Atitudini

Copiii nimănui, crescuți și educați în parohiile ortodoxe și mănăstiri

  Nu prea citiți sau auziți în mass-media știri pozitive despre biserica ortodoxă. Propaganda globalisto-ecumenistă expune doar „opulența popilor”, scandaluri […]

 

Nu prea citiți sau auziți în mass-media știri pozitive despre biserica ortodoxă. Propaganda globalisto-ecumenistă expune doar „opulența popilor”, scandaluri cu mita și lăcomia ierarhilor, homosexualitatea unor preoți impostori și alte „picanterii” menite să discrediteze biserica neamului românesc. Foarte rar mai răzbate, timid și răzleț, câte o știre despre actele filantropice ale bisericii ortodoxe, cum ar fi cele despre creșterea orfanilor în parohii și mănăstiri.

Nu aflăm din mass-media de cămine pentru bătrâni, școli, grădinițe și orfelinate păstorite de biserica ortodoxă, dar în schimb suntem zilnic bombardați cu știri despre „popi” homosexuali, șpăgari, bețivi sau ucigași din culpa în urma unor accidente de circulație. Doar dacă „popii” sunt ortodocși!

Dacă popii aparțin altor culte, atunci e „trendy” să fie homosexuali și chiar să se căsătorească între ei, e „cool” să boicoteze Referendumul pentru familie (Biserica evanghelică a sașilor boicotează Referendumul și-l susține politic pe enoriașul său, Klaus Iohannis!). Popii lor, care ucid din culpă în accidente rutiere, sunt protejați de sistem, de statul subteran care percuteză la ordinele internaționaliștilor iudeo-masoni și „sunt scoși basma curată”! Citiți aici despre mușamalizarea accidentului soldat cu un biciclist decedat, comis de automobilistul Reihardt Guib, episcop al Bisericii Evanghelice CA din România, Reihardt Guib, cel mai înalt ierarh al acestei biserici care are în rândurile ei preoți poponari căsătoriți între ei: Avantajul de a fi demnitar sas: Omori un om și nu pățești nimic, sistemul te protejează, doar ești minoritar etnic arian! Dacă ar fi fost un preot ortodox, îl linșa mediatic mass-media globalistă!

În schimb, aceleași trompete ale propagandei progresiste laudă „străinii miloși” care adoptă pe bandă rulantă copiii din România, trâmbițând tâmpenia mincinoasă și defăimătoare că „e mai bine pentru copii, oricum aici nu aveau niciun viitor și ar fi trăit în mizerie”! Românii au fost și sunt prezentați ca niște ticăloși care-și omoară pruncii – cazuri izolate de mame vinovate de pruncucid au fost generalizate! – și s-a mințit enorm cu copiii crescuți in orfelinate ale groazei inventate, tocmai ca să apărem în ochii altora ca niște ființe iresponsabile si inumane! Am selectat cazuri de „copii ai nimănui” crescuți și educați de biserica ortodoxă, pe care le prezentăm mai jos.

            Cine este Parintele Nicolae, cel care are grijă de 328 de copii

Nicolae Tănase, tată a 6 copii, este preot într-un sat din România, numit Valea Plopului, dar are grijă și de enoriașii din Valea Screzii, un sat din apropiere.

În 1994, Părintele Nicolae a înființat asociația Pro Vita, pentru a îl ajuta în lupta sa împotriva avortului. Asociația este alături de tinerele care nu vor să avorteze, dar care din anumite motive nu pot avea grijă de viitorul copil. Părintele Nicolae și soția sa îi primesc pe acești copii, dar și pe alți copii ai străzi.

Numărul copiilor crește în permanență, iar aceștia provin din diferite categorii: copii rezultați în urma renunțării la avort și lasați spre îngrijire asociației, în condiții de confidențialitate deplină, pe o perioadă mai mică sau mai mare de timp; copii din familii cu mari probleme sociale aduși de mame pentru o perioadă temporară; copii abandonați în spitale cu deficiențe în curs de recuperare prin plasarea în mediu familial; copii ai străzii recuperați și în curs de reintegrare; tineri alungați din orfelinate după împlinirea vârstei de 18 ani, resocializați și implicați în activități lucrative; gravide sau mame alungate de familiile lor și ocrotite până la rezolvarea situației personale; copii rezultați din viol.

