Coruptie

Coruptie cu girofar

<p>Am fi tare curioşi să ştim cum s-ar manifesta unii, care se cred nişte mici Dumnezei, în momentul în care ar fi permanent şicanaţi la slujbă, terorizaţi cu pierderea slujbei sau, de ce nu, subiect al listelor cu semnături ale unor inconştienţi „indignaţi şi revoltaţi". Tindem să credem că nu-şi doresc, sub nicio formă, să se afle în pielea propriilor lor victime, victime sigure ale unui sistem de conducere troglodit.

Operaţi de ruşine şi divorţaţi de logica elementară a lucrurilor, aceşti satrapi distrug vieţi şi mutilează destine ca nişte adevăraţi criminali psihici şi se cred mai presus de lege.

Din păcate, nici noi cei din Valea Jiului, nu am fost văduviţi de astfel de specimene ingrate. Ajunşi în posturi călduţe în mod conjunctural sau prin trafic de influenţă, aceşti mârşavi „sug”, precum viţeii la vacă, din „ugerul” lăptos şi gras numit Bugetul Public. Şi cum, un poliţist precum Frank Serpico sau un comisar precum Corrado Cattani, nu se vor naşte în vecii vecilor pe aceste plaiuri mioritice, iată că, în schimb, se înmulţesc, precum viermii din hazna, un soi de funcţionăraşi jigodiţi, care se prefac a organiza şi conduce instituţia pe care o consideră feuda lor. Săraci cu duhul, li se aprind ochii şi le salivează glanda, precum la câinele lui Pavlov, atunci când fură la patru mâini sau când îşi iau în primire peşcheşurile de la umilii lor subalterni. Doar aşa îşi mai pot manifesta „bunăvoinţa şi îngăduinţa” faţă de cel „tolerat” şi veşnic îndatorat şefului. „Dacă nu curge, atunci pică” şi „Unge roata ca să nu scârţiie” sunt doar două lozinci care nu se află afişate prin birourile acestor funcţionăraşi dar, care sunt respectate cu sfinţenie. În instituţia acestor mici Dumnezei, guvernează legea celor trei maimuţe (omerta): „nu văd, nu aud, nu vorbesc”. Legea tăcerii este sacră şi, la umbra ei, se desfăşoară abuzurile şi ilegalităţile cu consecinţe deosebit de grave în plan financiar, social şi moral.

Cârdăşia care-i leagă pe aceşti funcţionăraşi, corupţi şi penali până în măduva oaselor, este de domeniul incredibilului. Vasta reţea a acestor hoţi ordinari este tolerată cu suspicioasă mărinimie de şefii lor şi de autorităţi. Artizani în arta falsificărilor de acte, maeştrii în arta scenariilor groteşti şi ale pitulării adevărului, aceste caricaturi umane sunt lipsite de scrupule. Pentru aceşti indivizi, săraci cu duhul şi lipsiţi de Dumnezeu, faptul de a arunca un angajat pe drumuri este un fapt banal.

Zicerea adevărului în public, de către angajatul care nu acceptă să fie furaţi banii contribuabililor, este pedepsită urgent cu desfacerea  contractului de muncă al acestuia. Şi, fiindcă toate acestea trebuie să poarte câte un nume, le vom denumi ca fiind: haos, corupţie şi mârşăvii. Locul unde se petrec toate acestea? În curtea Serviciului de Ambulanţă Judeţean Hunedoara (S.A.J), cu sediul în Deva, str. Depozitelor nr.3. Actorii acestei tragicomedii sunt: manager general Stoica Mariş Emil, director economic Bodrean Adrian, director tehnic Zugravu Aurel, Ciuică Petrişor, Cocotă Ioan şi Cocotă Angela. În rolul de victimă: domnul Ioan Lihoacă, conducător auto, tată a trei copii minori. Am primit, zilele trecute, o serie de dovezi ( înscrisuri oficiale, înregistrări audio-video, CD-uri şi copii ale unor articole din presa locală ) care nu mai lasă loc îndoielilor în ceea ce priveşte haosul şi tirania ce coabitează bine-mersi la nivelul Serviciului de Ambulanţă Judeţean Hunedoara, cu sediul în Deva. În curtea acestei instituţii, mizeria morală provoacă victime. Dezinformarea, manipularea şi secretomania sunt „armele” cele mai folosite împotriva acelor angajaţi care au curajul să strige adevărul despre acest autentic „stat în stat”.

