă de război. Într-un moment în care Gaza era bombardată zi și noapte, palestienii se adăposteau în ruine, nu mai exista alimentare cu apă și energie electrică, aprovizionarea cu alimente și medicamente era blocată iar bombele și obuzele, distrugînd sistemul de canalizare, conduseseră la deversarea excrementelor pe străzi, Tzipora Malka Livni (născută 1958, fiica unor lideri ai organizației teroriste Irgun, mai cunoscută sub numele de Tzipi Livni), în acel moment ministru de externe al Israelului, declara cu un cinism inimaginabil: „Situația umanitară din Gaza nu este dezastruoasă, este așa cum trebuie să fie”. Recent, Human Rights Watch a dezvăluit într-un raport că în cursul acestei ultime invazii din Gaza și în cadrul a 7 incidente separate, armata israeliană a ucis cu sînge rece 11 civili (dintre care 4 sau 5 femei și 4 copii) care fluturau steaguri albe, în scopul de a nu se trage în ei. O comisie de anchetă ONU a concluzionat în luna septembrie 2009 (raportul Goldstone) că agresiunea israeliană împotriva populației palestiniene din Gaza constituie crime de război și a propus judecarea liderilor sioniști – noul guvern al Statelor Unite a respins în mod vehement atît concluziile raportului, cît și cererea de judecare a criminalilor evrei. Raportul poartă numele autorului său, evreul sud-african Richard J. Goldstone (născut 1938), fost judecător al Curții Constituționale din Republica Sud-Africană și fost miltant anti-apartheid.

De precizat faptul că între anii 1982-2007, Statele Unite au blocat în Consiliul de Securitate al ONU, prin dreptul său de veto, nu mai puțin de 32 de rezoluții care criticau sau condamnau politica israeliană.” („Codul lui Lucifer”).

După 1996, cum am spus crimele s-au mutat în general în Liban. 14 aprilie 1996 masacrul de la Qana, 22 dec. 1998 masacrul de la Janta, 29 dec. 1999 masacrul de la Bekaa de vest, etc..

Dacă viața unui om  valorezează (conform justiției americane) 323 mil. $, atunci asta înseamnă că ajutorul primit de Israel de la SUA, nu mai ajunge pentru cheltuielile de înarmare, nu mai ajunge nici măcar pentru a despăgubi familiile palestinienilor uciși.

Dar Tsahal nu a ucis numai palestinieni. Citez o notă de subsol tot din „Codul lui Lucifer”:

„24. În primăvara anului 2002, timp de 39 de zile în lunile aprilie-mai (perioadă care a inclus atît Săptămîna Mare cît și Învierea Domnului), un grup de cca. 100 de palestinieni s-au refugiat în Biserica Nașterii Domnului din Bethleem (construită în anul 530 de către împăratul Justinian, pe locul unei biserici mai vechi, a cărei ridicare începuse in anul 326 la inițiativa împăratului Constantin cel Mare). Scăpată timp de 15 secole de distrugerile provocate în zonă de diferitele invazii, de data aceasta biserica a fost bombardată de armata israeliană (Tsahal). Un obuz lovind turla clopotniței bisericii, aceasta a luat foc iar un tînăr călugăr care a încercat să stingă incendiul a fost împușcat mortal de un lunetist israelian. Din cauza acestui asediu, pentru prima dată în istoria sa, biserica și-a încetat pentru 5 săptămîni slujbele liturgice.”

Oare a plătit Israelul măcar vreun șekel despăgubire pentru uciderea acestui adevărat nevinovat?

Oare în căpșorul lui Alexandru Florian, „fiu de criminal, el însuși criminal“, angajatul bine plătit al statului român (am constatat că venitul lui lunar depășește de peste 20 de ori pensia mea), mai este loc și pentru informații privind crime reale, săvîrșite de ai lui?

Ca să îl parafrazez pe academicianul român Elie Wiesel, spun și eu “ați ucis, ați ucis, ați ucis!“. Dar voi continuați și azi să ucideți, cu ajutorul material al SUA, sub oblăduirea și cu binecuvîntarea SUA, ONU și UE (inclusiv România, țară cu care cineva, nici nu mai știu cine și cînd, v-a declarat partener strategic).

                                                                                                                                Dan Cristian IONESCU

 

 

2 Comments

  1. Sorin

    Buna ziua domnule Ionescu!
    Va citesc cu un deosebit interes tot ce scrieti.Sunt un admirator al domniei voastre.
    Bunul Dumnezeu sa va ocroteasca si sa va daruiasca multa sanatate intru ani multi!

    Doamne Ajuta!

    • justitiarul

      Autorul ne-a rugat să vă mulțumim în numele său pentru aprecierile și urările dumneavoastră!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*