Colimator

Conducerea Azomureș este în război cu cățeii din incintă!

    Despre situaţia disperată a animalelor din multe  adăposturile de stat din România s-a scris şi s-a vorbit mult […]

 

 

Despre situaţia disperată a animalelor din multe  adăposturile de stat din România s-a scris şi s-a vorbit mult de-a lungul ultimilor 20 de ani. Televiziunile au prezentat materiale cutremurătoare despre starea îngrozitoare în care au fost aduşi câinii comunitari capturaţi de pe domeniul public, imagini pe care doar persoanele deplin sănătoase le pot vedea…Căţei înfometaţi aduşi în stare de schelet, căţei bolnavi, loviţi de maşini sau sfârtecaţi…mii de suflete chinuite, care îşi aşteptau sfârşitul, agonizând în bălţi de urină şi mormane de fecale. Bieţi amărâţi fără apărare, condamnaţi de bipezii reprezentanţi ai unor primării care le-au furat banii destinaţi hranei, tratamentului şi sterilizărilor.

În materialul de faţă vreu să vă vorbesc despre un caz mai deosebit: cei aproximativ 40 de câini care trăiesc, de mai mulţi ani, în incinta societăţii târgumureşene AZOMUREŞ SA, fostul combinat de îngrăşăminte chimice.

Căţeii, care în marea lor majoritate provin din abandon, au intrat prin găurile din gardul societăţii. La început numărul lor era redus şi conducerea fabricii i-a acceptat în mod tacit. Pe măsura trecerii timpului, datorită lipsei totale de preocupare a conducătorilor  în ceea ce priveşte sterilizarea femelelor, numărul acestora s-a mărit ajungând la cifra actuală. Întrucât conducerea turcă a vândul fabrica unui alt patron, acesta din urmă şi-a adus o altă echipă de conducere format din : directorul general Aniţei şi directoarea de resurse umane  Mihaela Gălăţanu. Taman din îndepărtata Moldovă au sosit cei doi!!! Nori grei aveau să vină la orizont, căci doamna Gălăţanu, avea să pună gând rău bietelor patrupede fără apărare…

Mihaela Gălăţanu

Mihaela Gălăţanu

Zilele trecute am primit un telefon disperat de la un angajat al AZOMUREŞ, foarte mare iubitor de animale, care mă cunoştea personal: “Doamna Lili, vă rog, ajutaţi-ne! La începutul lunii decembrie 2015 conducerea a dat ordin să nu mai dăm mâncare câinilor din incintă şi ne-a ameninţat că ne concediază dacă încălcăm dispoziţia! S-au pus afişe peste tot, conducerea a pus şi oameni care să ne supravegheze, suntem disperaţi, afară e minus 15 grade, căţeii nu pot supravieţui fără mâncare! Ce să facem, cui să ne adresăm?”

M-am cutremurat la aflarea veştii dar nu mi-am pierdut cumpătul. Am dat urgent nişte telefoane, înclusiv d-nei Carmen Arsene, preşedinta Federaţiei Naţionale de Protecţie a Animalelor. Ca un mare ajutor de la Dumnezeu, am obţinut  şi copia COMUNICATULUI CU PRIVIRE LA INTERZICEREA HRĂNIRII CÂINILOR DE PE TERITORIUL AZOMUREŞ , act de o barbarie nemaiîntâlnită, de-a dreptul criminal, emis la data de 9 decembrie 2015 de directoarea Resurse Umane- Gălăţanu Mihaela. Iată conţinutul acestuia adresat salariaţilor Azomureş:

Stimaţi colegi,

Conducerea Azomureş informează!

Începând cu data de 28.12.2015, este interzisă hrănirea pe teritoriul Azomureş a câinilor. Teritoriul Azomureş reprezintă întreaga Platformă Azomureş delimitată prin gardul de împrejmuire şi zona de parcare auto din apropierea Pavilionului Administrativ.

În vederea asigurării ordinii şi a bunei gospodăriri, solicităm respectarea acestei dispoziţii. Încălcarea acestei dispoziţii constituie abatere disciplinară şi se va sancţiona ca atare, conform regulamentului Intern al companiei.

