Puncte de vedere

Cornel Nistorescu: „Klaus Iohannis şi-a dat foc la case!”

      La miezul nopţii, de Anul Nou, am îngheţat de frig ca să aflu un lucru banal: va […]

 

 

 

La miezul nopţii, de Anul Nou, am îngheţat de frig ca să aflu un lucru banal: va fi un spectacol de artificii sau am intrat într-o lungă tăcere de biserică săsească părăsită? În timp ce dârdâiam, i-am şi zis cuiva de alături că sunt curios cum se aplică măsurile din topor luate în urma „accidentului de la Colectiv”. Să văd şi eu cum arată exagerarea născută din enormitate! Funcţionează sau nu? Iar omul, în loc să joace şi el pe răspunsul la această întrebare, mi-a tăiat-o scurt:

– Dumneata nu ştii că n-a fost nici un accident?

Am înghiţit în sec, privind curios la spectacolul anemic abia început. M-a fulgerat ideea că toată lumea ştie de o punere la cale şi numai eu mai aştept lămuriri de la autorităţi. Dacă un necunoscut mi-o trânteşte atât de direct, ar putea fi un semn că restul lumii gândeşte la fel. Şi am rămas cu îndoiala „accident sau făcătură?”. Vineri după-amiază şi sâmbătă am dat o raită pe site-uri şi pe bloguri. Numărul celor preocupaţi de misterele din jurul tragediei de la Colectiv este uriaş. Şi foarte puţini mai cred în varianta accidentului. Duminică am început să scriu o tabletă despre neclarităţile şi confuziile în care ne zbatem pornind de la imaginea zilelor de ceaţă deasă din decembrie, încercând să includ şi faptul că misterele din jurul accidentului tragic persistă în viaţa noastră, a tuturor. Luni după-amiază am postat articolul „Sfârşit şi început în ceaţă deplină” pe cotidianul.ro şi m-am trezit cu una dintre cele mai violente reacţii din ultimii ani. Numai în perioada negrişorilor plătiţi de Elena Udrea să-i apere imaginea şi să i-o sulemenească am mai resimţit asemenea copite din vârful peniţei şi din anonimatul internetului. Numai atunci m-au asaltat postacii încolonaţi, urmaţi de măsurile ”oamenilor specializaţi”. În patru zile, o inspecţie fiscală m-a scos dator la Fisc cu aproape o jumătate de milion de lei şi mi-a formulat un sechestru pe casă. Şi atunci prea erau semne de operaţiune controlată de cineva care încearcă să anihileze o părere, care vrea să spulbere circulaţia unei informaţii periculoase. Şi se vedea de departe, ca botul maimuţei sau partea înroşită, semnul beneficiarului. Pentru prima dată am fost tentat să răspund şi am redactat o scurtă precizare semnată pe care am ridicat-o alături de cele scrise de cititori. O şi reproduc mai jos:

„Găzduim tot soiul de păreri care nu au de-a face cu libertatea de exprimare şi nici cu opinia. Seamănă mai degrabă cu o campanie desfăşurată în anii în care se lucra intens la îmbălsămarea Elenei Udrea. Unii postează fără să gândească sau o fac la o comandă uşor de identificat. Le publicăm opera cu sentimentul că am ţintit bine şi pentru a le arăta că am înţeles acest lucru. Am şi aflat că referirile noastre la Cristian Buşoi au deranjat peste măsură, fapt care ne motivează şi mai tare în felul nostru de a ne face datoria”.

Referirile mele insistente la Cristian Buşoi au deranjat cu siguranţă. Dar mult mai tare au deranjat opiniile despre Klaus Iohannis şi trimiterile la reacţia faţă de Colectiv, formulate în articolul de luni:

„Să fie un semn bun că partidele sub presiunea lui Klaus Iohannis ne-au dat legal pe mâna ascultărilor şi interceptărilor fără discernământ? Să fie un semn bun că ne-am trezit în guvern cu tot soiul de experţi dispuşi să asculte orice fel de ordine venite de te miri unde chiar dacă ei nu pot proba nici un soi de competenţă performantă în administrarea afacerilor publice? Să fie un semn bun că bănuiala din ce în ce mai mare cum că la Colectiv a fost o făcătură se întinde pe zi ce trece şi autorităţile nu se socot obligate să aducă vreo lămurire suplimentară? Să fie un semn bun că nu avem nici un plan încurajator de semne bune pentru toată populaţia şi ne pierdem într-o flecăreală generalizată pe care o numim politică?”.

Postările pline de furie, articolul din „Evenimentul zilei”, semnat de Ion Cristoiu, stenograma convorbirilor aiuritorului Colonel Enache, şeful înregistrărilor şi bruiajelor din clădirea Guvernului, strigătul disperat al lui Florin Chilian m-au pus pe gânduri şi m-au trezit din moţăiala sărbătorilor.

