Puncte de vedere

CREATOR ÎN EDUCAȚIE între VIS și REALITATE!

  Să fim creativi, să inovam! Ne îndeamnă și își dorește ministrul educației naționale. La fel ne îndeamnă „ÎNSUȘI”  doamna […]

 

Să fim creativi, să inovam! Ne îndeamnă și își dorește ministrul educației naționale. La fel ne îndeamnă „ÎNSUȘI”  doamna Premier Viorica Dăncilă, dându-ne dovezi zilnice de creativitate și inovare lingvistică.

De ce să nu folosim internetul în predarea lecțiilor noastre?” Se întreabă d-na Ecaterina Andronescu. Nu pentru că nu ne dorim să fim creativi, vă răspund, d-na ministru Ecaterina Andronescu! Dimpotrivă! Când nu suntem creativi sau nu folosim internetul, este pentru că intangibilii „directori inovatori”, „cu concurs”, mult apreciați de MEN și ISMB, ne sabotează în mod deliberat activitatea. Întrebați-l, vă rog, d-na Ecaterina Andronescu, pe „directorul inovator” din Școala „A.P.” unde este (de câțiva ani buni) internetul din cabinetul de limbi străine, internet pe care alti directori îl asigurau. De ce nu există internet? Pentru că respectivul are alte priorități instituționale, colaterale procesului instructiv-educativ? De ce sunt bani pentru asigurarea confortului personal (aer condiționat, monitor Big Brother în cabinetul propriu, televizor funcțional non-stop în „biroul portarului”, aer condiționat, TV în secretariat, bani pentru activități de protocol etc., etc.). De ce nu se asigură resursele necesare? De ce trebuie să vină respectivul „director” să mă harțuiască pe mine și să-mi oprească xeroxul când mă duc să xeroxez materiale pentru elevi (cu hârtia cumpărată de mine)? De ce nu are bani pentru toner și pentru alte resurse, când imensa sală de sport este supraînchiriată  până la miezul nopții? De ce alti directori reușeau să asigure reursele necesare, iar el nu reușește? Ce se-ntamplă cu banii? Poate aflați dumneavoastră, d-na ministru, că pentru noi acestea sunt întrebări tabu.

Vorbește d-na Ecaterina Andronescu despre proiectul CRED („Creator de educație”), recent lansat, ultramediatizat. Că doar așa e în campanie, nu? Foarte bine! Deși nu cred că este chiar marele „WOW” al creativității și inovării în domeniu. Și nici panaceul sistemului de învățământ, așa cum se sugerează. Să nu mai vorbim de faptul că tare, tare, mă tem că mare parte din fondurile proiectului se vor duce mai mult pe resursa umană implicată. Selectată știm noi cum, de cine și de unde!

 

Dar să lăsăm aceste aspecte!

Până vom vedea cum va fi cu acest proiect și care vor fi efectele și beneficiile, trebuie să admitem că la capitolul creativitate, oamenii școlii românești au depus totdeauna eforturi deloc neglijabile. Dintotdeauna și din resurse proprii. Am urmat, ca mii și zeci de mii de cadre didactice, cu interes și drag, zeci, sute de cursuri de formare profesională. Unele foarte bune, altele de rutină. Am urmat cu mult entuziasm și drag, cu ceva ani în urmă, un curs de predare inovativă, bazată pe clasele virtuale. A nu se înțelege că elevii nu mai vin la scoală. Doar că aceștia pot accesa conținuturile și pot exersa deprinderile în cauză și din confortul informal dorit de ei, oricând și în orice formulă doresc ei. Când doresc ei și nu când li se impune să dorească. Doar și nouă ne place să învățam gratis, pe o platformă „Moodle” sau în regim „MOOC” (Massive Open Online Course) orice dorim, când dorim, de la orice furnizor dorim, stând confortabil acasă sau în mijlocul naturii.