Un fapt deosebit de grav este acela că organizaţia sindicală, Ambulanţa Deva, a bătut palma cu cei care sfidează legea şi a preferat să lovească în membrul de sindicat cotizant. Astfel, aşa-zisul preşedinte de sindicat, Belea Valentin, a patronat, a acceptat şi a contribuit la excluderea din organizaţie a domnului Ioan Lihoacă. Este strigător la cer ca sindicatul, la care te-ai înscris şi cotizezi ca să ţi se apere drepturile, să fie primul care te umileşte şi te condamnă. Ruşinos este faptul că o astfel organizaţie sindicală îşi permite, cu nonşalanţă, să terfelească principiile sindicalismului şi să atenteze, în mod grav, la imaginea adevăratului sindicat.

La data de 12.03.2009, cu adresa nr.12, numitul Belea Valentin îi comunică d-lui I. Lihoacă excluderea din organizaţia sindicală „Ambulanţa”, conform art.5, aliniat a) din statut. O hotărâre care acoperă de ruşine comitetul de conducere al acestei aşa-zisă organizaţie sindicală.

Ne întrebăm şi îl întrebăm şi pe acest preşedinte Belea dacă, în acest caz, i-a fost respectat, domnului Lihoacă, dreptul de a se apăra, drept consfinţit de Constituţia României. Să nu fi ştiut acest preşedinte că, în feuda pe care o patronează braţ la braţ cu iubiţii lui şefi, se produc furturi, falsuri şi ilegalităţi cunoscute şi arhicunoscute de întreaga suflare a instituţiei? Ce anume l-a motivat pe susnumitul să-şi dovedească obedienţa faţă de conducerea instituţiei incriminate? Să credem, oare, că OK-ul şederii în postul călduţ de preşedinte al sindicatului este plătit cu astfel de atitudini de servilism? Cum poate fi explicat gestul pervers de a întocmi tabele şi a strânge semnături, care, chipurile, să probeze, într-un adevărat stil comunist „indignarea şi revolta” salariaţilor? Poate spune, susnumitul preşedinte, membrilor de sindicat ceva în legătură cu un minim efort depus pentru a-şi apăra propriul membru de sindicat? Prin atitudinea sa, acest Belea V., a făcut dovada incontestabilă a unui servilism dus la cota maximă. Excluderea d-lui Ioan Lihoacă din Sindicatul „Ambulanţa” Hunedoara  –  Deva a fost doar preludiul samavolniciilor conducerii instituţiei, îndreptate împotriva unui om  a cărui singură vină a fost aceea  de a face publice abuzurile şi mârşăviile ce sălăşluiesc, de multă vreme, în curtea acestei instituţii bugetare.