Asociația asigură de asemenea protecție copiilor cu probleme materiale din zona comunei sau din țară, prin oferirea zilnică de mese calde și organizarea de tabere gratuite anuale, cu sprijinul sătenilor din partea locului sau din alte parohii din țară, în spiritul creștin ortodox și tradițional românesc.

Activitatea părintelui Tănase se desfășoară la Valea Plopului și Valea Screzii, din județul Prahova. Acesta oferă găzduire copiilor în casa parohială și îngrijire de către personalul asociației și voluntari, dar și asistență pentru gravide.

Mamele care își lasă copiii în grija părintelui Tănase pot să îi ia înapoi acasă, iar asta se întâmplă de obicei când situația lor financiară le permite. La Valea Screzii, părintele a construit un așezământ care mai cuprinde, pe lângă locuință, și un dispensar, o biserică și o brutărie. Aici locuiesc deja copii orfani, dar și tineri care la vârsta de 18 ani au fost nevoiți să părăsească orfelinatele.

Părintele Nicolae este un om excepțional. Deși a fost la un pas de moarte în timpul regimului comunist, a reușit să scape cu viață cu ajutorul unor prieteni medici. Părintele a suferit atunci un „accident” provocat pentru că moblizase oamenii la construirea unei biserici, lucru interzis în acea perioadă.

Părintele Nicolae Tănase a trezit un adevărat spirit de solidaritate în localnicii din Valea Plopului și Valea Screzii, aceștia ajutându-l pe părinte în creșterea copiilor orfani. Multe familii, deși sărace, îi primesc cu dragă inima în sânul lor pe copiii abandonați. Părintele nu-i refuză niciodată pe cei care îi cer ajutorul și îi primește cu brațele deschise pe cei care vin la el.

Asociația îi ajută și pe copiii din sat, ale căror familii au greutăți financiare, oferindu-le o masă caldă sau locuri gratuite în tabere. De peste 20 de ani, Nicolae Tănase are grijă de copiii nevoiași, orfani, alungați din centerele de plasament.

Valea Screzii s-a umplut acum de case și de copii, pe care părintele i-a adunat în tabăra dintre dealuri începând cu anul 1990. Nicolae Tănase construiește aici o altfel de Românie, o Românie fără egoism, o ținut al bunătății și al iubirii față de aproape.

E dificil să hrănești 328 de guri, să îmbraci și să educi o armată de copii, dar pentru părintele Nicolae nimic nu reprezintă un impediment.

În Valea Screzii și Valea Plopului există o altă Românie, una a dragostei și a generozității, una în care oamenii sunt buni și ajută, o Românie ridicată din temelie de părintele Nicolae.

Sursa: http://ortodoxia.rol.ro/content.php?id=930435#ixzz5rvpT7059

             Mănăstirea Dumbrava, așezăminte pentru orfani și bătrâni

Mănăstirea Dumbrava se află la 20 de kilometri de Turda, în comuna Unirea și aparține de Arhiepiscopia Alba Iulia. Aici nu găsești doar un ansamblu monahal, ci găsești copii, mame, bunici, preot, maici, biserică și multă bunătate și iubire față de aproape.

În așezământul pentru copii de lângă mănăstire își au azi adăpostul 115 copii cu vârste de la câteva săptămâni până la peste 20 de ani, iar în așezământul de bătrâni sunt peste 35 de persoane, majoritatea femei.

Mănăstirea Dumbrava, ce poartă Hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir”, s-a ridicat neașteptat de repede, pe un teren donat de sătenii din Dumbrava.  Cu mai bine de două decenii în urmă, la Dumbrava a ajuns un preot tânăr, de doar 23 de ani. Noul paroh a vrut să ridice o biserică nouă pentru comunitatea în care venise, dar și-a dat seama că până să construiască biserica, oamenii au mai multă nevoie de un cămin.

A luat 6 copii orfani din satul vecin, i-a mutat într-o cabană de lângă chiile maicilor de la mănăstire și le-a oferit hrană și ocrotire. Între timp, tot mai mulți oameni plecau la muncă în străinătate, familiile lor se destrămau, iar copiii erau lipsiți de protecție și de cele mai multe ori ajungeau în spital bătuți sau accidentați.