Am învățat ce lucruri minunate se pot face cu acele metode de e-learning, mobile-learning apps, clase virtuale etc. Elevii sunt fascinați de astfel de metode. Eficiența acestor metode este fantastică. Elevii se implică de placere în activitate și au un feedback constant, rapid, pentru tot ceea ce fac. Feedback personalizat, pe care toți elevii îl asteapată și pe care noi nu îl putem asigura decât în mică sau foarte mică măsură prin metode neasistate de calculator, oricât ne-am strădui. În plus, profesorul are, la rândul lui, atât un feedback individual, la nivelul fiecărui elev, cât și la nivelul clasei. Printr-un singur click. Am așteptat și eu, ca mii de alti colegi din toată țara, dotarea școlilor cu softurile necesare. Așa-numitele softuri „SANAKO”, cu care MEN își propusese să doteze școlile, conform proiectului. Unde sunt acele softuri? De ce nu au mai ajuns în școli? Care a fost finalitatea practică a unui proiect minunat, care ar fi putut scoate din impas sute de mii de elevi aflați la limita sau sub limita nivelului minim de promovare a unor examene și care i-ar fi putut scuti și pe ei și pe părinții lor de consecințele pe termen lung și traumele asociate eșecului școlar? De ce a trebuit să moară un astfel de proiect, care ar fi putut revigora și menține viu interesul elevilor pentru învățare și școală?

Vorbește d-na ministru Ecaterina Andronescu despre proiecte. Da, elevilor le place să învețe prin intermediul proiectelor. Pot învăța multe și pot face niște lucruri uimitoare. Inclusiv elevii care, de obicei, se angajează cu greu în sarcinile de lucru. Dacă d-na Ecaterina Andronescu și Inspectoratul Școlar al Municipiului București (ISMB) admit beneficiile formative ale proiectelor, de ce îi permit directorului din Școala ,,A.P” să-mi blocheze proiectele pe care doresc să le fac cu elevii mei? De exemplu! Ce explicație are ISMB sau d-na Ecaterina Andronescu pentru faptul că-i permite unui director să nu-mi semneze acordul de colaborare pentru implementarea proiectului „Young Digital Leaders”? Proiect pilot european, creat în beneficiul elevilor! Oportunitate gata creată de alte instituții, oportunitate „pusă pe tavă” de alții, care nu implică niciun cost din partea școlii sau a beneficiarilor. Dacă eu eram dispusă să-mi petrec weekendul la cursul de formare și să desfășor voluntar activitățile ulterioare cu elevii, necernd absolut nimic altceva unității școlare, de ce a trebuit să se blocheze participarea elevilor la acest proiect? Doar pentru că era propus de mine? De ce ISMB și d-na Ecaterina Andronescu permit conducerea Școlii ,,A.P.” la nivel de abuz, discriminare și meschinărie??? S-au schimbat intre timp principiile de management și nu sunt eu la curent cu acestea?

Aștept și eu niște răspunsuri publice și niște soluții din partea ISMB și MEN cu privire la situația inadmisibilă din Școala „A.P.” Cu privire la toate aspectele arhicunoscute și ignorate atât de MEN, cât și de ISMB. Nu intru în detalii. Cu cât mai curând, cu atât mai bine. Și o rog foarte mult pe d-na ministru Ecaterina Andronescu să-și schimbe viziunea contraproductivă, în cazul de fața distructivă, cu privire la intangibilitatea directorilor „cu concurs”. Cu concurs sau nu, ABSOLUT NIMIC nu-ți poate da dreptul să conduci sau să distrugi o școală după bunul plac. Lucru valabil cu atât mai mult în cazul instituțiilor supraordonate, precum ISMB (Inspectoratul Școlar al Municipiului București) sau MEN (Ministerul Educaţiei Naţionale).

În altă ordine de idei, v-ați propus, în cadrul ultramediatizatului proiect „Creatori în educație”, să ne mobilizați și ne ademeniți cu cele 50 de premii care vor fi acordate anual. Nu mai încercați să ne cumpărați, d-na Ecaterina Andronescu! Nu suntem atât de ieftini! Nu premiile ne motivează pe noi. Nu cele 50 de premii aruncate condescendent reprezintă o miza pentru cele peste doua sute de mii de cadre didactice care se zbat să supraviețuiască într-un sistem din ce în ce mai distrus!