O primă măsură de represiune împotriva d-lui Lihoacă a fost detaşarea acestuia, de la Petroşani, la Ambulanţa Haţeg. Alţi bani, altă distracţie. Instituţia îi decontează, detaşatului, cheltuielile de transport (!!!???) în timp ce, Ambulanţa Petroşani, solicită, la intervenţii, salvările de la Lupeni sau Vulcan. Intenţia şi reaua credinţă în acest caz sunt mai mult decât elocvente. Într-un asemenea caz, managerul Stoica Mariş Emil avea obligaţia profesională şi era îndrituit să dispună, în regim de urgenţă, imputarea sumelor cheltuite, care aveau ca motivaţie detaşarea lui Ioan Lihoacă. Ce poziţie a avut preşedintele Belea în acest caz? Poziţia mutului. Cică măsura excluderii din Sindicatul „Ambulanţa” Deva a fost „adoptată datorită solicitărilor făcute de către membrii de sindicat”. Aşa zgârie hârtia, tov. Belea, în adresa nr.12/12.03.2009 şi ne mai minte, „el lidero maximo”, că statutul „prevede posibilitatea unui membru, atunci când acesta creează (???!!!), în mod intenţionat, conflicte între membrii organizaţiei”. Atunci cum se explică faptul că managerul general Stoica Mariş Emil parafează la data de 03.02.2009 adresa nr.331 către Ambulanţa Petroşani prin care dispune reducerea consumurilor pentru autosanitarelor din dotarea Serviciului de Ambulanţă Judeţean Hunedoara . Analiza celor  din Comitetul Director a fost consecinţa dezvăluirilor făcute prin mass-media de către dl. Ioan Lihoacă. Dar au existat şi alte consecinţe. Să nu credeţi cumva că s-au întrebat cei din „comitet” unde au dispărut, de ani de zile, tonele de combustibil. Nu i-a interesat, pe şmecheraşii din suspomenitul comitet şi nici pe managerul general,  cine au fost „beneficiarii”? Să ne mai întrebăm de ce i-a lovit amnezia în momentul în care ar fi trebuit să stabilească şi să nominalizeze vinovaţii? Păi… ei nici usturoi nu au mâncat şi nici gura nu le miroase. În mod bizar, liderul Belea, constată existenţa unor solicitări (???!!!) sub semnătura „indignaţilor şi revoltaţilor” din Serviciul de Ambulanţă Judeţean Hunedoara de excludere a d-lui Lihoacă din sindicat. Paradoxal, angajaţii Ambulanţei Petroşani, nu-şi puneau problema în ce „gaură neagră” dispar zecile de tone de combustibil „stoarse” din mişmaşurile şi matrapazlâcurile escrocilor. În schimb îi dureau, pe „indignaţi şi revoltaţi”, grozav de tare faptul că, în Ambulanţa Petroşani, există un angajat cu simţul responsabilităţii pentru cheltuirea banului public. Este relevant faptul că, prin adresa suspomenită, managerul Stoica recunoaşte, „volens-nolens”, încărcarea consumului de carburanţi la autosanitarele din dotare. Prin adresa nr.860/30.03.2009, acelaşi Comitet Director, aprobă noile consumuri de carburanţi ale autosanitarelor care sunt vădit mai mici, chiar şi faţă de prima dispoziţie în acest sens. În concluzie, la distanţă de doar două luni de zile, „echipa” formată din manager general Stoica Mariş Emil, director economic Bodrean Adrian şi director tehnic Zugravu Aurel au dispus de două ori reducerea normelor de consum. Între aceste două dispoziţii se „naşte” adresa de doi bani, a liderului Belea Valentin, prin care dl. Lihoacă este „expulzat” din organizaţia lui peşte prăjit. Nu cred că greşim dacă vom afirma că, ordinara cârdăşie între „vârfurile” conducerii şi ale aşa zisului sindicat, nu mai este de mult un secret, cu excepţia surzilor, orbilor şi muţilor. Sinistrul mecanism, al mutilării adevărului, funcţionează, la nivelul conducerii S.A.J. Hunedoara, cu eficienţă maximă pe fondul intereselor de clan şi ale canceroasei corupţii. Nu ne mai miră faptul că România se află pe primul loc în clasamentul statelor corupe, membre U.E., conform indicelui de percepţie a corupţiei realizat de către Transparency International, cu 3,8 puncte pe o scară de la 1 la 10. Suntem convinşi că, pentru liderul de sindicat Belea, răspunsul la întrebarea: „De ce acceptă să promoveze servilismul faţă de conducerea unităţii şi manipularea propriilor membri de sindicat, în locul cultivării principiilor sindicalismului modern şi democrat?” este secretul lui Polichinelle. De ce s-a grăbit, acest aşa zis lider de sindicat, ca să-l excludă pe dl. Ioan Lihoacă din sindicat? De ce a „moşit” cu atâta zel la naşterea unui act abuziv şi netemeinic, acest „supus” al conducerii Serviciului de Ambulanţă Judeţean (S.A.J. ) Hunedoara? Răspunsul este: pentru că venise vremea să se pună punct „cazului” Lihoacă. El trebuia dat afară din serviciu, ca o primă măsură de prevedere, pentru ca, un al doilea „caz” Lihoacă, să nu se mai nască. Era „semnalul de atenţionare” pentru ca membrii de sindicat să fie „ascultători şi disciplinaţi”. Aceasta era „plata” conducerii pentru cutezanţa angajatului de a fi scos la lumină mârşăviile şi cârdăşiile ordinare ce adăstează de multă vreme în curtea S.A.J. Hunedoara. Un mare semn de întrebare rămâne faptul că, la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroşani, acestui caz grav i s-a pus capăt printr-un suspicios N.U.P. (neînceperea urmăririi penale). Poziţia Primului Procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroşani se aseamănă taman cu gestul de a pune capac peste oala cu rahat. De ce nu s-au obosit domnii procurori de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroşani să dispună cercetarea şi urmărirea penală în această speţă? Probabil că nasurile lor finuţe nu au suportat izurile pestilenţiale ce ar fi fost emanate din „oala” căreia i-au pus capacul?