În 2001, părintele Vasile a semnat un contract cu Direcția pentru Protecția Copilului Alba, prin care urma să primească ajutor de la Consiliu și de la Patriarhie pentru a construi un centru ce putea să îi adăpostească și pe tinerii deveniți majori, cărora statul nu le mai oferea niciun suport. Ajutorul a venit, dar a fost numai unul moral, părintele beneficiind de suport material doar din partea unor oameni cu suflet mare.

Enoriașii și patronii din zonă au fost cei care au finanțat clădirea. Aceștia erau invitați periodic de către părintele Vasile la ansamblul monahal pentru a vedea zecile de suflete care aveau nevoie de acoperiș și hrană. Tânărul preot mergea peste tot să ceară var, cărămizi sau mână de lucru pentru a le construi celor nevoiași un adevărat cămin.

În 2002, prima clădire construită pentru orfani a ars, dar din donații s-a construit un cămin mai mare pentru copii, iar separat o aripă pentru îngrijirea bolnavilor. După deschiderea casei de bătrâni, măicuțele de la Dumbrava găseau dimineața, pe treptele mănăstirii, bunici bolnavi abandonați de familiile pentru care munciseră o viață întreagă.

Piatra de temelie a mănăstirii a fost pusă pe 26 octombrie 1996. Ctitoria părintelui Vasile mai este numită și Mănăstirea fotbaliștilor, datorită contribuției acestora la ridicarea lăcașului de cult. Printre oamenii din sport care au ajutat se numără fostul selecționer Anghel Iordănescu, Dorinel Munteanu, Ionel Ganea, Bogdan Stelea, Marius Nicolae, Florentin Petre și mulți alții.

Lăcașul din mijlocul dealurilor Transilvaniei este construit în forma unei cetăți, cu clopotniță la intrare și biserica în centru. Pictura bisericii a fost finalizată în anul 2000. Biserica este protejată de o veche icoană a Maicii Domnului, găsită în tencuiala bisericii din satul Dumbrava. Sfințirea mănăstirii a avut loc în anul 2002 de un sobor de peste 50 de preoți.

Clădirea copiilor are pe lângă dormitoare, două săli de studiu, o sală de joacă, bucătărie proprie, sală de mese și toate condițiile necesare pentru un trai decent.

Pentru că la Mănăstire este nevoie zilnic de peste 300 de pâini, părintele Vasile a hotărât că ar fi mai bine să ridice și o brutărie. Lângă mănăstire a fost construită și o pensiune pentru pelerinii sosiți la mănăstire, dar oamenilor nu li se percep tarife de cazare. Fiecare lasă câți bani poate, iar banii obținuți sunt investiți în alimente sau rechizite pentru copii.

La Mănăstirea Dumbrava, preotul Vasile împlinește voia lui Dumnezeu. El oferă iubire semenilor săi și, ajutat de măicuțele de aici, a transformat lăcașul de cult într-un adevărat cămin, un cămin care adăpostește acum o mare familie.

Sursa: http://ortodoxia.rol.ro/manastirea-dumbrava-ajutorul-oamenilor-nevoiasi-930689.html#ixzz5rwAbTlo6

     Omagiu postum pentru părintele Mihai Negrea, care creștea 117 copii orfani

Preotul Mihai Negrea, de la Mănăstirea din Podul Coșnei, cel care creștea 117 copii orfani, abandonați și săraci, s-a stins din viață, la vârsta de 65 de ani.

Cunoscut ca părintele care a îngrijit peste o sută de copii orfani sau abandonați de părinți, preotul Mihai Negrea de la Mănăstirea Podu Coșnei s-a mutat la viața veșnică în data de 24 ianuarie 2017, la vârsta de 65 de ani. Boala l-a răpus, însă dragostea pentru semeni rămâne un exemplu de urmat.

Din 2006, de când a venit să slujească la Mănăstirea Podu Coșnei, situată la intrarea în comuna Poiana Stampei, părintele Mihai Negrea și-a dedicat viața copiilor care aveau nevoie de adăpost, hrană și educație.

Cu sacrificii, bătând din poartă în poartă, la prieteni, cunoscuți, sponsori din zonă, ajutat de cei care au putere materială, de IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, de ceilalți călugări din obștea mănăstirii și de autoritățile locale, părintele Mihai Negrea a dat o șansă copiilor abandonați de familie.

La Podu Coșnei copiii au găsit condiții decente de viață, unde s-au format ca oameni și au devenit utili societății, unii dintre ei urmând și cursuri universitare după terminarea liceului.