De asemenea, în acelaşi scop, al împiedicării înmulţirii numărului de cîini pe peritoriul societăţii, vă aducem la cunoştiinţă  că, în măsura în care se doreşte, se poate opta pentru adopţia unui căţel. Acest program de adopţii se derulează în perioada 10.12.2015 – 28.12.2015. Acum, în preajma sărbătorilor, să nu uităm că e iarnă, e frig şi dacă putem face un bine salvând prin adopţie un suflet nevinovat, nu ar trebui să ezităm!” Cu mult drag, îndrăznesc să adaug, CONDUCEREA…

 

Împreună cu Andreea Sălegean, preşedinta Asociaţiei Love& Life for Animals, am decis să ne deplasăm azi la distinsa doamnă directoare pentru mai multe precizări şi planuri de viitor, dar nu am reușit. Gardianul de la intrarea pentru delegaţi, cu lecţia bine învăţată, ne-a redirecţionat către casele noastre, sfătuindu-ne ca, pentru realizarea obiectivului urmărit, să urmăm doi paşi; primul: să trimitem conducerii un email  prin care să solicităm o întrevedere şi al doilea: să aşteptăm, aşa vreo 10 ani, până conducerea să ne primească pentru a ne spune of-ul!

Şi cum nu mă voi mai deplasa acolo ca să văd pe viu mecla acelei individe, îi pun în public câteva întrebări:

 

1. Stimată şefă a resurselor umane, ştiaţi că principala resursă a unui om, pe care se bazează celelalte  este tocmai UMANITATEA? Din câte am constatat pînă azi, aţi fost corigentă la acest examen şi mai mult ca sigur că aţi repetat anul şcolar din cauza asta!

2. Ştiaţi că tot ceea ce mişcă pe teritoriul îngrădit al Azomureş se află în proprietatea societăţii, deci şi acei amărâţi de căţei pe care domnia voastră i-aţi condamnat  cu bună ştiinţă la moarte prin înfometare?

3. Aţi auzit de Legea 295 din 2004 republicată privind protecţia animalelor? Dar de pedepsele prevăzute pentru rele tratamente sau cruzimi aplicate asupra acestora? În caz că nu aveţi habar despre acest subiect, apelaţi la serviciile unui jurist/avocat care vă va lămuri!

4. Aţi stat vreodată 24 de ore sub cerul liber, nemâncată, la o temperatură de -18 grade, să vedeţi ce senzaţii tari vă procură foamea combinată cu gerul?

5. Ştiţi că reducerea numărului de exemplare canine se face nu prin adopţie forţată într-o perioadă de 18 zile calendaristice, atât cât aţi prevăzut dumneavoastră în faimosul comunicat, ci printr-o operaţie numită sterilizare? Această operaţie ar fi bine să o experimentaţi chiar dumneavoastră, căci o persoană atât de lipsită de suflet e păcat să procreeze!

6. Ştiţi că cine nu iubeşte animalele nu iubeşte nici oamenii? Dacă aveţi o asemenea atitudine faţă de animale, sunt sigură că şi pe subordonaţi îi trataţi cu aceiaşi răutate!

                                                                                                             Liliana-Delia MORARIU

 

Nota autoarei:  Cazul câinilor de la Azomureş mi-a intrat în vizor în toamna anului 2015. Cu ocazia interpelărilor adresate primăriei în acea perioadă (n.a: în adăpostul oraşului au murit, din grava neglijenţă a dr.Tancău, 18 căţeluşi) am solicitat sprijinul primăriei în ceea ce priveşte sterilizarea femelelor din incinta fabricii. Ca de obicei, răspunsul a fost negativ însă subliniez un lucru foarte important: dacă există voinţă, există şi putinţă! E suficient ca primăria oricărui oraş sau sat să se adreseze organizaţiei Vier Pfoten şi echipa inimoasă a acestui ONG dă curs cererii!

 

 

 

 

2 Comments

  1. narcisa

    Nu poate interzice un drept al omului…este o ingradire a libertatii….scoaterea compasiunii in afara legii. Nu poate amputa o componenta specifica psihicului omului, print-o amenintare. Unde ajungem cu astfel de specimene care propovaduiesc dictatura?

  2. Laszlo Szilagyi

    Articol foarte bine scris! Nu ma mir deloc insa de comportamentul conducerii Azomures. Aceasta fabrica otraveste sute de mii de oameni zilnic fara nici o dificultate morala. Ce conteaza bietii ciini?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*