De ce  toată această suspicioasă tăcere într-o circumstanţă în care  avem persoana care face sesizarea şi dovezile, indubitabile, ale „activităţilor” unei grupări de tip mafiot? Spus pe şleau, interesul domnilor procurori, faţă de acest caz grav, este situat la „nivelul mării”. Din nefericire, cazul vine să se adauge argumentului imbatabil precum că „rahitica” noastră justiţie este lipsită capacitatea şi mai ales de curajul de a-i „deranja” pe escrocii scoşi de urechi în faţa comunităţii. De ce nu au dorit, domnii procurori, să lămurească speţa sub toate aspectele, să stabilească împrejurările în care au avut loc comiterea faptelor şi, nu în ultimul rând, să nominalizeze „participanţii”? Este inadmisibilă poziţia conducerii Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroşani faţă de actul de jecmănire, cu tupeu de borfaş, a banului public. Nu ne-a mirat nici idioţenia zicerilor ex-directorului general al Serviciului de Ambulanţă Judeţean Hunedoara, numitul Magheru, care trâmbiţa ca o goarnă hârbuită că „acest Ioan Lihoacă este oaia neagră a judeţului”. Băi Magherule, dacă ţi-ai pierdut logica şi habar nu ai unde , de ce nu dai anunţ la ziar? Prin absurd, să admitem că dl. Lihoacă urmăreşte să murdărească imaginea instituţiei. Să mai admitem, tot prin absurd, că acuzele acestuia sunt simple speculaţii şi alegaţii cu scopul calomnierii şi denigrării conducerii instituţiei pomenite. În acest caz, cum pot fi apreciate probele şi dovezile făcute publice, în repetate rânduri, prin emisiuni ale posturilor Mondo TV şi TV Parâng? De ce au considerat, important şi necesar, ziariştii de la „Adevărul”, „Prima Pagină”, „Ziarul Văii Jiului”, „Gazeta Văii Jiului” şi altele, să facă ştire publicului despre furăciunile ce se petrec în instituţia incriminată? Acestea sunt doar câteva din publicaţiile care au prezentat circumstanţele unei „afaceri de familie” ( de familie mafiotă ), în care, de suferit, au avut doar finanţele publice. Prin decizia nr.131/02.04.2009, emisă de S.A.J. HD, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al salariatului Lihoacă Ioan, încadrat ca ambulanţier la Substaţia Petroşani, în temeiul art.65 din Codul Muncii, începând cu data de 01.05.2009. Găselniţa conducerii a fost desfiinţarea postului lui Lihoacă Ioan din cauză că nu ar exista solicitări pentru divizia transport şi, chipurile, în caz au fost aplicate dispoziţiile O.U.G. nr.223/2008 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare. Dacă dl. Lihoacă a susţinut cu vehemenţă că, la nivelul instituţiei, capitolul de cheltuieli este „obez”, atunci prima măsură a fost de reducere a acestor cheltuieli prin aruncarea în stradă a angajatului „indisciplinat”. Asta fiindcă, măsura fermă a stopării mârşăviilor şi hoţiilor, ar fi fost aidoma tăierii crăcii de sub picioarele infractorilor. Serviciul de Ambulanţă Judeţean Hunedoara invocă, în motivarea hotărârii de desfacere a contractului de muncă, ordinul nr.2021/691/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a titlului IV „SISTEMUL NAŢIONAL DE ASISTENŢĂ MEDICALĂ DE URGENŢĂ ŞI DE PRIM AJUTOR CALIFICAT” din Legea nr.95/2006. „Lucrătura” nemernicilor a fost realizată la limita prevederii legii şi cu încălcarea grosolană a dreptului la apărare al d-lui Lihoacă, drept consfinţit de Constituţia României.