Sursa: https://stiripentruviata.ro/omagiu-postum-pentru-parintele-mihai-negrea-care-crestea-117-copii-orfani/

                       Aşezământul de copii „Sf. Ierarh Leontie” Rădăuţi

La iniţiativa părintelui Arhimandrit Iustin Dragomir Ioan, stareţul mănăstirii Bogdana din Rădăuţi, s-a demarat proiectul de construire a Aşezământului de copii „Sfântul Ierarh Leontie” destinat orfanilor şi copiilor din familii dezorganizate. Acesta reprezintă un mijloc de punere în practică a obiectivelor propuse de către Fundaţia „Sfinţii Ierarhi Leontie şi Teodosie”, organizaţie cu caracter creştin şi social, apolitică şi fără scop patrimonial.

Activitatea Fundaţiei „Sfinţii Ierarhi Leontie şi Teodosie” se axează în mod special pe creşterea, îngrijirea şi educarea copiilor orfani sau lipsiţi de mijloace de existenţă, în conformitate cu legislaţia , prin regulamentul de ordine interioară, cu programe de învăţământ şi instruire, cu nevoile şi aspiraţiile acestor copii.

Avându-se în vedere atât integrarea socială a copiilor cât şi nevoilelor spirituale, în centrul aşezământului a fost zidită o biserică cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, sfinţită pe 4 octombrie 2009, unde sufletele celor mici şi mari se întâlnesc cu Hristos.

Înfiinţat în toamna anului 2011, Aşezământul găzduieşte, în prezent, un număr de 122 de copii şi tineri (63 de fete şi 59 de băieţi), cu vârsta cuprinsă între 3 şi 18 ani, chiar şi peste (cei şase studenţi), de pe raza judeţului Suceava, cu hotărâre de plasament din partea Comisiei de Protecţie a Copilului Suceava sau sentinţă judecătorească a Tribunalului Suceava.

Oficierea slujbei de deschidere (parţială) a Aşezământului de copii „Sfântul Ierarh Leontie” a avut loc pe data de 4 septembrie 2011. Acest moment înălţător a fost încununat de prezenţa Înaltpreasfinţitului Pimen în mijlocul unui sobor de preoţi şi diaconi.

Cu braţele deschise şi inimi curate i-au aşteptat şi primit angajaţii aşezământului nostru pe copiii nevinovaţi şi neputincioşi în faţa vieţii dăruite de părinţii lor, cu voia lui Dumnezeu. Ei şi-au făcut din mâini perne pentru odihna acestor copii, iar din cuvinte balsam de mângâiere pentru sufletele lor rănite.

Orice copil care primeşte un zâmbet trăieşte o clipă de fericire! Pentru copilul care călătoreşte în viaţă pe un drum pustiu, iubirea noastră este mângâierea şi iubirea lui. Puterea de a dărui mereu, fără răsplată, fără laudă, numai din iubire pentru oameni şi pentru faptele ce nu putrezesc precum lucrurile, este, de fapt, taina vieţii noastre.

Cei care sunt părinţi, dascăli, tovarăşi de joacă, prieteni de suflet, confidenţi, duhovnici, pentru copiii din familia noastră, ştiu că există în viaţă o biruinţă mai presus de toate: aceea a faptelor bune. Aşezământul de copii „Sfântul Ierarh Leontie” a devenit pentru beneficiarii lui, casă, grădiniţă, şcoală, biserică, în care o mare familie trăieşte cu frică de Dumnezeu şi învaţă să facă voia Lui.

Sursa: https://sfantulleontie.ro/2/asezamantul/

                      Orfelinatul de la Mănăstirea Mărcuş din judeţul Covasna

                                         Îngerii de la Mănăstirea Mărcuş

Nu amăgeşte ochiul cu ziduri măiestrit lucrate, însă lipsite de viaţă. Nici urechea prin cuvinte frumoase, dar reci, ca o lespede de mormânt. Locul acesta este mai mult decât dorinţa de mântuire a unor suflete ce urmează calea călugăriei. Are puterea de a impresiona într-un fel unic. Mănăstirea Mărcuş este sălaşul lui Hristos, ale Cărui cuvinte – „Lăsaţi copiii să vină la Mine“ – au înmugurit în inima maicii stareţe Serafima Comşa sub expresia chipurilor a 11 orfeline (părăsite la naştere de propriile mame), pe care, mărturiseşte monahia, „le-am primit ca din mâna lui Dumnezeu“.

