![„Luminițele chinezești sunt de un in-ad-mi-si-bil prost gust”, se gândea Werner Întâiul, zis și Werner Confortabilul, în timp ce […]](https://www.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2019/12/santa_klaus-528x350.png "Crăciun privat cu plăvanul și stafidita")
„Luminițele chinezești sunt de un in-ad-mi-si-bil prost gust”, se gândea Werner Întâiul, zis și Werner Confortabilul, în timp ce privea absent luminile jucăușe pe care focul ce ardea în șemineu le împrăștia pe pereții reședinței imperiale de weekend de la Sibiu.
Visător, încălzea un pahar de Frapin Cuvée 1888 în palmă. Studie preocupat cana roșie inscripționată „Who’s The Boss?” în care avea niște apă Perrier, Sparkling Natural Mineral Water cu care mai stingea coniacul din când în când, apa cu care, în diminețile de vara, obișnuia să stropească cu furtunul trandafirii lui mult iubiți.
Alături de el, întinsă pe pernele din catifea imperial violet, îmbrăcată într-o rochie portocalie de balerină, cu paiete și încălțată cu sandale aurii cu toc din sticlă, Georgeta „Arbiter Elegantiarum”, cum avea să fie reținută ulterior de istorie, îi urmarea din ochi pe cei doi sepepiști care – costumați tradițional, în stripperi epilați – împodobeau bradul de Crăciun.
În timp ce sepepiștii își pasau în tăcere globurile din sticlă de Murano presărate cu cristale Swarovski, Înaltpreasfințitul Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului amuți din mormăitul pe nas al slujbei de Crăciun, deoarece patru sepepeiști, costumați în valeți, intrară purtând o colivie aurită în care era închis Fuego, la bustul gol.
„Împodobește-mi, mama, bradul” răsuna cu ecouri în sala tronului, dar Werner își consulta ceasul moștenit de la un străbunic, un ceasornicar anonim. „E timpul!”, spuse el plictisit. Georgeta bătu de trei ori din palme și ușile se dădură instantaneu deoparte, făcând loc tipsiilor de argint în care aburea friptură de urs umplută cu potârniche, însoțită de salată boeuf și tradiționalele ouă de ornitorinc umplute cu carne marinată de rândunică de mare.
„O gustărică, dragul meu”, zâmbi ea. Werner strâmbă din nas, dar se abținu să mai comenteze. „Iarăși urs”, gândi. „Măcar de Crăciun ar fi putut încerca și altceva mai exotic!”. Indispus, caută în gând o imagine care să-i încălzească inima. Imediat o găsi și zâmbi. „Tot prin chirii, fraierii”, își zise, văzându-i cu ochii minții împodobind brazii cumpărați din piață de la Obor și împachetând cadouri pentru plozi, cadouri cumpărate cu descoperirea de card. „Ce să le fac, dacă i-a mâncat în cur să facă copii?!”, se gândi, și adaugă cu voce tare, pătruns de spriritul samaritean al sărbătorilor: „Ghinion”.
Cristian DIMOFTE
De același autor: Plăvanul și stafidita în dormitor
„Ce să le fac, dacă i-a mâncat în cur să facă copii?!”=>bataia de joc din partea statului, lipsa oricarei sigurante si saracia tot mai accentuata, sunt fix motivul pentru care nici moarta n-as condamna un copil sa existe.
Textul de mai sus este foarte reprezentativ pentru cum gandesc si ne trateaza conducatorii nostrii.
plavane,
iti doresc mult ghinion pe 2020!!!!
sa aiba parte el si famiglia lui de vremuri interesante, cel putin cat avem noi!