Încă din cursul anului 2006, angajatul Ioan Lihoacă, avea să constate pe propria piele că „premoniţiile” lui madam Cocotă Angela se adeveresc: „Tu zile bune, aici, nu o să ai…”. Acestea au fost „urările” de bun venit în mijlocul colectivului, adresate de „feazista” Cocotă, nimeni alta decât soţia ex-şefului de Substaţie al Ambulanţei Petroşani.  Pentru faptul ca, timp de o ora pe zi lucrătoare, madama „asudă” muncind, are dreptul să „mulgă” un salariu de bugetar. Drept păzit cu sfinţenie de mahării din conducerea instituţiei. În ceea ce priveşte răspunderea acesteia, vis a vis de problema „fierbinte” a consumului de carburanţi al autosanitarelor, poate fi apreciată ca inexistentă. Mărturia faptului că ştabii din Direcţia de Sănătate Publică (D.S.P.)Hunedoara s-au convins că nu pot „acoperi” dezvăluirile lui Lihoacă ne este confirmată de înlocuirea şefului Cocotă Ioan, de la Ambulanţa Petroşani, cu  numitul Ciuică Petre. De ce D.S.P. Hunedoara nu a dispus verificarea, prin control, al concordanţelor între fişelor de solicitare, registrul de evidenţă,  F.A.Z.-uri şi foile de parcurs ale tuturor autosanitarelor din parcurile auto ale S.A.J. HD? Cum se explică „inapetenţa” acestora pentru a scoate la lumină adevărul cu privire la sesizările angajatului Lihoacă?

Nu mai există nici un dubiu că iniţiatorul şi coordonatorul acţiunilor de compromitere a d-lui Lihoacă şi de manipulare a colegilor acestuia, este tartorul Cocotă Ioan, secondat, bineînţeles, de către soţie. Angajatul Ioan Lihoacă a fost „beneficiarul” unor sancţiuni vădit abuzive şi neîntemeiate, ce au condus, în final, la pierderea locului de muncă. Orice om, de bună-credinţă şi cu o logică sănătoasă, se poate convinge că şicanarea şi terorizarea indezirabilului au avut drept motivare dezvăluirile şocante cu privire la nivelul atins de corupţia din instituţie. Detaşările la Haţeg şi Deva, sancţiunile pecuniare de 10% din retribuţia lui Ioan Lihoacă, cât şi excluderea dreptului de a primi bonurile de masă în perioada sărbătorilor de Crăciun şi de Paşti, sunt doar câteva din „operele” unor nemernici. A fost mutat de pe ambulanţa de gradul zero pe autosanitara de transport, pentru ca, în final, să intre în categoria disponibilizaţilor alături de alte trei persoane, aflate în pragul pensionării.

       Cu puţină vreme înainte ca angajatului Lihoacă să-i fie arătată ieşirea din instituţie, duplicitarii conducători au dispus angajarea a nu mai puţin de 7 persoane. În ceea ce priveşte legalitatea şi onestitatea acestor angajări, nu ne pronunţăm dar, nici nu ne refuzăm ipotetica posibilitate de dare şi luare de mită. Vom mai face pomenirea că, printre înscrisurile pe care le deţine  I.L., se află şi o solicitare, cu nuanţă de sesizare, din conţinutul căreia răzbate niscaiva nedumeriri cu privire la faptul că, acest Cocotă Ioan, ar suferi de daltonism. Aduc drept dovadă semnatarii sesizării, precum şi că actele prin care a fost declarat „apt” au fost emise şi parafate de către o unitate medicală din Timişoara şi nu din Simeria, cum ar fi fost normal. Este dl. Lihoacă atât de vinovat, încât era necesară desfacerea contractului de muncă? Urmărea acesta să împroaşte cu noroi imaginea angajatorului?

Aflăm dintr-o publicaţie locală că angajatul Lihoacă avea obiceiul să publice urări de sănătate şi fericire, cu ocazia diferitelor sărbători creştine, colectivului din cadrul Serviciului de Ambulanţă Petroşani. Este şocantă imaginea acestuia, conferită de ordinara cârdăşie între sindicat, conducere şi autorităţi. Am fi dornici să avem vestea că, în România, există o autoritate care are competenţa de a lua la puricat afacerile unsuroase cu miros de carburanţi ale celor care au condus destinele D.S.P. Hunedoara în ultimii ani. Asta, şi doar pentru faptul de a ne contrazice atunci când susţinem că justiţia este trimisă la produs, de către nişte funcţionăraşi aflaţi în dosul unor funcţii cu putere de decizie. Şi, în afară de toate acestea, am putea spune şi noi, cu jumătate de gură, că România este stat de drept, că nimeni nu este mai presus de lege, cât şi faptul că suntem membrii ai UE. Cu promisiunea că acest caz rămâne în vederea noastră, ne manifestăm speranţa că se vor sesiza organele şi autorităţile competente şi că vor pune lucrurile la punct în acest caz.

 

Dorina VULPE

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*