Sfârşit de mai. Încă două zile, şi se apropie 1 iunie. În drum spre fetiţele de la Mănăstirea Mărcuş, din judeţul Covasna, gândesc că anul acesta voi întâmpina într-un mod inedit Ziua Copilului. Ar fi  pentru prima dată când le vizitez. Zi mohorâtă, deloc potrivită pentru o astfel de întâlnire. Odată ajunsă la destinaţie, aproape că nu dau atenţia cuvenită aşezământului monahal… tot cu ochii după copii. Nici urmă de ei. Curtea largă a mănăstirii e goală şi liniştită. Se aude doar şuieratul vântului printre crengile pădurii de fagi care înconjoară, ca nişte ziduri verzi, mişcătoare, sfântul lăcaş. Dau de o curte mai mică, îngrijită, cu iarbă şi flori de toate soiurile, un foişor şi mai multe leagăne. Nimic. Urc câteva trepte. Păşesc pragul unei clădiri luminoase, atent finisate, şi descopăr, în sfârşit, stupul copiilor. Le aud glasurile ca de clopoţel, rostind în cor rugăciunea înainte de masă, în faţa icoanei Maicii Domnului de pe peretele de răsărit al bucătăriei. La scurtă vreme, întâmpin fetele, împreună cu maica Serafima Comşa, stareţa mănăstirii, în bibliotecă. Gălăgioase ca nişte vrăbii, una mai frumoasă ca cealaltă, copilele sunt întotdeauna bucuroase de oaspeţi. Se aşază fiecare pe locul său, la mese, şi, sub îndrumarea unui pedagog voluntar, se apleacă cu conştiinciozitate asupra manualelor şcolare, pe care scrie clasa a II-a ori clasa a III-a.

Mama Marcela, după cum îi spun fetele, roboteşte în bucătărie. Ştefania, una dintre copile, învârte în mâinile mici o farfurie pe care o lustruieşte cu prosopul. După ce termină de pregătit cina, femeia ia fierul de călcat şi îndreaptă cutele uniformelor, abia spălate. Ştefania cea tăcută şi harnică o urmăreşte cu privirea. Aşa îi place ei, să petreacă timp în gospodărie, dând o mână de ajutor la nevoie. De fapt, fetiţele au mai multe mame – supraveghetoarele care se ocupă de prepararea hranei şi de menaj –, însă numai una e „mami“ – maica Serafima, pe care o iubesc enorm.

Nici nu ar putea simţi altfel, atâta vreme cât măicuţa împlineşte, în mod evanghelic, sensul cel mai înalt al vieţii creştine de a oferi dragoste şi milă, dăruindu-se pe sine acestor copii, care până mai ieri erau ai nimănui. „Eu am murit pentru Hristos. Eu nu mai contez. Dăruindu-mă acestor copii, cred că mă încadrez foarte bine la tăierea voii (n.r., zâmbeşte), dar o fac cu bucurie, cu dragoste, şi mă rog lui Dumnezeu să îmi dea putere în continuare“, spune maica stareţă. E inedit, nu-i aşa, ca în curtea unei mănăstiri, în grădini sau la strane să întâlneşti copii? Toate fetiţe, zâmbitoare şi cuminţi, isteţe şi comunicative, cu voci care impresionează până la lacrimi pe oricine le aude cântând la sfintele slujbe. Şi când te gândeşti că aceste 11 flori, crescute de la două, trei luni, în grădina mănăstirii, au fost abandonate în maternitate, fiind sortite eşecului, nu poţi decât să te cutremuri de lucrarea lui Dumnezeu de la Mărcuş. (…)

Blândă, mereu zâmbitoare, dar şi fermă când e cazul, maica stareţă le-a crescut cu greu pe cele 11 fetiţe, cărora li s-au adăugat, pe parcurs, alţii copii flămânzi şi desculţi, ai căror părinţi nu au găsit posibilităţi materiale pentru a-i creşte. De multe ori, „mami“ este nevoită să bată la uşile oamenilor cu bani sau să apeleze la ajutorul cunoştinţelor pentru a face rost de cele necesare. Nu au fost puţine zilele când maica Serafima a pus cu mari eforturi, chiar umilinţe, mâncare pe masă, dar nu se plânge de nimic: „Nu mi se pare că e o jertfă, aşa este normal să fie, aceasta e crucea mea“.