Klaus Iohannis şi-a dat foc la case! A stârnit sau a tolerat un foc de bănuieli şi s-a mişcat greoi până când ele ameninţă să devină vâlvătaie. Pe cât de uşor s-a ales cu demisia lui Victor Ponta, pe atât de repede a intrat sub zodia unor bănuieli cumplite. La această oră, o mare parte din populaţia României îl crede amestecat cel puţin în căderea guvernului Ponta şi în încropirea guvernului Cioloş, dacă nu şi în alte lucruri legate de acest eveniment tragic. Nu ştiu cine şi cum mai şterge din mintea oamenilor o bănuială devenită aproape loc comun! Să lămurim însă un lucru. Eu unul nu-l acuz pe Klaus Iohannis de absolut nici un fapt în legătură cu derularea tragediei de la Colectiv. Nu deţin nici o informaţie şi nu am nici o idee. În schimb, sunt convins că prin felul în care l-a lucrat pe Victor Ponta şi mai ales după cum s-a purtat după aceea a atras singur suspiciuni şi bănuieli, aşa cum paratrăsnetele atrag fulgerele. Ba aş zice că felul lui de a se comporta, declaraţiile sale (una de-a dreptul stupidă – cea cu „a fost nevoie să moară oameni…”) şi chiar felul lui de a acţiona ne arată că are legături temeinice cu căderea guvernului Ponta. Ion Cristoiu a făcut o demonstraţie logică şi a pus câteva întrebări care duc direct la ipoteza că şi Liviu Dragnea şi Gabriel Oprea au fost implicaţi în această manţocărie politică. Probabil că, în schimbul unor înţelegeri privitoare la dosarele cu referendumul şi cu accidentul (sau sub presiunea acestora), cei doi au cedat şi au pus PSD-ul şi UNPR-ul la dispoziţia dorinţei lui Iohannis de debarcare a guvernului (ceea ce Cristoiu nu afirmă explicit, dar te obligă să îţi imaginezi). Asta înseamnă că, în ziua de astăzi, pe plita încinsă a vieţii publice şi a unor instituţii din România se prăjesc trei personaje importante: Klaus Iohannis, Liviu Dragnea şi Gabriel Oprea. Pe şoptite sau în gura mare, pe România TV se vorbeşte la pachet despre o operaţiune controlată de debarcare a guvernului Ponta. Geaba se chinuie corul clujean de pe Realitatea TV, cu Guşă, Rareş Bogdan şi Hoandră, şi tot hondrăne în fiecare seară în apărarea lui Iohannis. Nu se lipeşte decât la militanţi şi îi întărâtă pe cei care se îndoiesc.

Eu unul nu merg mai departe. Pentru atât avem argumente şi dovezi, pentru atât vorbim şi scriem. Dar mintea cetăţeanului român e liberă şi zboară ca pasărea. Şi avem din ce în ce mai multe dovezi că zboară la aceeaşi implicare a lui Klaus Iohannis.

Enormul câştig de imagine şi simpatie obţinut de Klaus Iohannis în ultimele două săptămâni, cel dintre turul unu şi doi al alegerilor din 2014, a fost pierdut prosteşte într-un singur an. Prin felul în care a reacţionat la tragedia de la Colectiv (dar şi prin atâtea gesturi de nepăsare şi aroganţă), Klaus Iohannis şi-a legat de picioare şi piatra de moară a bănuielilor. Căderea guvernului Ponta a fost sprijinită de o maşinărie complicată, care a inclus fără îndoială serviciile secrete, ONG-uri cu acoperiţi şi militanţi fideli. De asta nu se mai îndoieşte nimeni. Chiar şi Klaus Iohannis, mai greoi în declaraţii meşteşugite, s-a dat de gol. De la el şi de la deducţii logice, inclusiv din imaginaţia românilor, s-a pus în mişcare un val de supoziţii cu o mare forţă de bănuială şi cu consecinţe devastatoare asupra imaginii preşedintelui. Cei mai mulţi se simt obligaţi să prelungească o judecată măcar aparent logică.

– Dacă s-a amestecat în căderea guvernului Ponta, trebuie să fie legat şi de tragedia din clubul Colectiv!

Klaus Iohannis apare ca singur şi unic răspuns la întrebarea banală:

– „Cui a folosit?”

Cu această logică simplă, preşedintele Klaus Iohannis şi oamenii săi de la Cotroceni n-au ştiut să lupte şi nici nu i-au contrapus explicaţii convingătoare. Cel puţin până acum.

De bănuiala asta preşedintele României nu mai scapă nici mort, aşa cum nici Ion Iliescu nu mai scapă de bănuiala cu lovitura de stat. Numai că, spre deosebire de acesta, lui Klaus Iohannis s-ar putea să nu-i mai ţină 26 de ani, ci să deconteze mult mai repede decât îşi imaginează el şi cei care l-au ajutat să-şi instaleze „guvernul meu”.

                                                                                 Cornel NISTORESCU  ( http://www.cotidianul.ro/)

2 Comments

  1. Si de fapt acesta este marele mister si adevar,al cumplitului ,,asa zis accident,,de la clubul colectiv,ptr. ,,a avea guvernul,,meu si ptr.ca premierul Ponta sa dispara.Pacat de tineretea celor care au fost sacrificati,celor morti,ca un asazis,,om,,sa fie satisfacut si multumit ca si-a vazut visul implinit si ,,guvernul meu,,.Dar nimicin viata nu ramane neplatit.!!!!!!!!

    • LUCIAN

      SUBSCRIU ,, dar ROMANII nu trebuie sa uite cele DECLARATE de TIGANUL SAS .!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*