Activitatea de creație în educație nu este un gest ocazional, impulsionat de miza unor premii. Oricât de mari ar fi acestea. Activitatea de educație este un act de creație în sine, implicit fiecărei lecții sau activități desfășurate cu elevii. Act de creație comun, spontan, cu reușitele și sincopele lui, rezultat din diversitatea de sensuri și semnificații vehiculate sau create ad hoc de către cadrul didactic animat de pasiune și elevii săi, motivați de cunoaștere, prin mijloace și forme adecvate. Acest act de creație constant, repet, constant, nu ocazional și demonstrativ, presupune mai multe lucruri. Printre care aș menționa un cadru adecvat. Un anumit confort intelectual și emoțional atât pentru cadrul didactic, cât și pentru elevi. În egală măsură, este nevoie și de anumite resurse. Folosite ingenios, creativ și eficient. În beneficiul fiecărui copil/elev și în beneficiul comun al grupului. Și de clase cu un efectiv adecvat.

Prin urmare, v-am fi foarte recunoscători daca ați înțelege că pentru noi alta este miza. E o miza care nu are legătură cu premiile puse în joc.

Vrem, în primul rând, să fim lăsați să lucram pentru acești copii așa cum am învățat noi că este bine pentru ei și cum doresc și ei. Vrem resursele necesare, moderne. Iar, pentru noi, resurse nu înseamnă neapărat sau în primul rand salarii, așa cum crede toată lumea. V-ați întrebat vreodată câți dintre noi și-au sacrificat nevoi personale, proiecte personale și familiale pentru a suplini lipsurile unui sistem subfinantat? V-ați pus vreodată, la modul real, problema daca avem condițiile morale și emoționale necesare exercitării profesiei în normalitate și demnitate? Vrem liniște si demnitate! Nu mai vrem să fim abuzați și umiliți de directorii obtuzi și incompetenți pe care-i protejați! Și pe care i-a protejat și dl. Liviu Pop. Miza noastră sunt copiii și tinerii care își irosesc ani buni din viața lor într-un sistem grav deteriorat! Bolnav, aș spune, fară prea mare exagerare.

În concluzie, d-na Ecaterina Andronescu, până nu veți asculta în mod real, nu formal, și vocea noastră și nu veți ține seama de nevoile reale ale școlii românești, NU se va redresa nimic în acest sistem prăbușit. Lucrurile vor merge din ce în ce mai rău. Cu o resursă umană fragilizată din toate punctele de vedere și blamată din toate părțile NU veți reuși nici dumneavoastră și nici altcineva să redresați sistemul de învățământ. Oricâte premii veți pune în joc. Și oricâte metode manageriale feudale veți permite și veți valida prin școli sau ISG-uri! Le cunoașteți foarte bine! Nu cred că este cazul de exemplificari!

Și să nu uităm un lucru esential, d-na Ecaterina Andronescu! Valabil și pentru alții, nu numai pentru dumneavoastră!

În tot acest timp, in care fiecare ministru care se va perinda cu limuzina pe la sediul din General Berthelot, preocupat fiind să dea o fundamentare preponderent politică și egocentrică  deciziilor sale, mii, zeci de mii, sute de mii de copii și tineri își vor irosi cei mai frumoși ani din viață, copilăria și adolescența lor, încercând să facă față unui sistem aflat într-o perpetuă căutare de sine și redefinire, în care în primul rând ei, acești copii și tineri, dar și cadrele didactice, sunt transformați în cobai, sortiți eșecului. Să nu ne amăgim cu succesul elitelor! Acela nu este un succes reprezentativ pentru sistem. Și poate  vă mai gânditi dacă  chiar e bine si absolut necesar să  extindeți in mod aprioric  penitența acestora în sistem la 15-16 ani, așa cum mult prea facil și prematur ați decis. Sau chiar sunteți convinsă că acest proiect CRED va crea  sistemul in care ei să-și dorească să rămână atât de mult?

BIG ILLUSION! TRY ANOTHER WAY! YOU’RE ON THE WRONG PATH!

                                                                          lleana RUSENESCU, profesor neafiliat politic

P.S. Și încă o rugăminte! Poate nu ne mai numiți „dascăli”. Mie nu-mi place această denumire arhaică si apostolică. Și am auzit că nu este agreată nici de alți colegi. Ca profesori moderni, inovatori, nu cred că propovăduim, ci deschidem orizonturi.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*