Au fost necesari 10 ani să se împlinească voia lui Dumnezeu ca maica Serafima să crească copii, în prima casă familială din România înălţată pe lângă o mănăstire de maici ortodoxe: „În 2001 am început construirea căminului pentru fete, pe locul bordeielor în care am stat până să ne mutăm în chiliile de azi. Doi ani mai târziu, când clădirea a fost gata, complet utilată, am adus bebeluşii. (…) 26 iulie, ziua când le-am adus acasă, a fost foarte emoţionantă. Am mers cu vreo cinci maşini să le luăm. Cea mai mică avea 3 luni, Ana, iar Elena cu Maria aveau câte 10 luni, şi între ele erau alte 7 mogâldeţe. Am luat 8 copii. Pe urmă au mai venit două fetiţe. Le-am botezat şi le-am dat nume. Toate sunt născute la zile mari. Problema a fost că atunci când le-am adus nu am avut personal, bani, lapte, pampers. Nu ştiam nimic. A fost o experienţă unică pentru mine. Nu ştiu când dormeam, când mâncam, nu era timp pentru aşa ceva. Am avut doar două maici care m-au ajutat. De când au venit, copiii nu au lipsit niciodată duminica şi în sărbători de la biserică. De mici au fost foarte cuminţi. Interesant! Mi le-a dăruit Maica Domnului aşa, că nu ştiu ce făceam. Nici noaptea nu prea plângeau. Nu ştiu dacă era aşa de frumos dacă le luam de la 6 ani. Nu cred. Au crescut în ochii mei, ştiu ce gândesc numai când se uită la mine.

Ana, Maria-Alexandra, Andreea, Elena, Ştefania, Maria-Petruţa, Nicoleta, Mihaela, Ana-Maria, Teodora, Florentina sunt numai ochi şi urechi de fiecare dată când maica stareţă le vorbeşte. Fac roată în jurul dânsei şi fiecare se întrece în a-i capta atenţia prin cuvinte dulci şi îmbrăţişări. „Viaţa mea aici este foarte frumoasă. Noi suntem toate surori. Îmi place să învăţ, să fac treabă, să mă joc. Tatăl nostru este Dumnezeu. El ne ţine în palma Lui pe toţi, chiar şi pe cei necredincioşi. El are grijă de noi, ne pune pâinea pe masă, ne iubeşte. Ne rugăm Lui şi El ne trimite. De exemplu, dacă nişte papuci ne-au rămas micuţi, ne rugăm la Dumnezeu, El ne ascultă rugăciunea şi ne trimite tot ce avem nevoie.”, spunea Ana, fetiţa cu chipul mereu luminat de zâmbet. Mihaela cea sfătoasă o secondează în afirmaţii, iar Elena, înţeleapta grupului, le priveşte înţelegătoare. (…)

Dorinţa măicuţei Serafima Comşa este să-şi poarte fetele, mai departe, la facultăţi. Să le vadă cu pâinea şi cuţitul în mână, cum zice o vorbă din popor. Rămâne la alegerea lor dacă vor dori să se călugărească ori să aleagă viaţa de familie. Deocamdată, primează grija pentru o educaţie de calitate. Copilele au parte de lecţii suplimentare după orele de curs, pe care le urmează la şcoala din sat, dar şi de ore particulare de muzică instrumentală. „De la un an la altul, ele se măresc, trebuie bani peste tot, dar din moment ce Maica Domnului mi le-a dat, cred că mă va ajuta până la capăt. Sunt mulţumită de ele. Se comportă ca şi cum Dumnezeu mi le-a trimis de undeva, dintr-un loc ales.”, încheie „mami“ cu broboane de rouă în ochi.

Am lăsat în urmă Mărcuşul, în sunet de toacă – Alexandra şi Florentina s-au întrecut în a impresiona cu talentul lor. Din proprie iniţiativă, Nicoleta şi Maria mi-au încărcat braţele cu margarete culese din poiană. Le-am promis că mă voi întoarce, iar în Ardeal, când îţi dai cuvântul, trebuie să ţi-l îndeplineşti, după cum am învăţat de la maica Serafima. Până la următoarea întâlnire, mi-am pus în gând să le spun tuturor apropiaţilor despre copiii dăruiţi de Maica Domnului măicuţei stareţe şi celor trei surori de la Mănăstirea Mărcuş. Împreună, prin mici donaţii, putem contribui la creşterea lor armonioasă, având ca încurajare cuvintele înţelepte ale părintelui Nil, duhovnicul mănăstirii, plecat prea devreme dintre noi: „Nu există milostenie mai mare decât cea făcută orfanilor. Singuri pe lume, ei sunt adevăraţii copii ai lui Hristos. Ei vor vedea primii Împărăţia lui Dumnezeu.

Sursa: https://ziarullumina.ro/reportaj/ingerii-de-la-manastirea-marcus-82424.html

                        Un gest de iubire pentru copiii orfani din Cernăuți!

Cu binecuvîntarea părintelui Mitropolit IOSIF, ne propunem să colectăm și să trimitem un mic camion cu ajutoare pentru orfelinatul înființat de către părintele Mihail Jar în Mănăstirea Bănceni din raionul Herța, regiunea Cernăuți, Ucraina. În această mănăstire sînt crescuți peste 400 de copii abandonați, dintre care mulți suferă de boli grave (SIDA, malformații congenitale, etc.)

Scopul proiectului: Un dar din partea noastră, oricît de mic ar fi, îi va ajuta pe acești copii să știe că ortodocșii de aici se gîndesc la ei, le va da curaj în noul an școlar și nădejde în iubirea Lui Dumnezeu, care lucrează în inimile fiecăruia din noi. Călugarii și maicele care-i cresc pe copii vor simți sprijinul moral din partea fraților lor ortodocși din Paris, în aceste timpuri tulburi pentru pentru minoritatea română din Ucraina.

Conținutul ajutoarelor care ar putea fi trimise, în limita posibilităților:
– rechizite școlare (creioane, carioci, cărți de colorat, etc.)
– dulciuri (bare de cereale, biscuiți, cereale)
– produse de igienă (săpun, periuțe de dinți, pastă de dinți)
– alimente ne-perisabile (conserve, sucuri, etc)
– hăinuțe, jucării în stare bună
– sume bănești

Capacitatea utilă a camionului: 1,5 tone, Volum: 6m3.

Camionul pleacă din Paris la 8 septembrie, ajutoarele se strîng pînă la 8 septembrie:
– după slujbă la bisericile ortodoxe române Jean de Beauvais, Saint Sulpice, Limours, Montreuil
– la mitingul din 27 august (19:00-20:00 la Trocadero)
– la flashmobul din 31 august (16:00 la Champs de Mars)
– alte locații (vedeți cu persoanele de contact)

Contacte pentru colectare:
Vasile Calmațui vasile.calmatui@gmail.com
Ioana Căpităneanu ioana_capitaneanu@yahoo.fr
Eugen Leahu eleahu@videlio-preview.com
Evenimentul Facebook https://www.facebook.com/events/364016120416417/

Organizatorii proiectului – asociația LaParis, Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale, societatea Edideco.

 LaParis este o asociație a românilor din Paris care și-a început activitățile în anul 2004 și de atunci a organizat zeci de activități culturale, civice și istorice pentru românii stabiliți în regiunea pariziană. Președinte al asociației este basarabeanul Vasile Calmațui. Număr de identificare RNA W751216542. Adresa 20, rue Richer, 75009 Paris. www.LaParis.net

Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale este păstorită de Î.P.S. Mitropolit Iosif. Adresa: 1 Boulevard du Général Leclerc, 91470 Limours. http://www.mitropolia.eu

 Edideco SARL este o întreprindere care activează în Franța în domeniul construcțiilor din 2011. Societatea a fost fondată și este condusă de către basarabeanul Alexandru Levițchi. SIRET 53813199600018. Adresa: 6 bd Solferino, 92500 Rueil Malmaison.

Informații suplimentare – Părintele Mihail Jar este starețul Mănăstirii Bănceni din raionul Herța, regiunea Cernăuți, Ucraina. Părintele a organizat pe lîngă mănăstire un orfelinat pentru 400 de copii abandonați, dintre care mulți sînt foarte bolnavi, cu infirmități, cu SIDA.. Părintele este nu numai un exemplu de dăruire creștinească dar și un exemplu de conștiință românească.
https://www.youtube.com/watch?v=RsQlahqCcIA

Sursa: http://laparis.net/orfani-cernauti/

                                         În loc de epilog

Ordinul „feldmareșalilor” globaliști, executat de mass-media din România – că nu-i putem spune românescă! – este să ridice în slăvi străinii și să compromită tot ceea ce ține de identitatea neamului românesc, în special de biserica ortodoxă, cea care a menținut idenitatea și solidaritatea națională de-a lungul veacurilor. Nu vă spune nimeni despre sprijinul acordat GRATUIT de Biserica Ortodoxă Română bătrânilor, orfanilor, copiilor și bolnavilor!

„În eparhiile Bisericii Ortodoxe Române funcţionează 718 de instituţii şi servicii sociale, dintre care: 159 cantine sociale şi brutării, 38 instituţii ce oferă servicii medicale şi farmacii, 93 centre de zi pentru copii, 47 centre educaţionale, 12 centre de zi pentru vârstnici, 51 centre rezidenţiale pentru vârstnici, 22 birouri de asistenţă socială şi centre comunitare, 36 centre de tip familial, 40 grădiniţe sociale şi after-school, 15 locuinţe protejate, 65 centre de informare, consiliere şi resurse, o instituţie de învăţământ pentru adulţi, 21 centre de urgenţă (pentru persoane fără adăpost, victime ale violenţei domestice şi ale traficului de persoane), 14 campusuri de tabără şi alte 104 de instituţii sociale. (…)

În anul 2016 au beneficiat de asistenţă socială 80.116 persoane, dintre care: 27.961 copii din așezămintele sociale ale Bisericii Ortodoxe Române, dar mai ales din familii sărace şi fără posibilităţi de întreţinere sau cu părinţi aflaţi la muncă în străinătate, 5.359 persoane cu dizabilităţi (deficienţe de vorbire, vedere şi auz, consumatori de droguri sau alte tipuri de dependenţe, persoane infectate cu HIV/SIDA etc.), peste 22.958 persoane vârstnice din aşezămintele de protecţie socială bisericeşti, din centrele sociale de tranzit şi adăposturi de noapte, bătrâni singuri, nedeplasabili, abandonaţi de familie şi cu grave probleme de sănătate, 17.314 şomeri, adulți în dificultate, victime ale traficului de persoane, victime ale violenței familiale, deţinuţi eliberaţi, victime ale calamităților naturale şi aproximativ 6.524 persoane din alte categorii sociale defavorizate.

În anul 2016 eparhiile Bisericii Ortodoxe Române, prin birourile social-filantropice, au acordat ajutoare financiare directe în valoare de 11.936.934 lei şi ajutoare materiale în valoare estimată de 21.628.323 lei, la care se adaugă cheltuielile de salarizare şi întreținere a instituțiilor și proiectelor sociale, precum și cheltuieli cu ajutorarea sinistraților, suma totală cheltuită în scop social-filantropic fiind de 95.841.602 lei.” (Biroul de Presă al Patriarhiei Române, sursa: http://basilica.ro/in-anul-2016-biserica-ortodoxa-romana-a-cheltuit-in-scop-filantropic-95-841-602-lei/) Pentru anul 2017 citiți darea de seamă din Basilica, la capitolul „Activitatea social-filantropică”.

Citiți și:

Susține patru copii cu rezultate foarte bune la învățătură, dar cu posibilități materiale reduse!

 

1 Comment

  1. gigimutu

    Pai da ,

    normal ca astea nu sunt aratate, sau daca sunt, doar asa, in treacat pe la teveurile minciunoase ale sorosistilor, de ce sa vada romanii cate se fac pentru o gramada de oameni saraci care nu din vina lor au ajuns pe strazi sau sa nu se poata intretine singuri? chestia este ca asta e si una dintre menirile bisericii, de a ajuta pe cei sarmani si oropsiti ai vietii, dar despre asta se spune prea putin, pentru ca, nu-i asa, numai subiectele de scandal fac audiente masive, si spala pe creier multime de popor, ca sa nu mai aiba incredere in biserica si chiar sa o defaimeze? dar, un pasaj din biblie spune asa ” vai de cel (cei) prin care vine sminteala ”, si vai, dar multi sunt in ziua de azi acestia, care smintesc pe sarmanii romani si arata numai lucruri negative, de zici ca suntem in mijlocul unui razboi!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*