Colimator

Crin Antonescu il spala de sange pe Ion Iliescu

<p>Candidatul P.N.L. la prezidenţiale, Crin Antonescu, a declarat la „Ştirea zilei" că Ion Iliescu este de apreciat pentru că în anii '90 nu a pus Armata să împuşte oameni în Piaţa Universităţii. Liderul P.N.L. a mai spus că traseul lui Ion Iliescu de la partidul comunist la momentul actual generează „optimism din punct de vedere antropologic" şi este „un efort care merită salutat".

Antropologia se ocupă cu studiul ştiinţific al omului, iar la începuturile sale antropologia evoluţionistă, dominantă în epocă, susţinea că prin studierea „primitivilor animalici”, aflaţi pe o treaptă inferioară de evoluţie, putem ajunge la concluzii asupra evoluţiei speciei umane în timpul prezent.
Crin Antonescu, informat probabil asupra semnificaţiei utilizării termenului, a trasat o linie de legătură între animalicul primitiv Ion Iliescu şi evoluţia de astăzi a politicienilor creaţi tot de el.
Antropologia joacă, însă, o festă politicienilor, deoarece impresia generală, lipsită de orice optimism, este că animalele politice de astăzi sunt la fel de abjecte şi lipsite de bun simţ ca şi Tataia lor, animalicul Ion Iliescu.
Oricum, merită consemnat şi fixat acest moment al campaniei electorale în care Ion Iliescu este readus în prim-plan, dovedindu-se că potenţialul său de utilizare nu s-a epuizat.
Să-l auzi pe liderul liberalilor Crin Antonescu cum îl ridică în slăvi pe criminalul care a distrus 20 de ani din istoria României face cât o vizită în bestiarul grădinii zoologice a Kominternului. Pe de altă parte, şi bătrâna cucuvea kominternistă şi-a găsit, în sfârşit, lăudătorul potrivit – un broscoi exoftalmic care orăcăie cretinisme -, fără nici un complex al bunului-simţ, pe orice post de televiziune din ograda Grivco-FNI.
Pentru cei care au uitat, Ion Iliescu, din punct de vedere antropologic, un criminal cu mâinile roşii de sânge – este cel care, în iunie 1990, a cerut şi coordonat reprimarea cu bestialitate a manifestaţiei din Piaţa Universităţii. În urma represiunii din iunie 1990 a rezultat un număr de 756 de răniţi, peste 1.300 de bucureşteni au fost bătuţi şi reţinuţi abuziv (între 2 şi 60 de zile), au „rezultat” 4 morţi prin împuşcare, 18 răniţi prin împuşcare recunoscuţi oficial, în realitate fiind peste 100 de persoane care au decedat, majoritatea în urma loviturilor primite în cap şi în alte părţi vitale, lovituri primite de la mineri, în 14-16 iunie 1990.

Ion Iliescu – tartorul
represiunii militare

 

Sintezele informative ale serviciilor de informaţii, jurnalele de activitate şi registrele unităţilor Armatei, înregistrările convorbirilor telefonice oficiale, dar şi alte documente militare menţionează implicarea ex-preşedintelui Ion Iliescu în reprimarea demonstraţiei din iunie 1990, prin ordinele date cadrelor militare cu putere de decizie. Ordinele date de Iliescu vizau intervenţia în forţă contra demonstranţilor, distribuirea de muniţie către soldaţi, utilizarea de mijloace chimice. Ion Iliescu a ordonat şi punerea baionetelor la arme, care să fie folosite în caz de nevoie împotriva „contrarevoluţionarilor legionari care au ridicat drapelul verde pe sediul Poliţiei Capitalei”.

Iliescu a ordonat, de fapt, o represiune după modelul celei dispuse de Antonescu. Aşa cum s-a menţionat şi în rechizitoriul iniţial, din probatoriul administrat şi actele aflate la dosar, rezultă că militarii din U.M. 01847 Buzău, care au tras 1.466 de gloanţe de război – la fel ca şi trăgătorii de la sediul Ministerului de Interne -, au executat un ordin militar, legal în formă şi aparent legal în conţinut, fără că ei să aibă posibilitatea, în condiţiile date, de a nu-l îndeplini. Mai mult, ca urmare a informaţiilor primite de la cel mai înalt nivel, ei aveau convingerea că acţionează împotriva unei „rebeliuni legionare şi că trebuie să acţioneze ca atare”.

Ulterior, Ion Iliescu revine asupra temei „rebeliunii”, întărind-o. Astfel, la ora 22.00, preşedintele Ion Iliescu a comunicat în noaptea aceasta (13/14.06.1990) că elemente legionare vor încerca să pătrundă în alte obiective, aceştia având asupra lor arme şi muniţie; toţi sunt chemaţi să se apere împotriva celor ce nu sunt revoluţionari, ci contrarevoluţionari legionari. Comunicarea a fost transmisă la toate comandamentele militare. Fostul şef al statului, Ion Iliescu, a folosit întreg lanţul aflat în subordinea sa – de la ministrul de Interne, generalul Mihai Chiţac, la comandanţii superiori militari, pentru a da ordinul de reprimare. Prin urmare, liderul de la care a plecat ordinul de justificare a executării focului este direct vinovat de faptele comise de către cei folosiţi în acţiune.

Jurnalul de luptă dezvăluie implicarea directă a lui Ion Iliescu

Actorii principali ai teatrului de operaţiuni sunt binecunoscuţi, iar din Jurnalul de operaţiuni al unităţilor Armatei în Bucureşti se deduc cu limpezime treptele nivelului de răspundere şi rolul esenţial al lui Ion Iliescu. „Jurnalul” este un document preţios care pune în lumină concentrarea de forţe aruncate la ordinul lui Ion Iliescu asupra cetăţenilor Capitalei. Republicăm o parte din acest Jurnal, prezentat tot de Curentul, în luna iunie a acestui an.

Ion Iliescu este cel care, după cum rezultă foarte clar din Jurnalul de luptă, a declarat Armatei „că este vorba de o rebeliune legionară” şi a cerut „a se acţiona în consecinţă”. După cum se ştie, aşa-zisa Rebeliune din vremea lui Antonescu a fost înăbuşită în sânge de către Armată, iar comandanţii militari din perioada regimului Iliescu au înţeles foarte bine mesajul, respectiv modelul de acţiune care avea coordonate istorice bine cunoscute. Calea liberă către crimă a dat-o Ion Iliescu personal, garantul ideologic al Represiunii, furnizorul de autoritate al „justificării” Rebeliunii legionare.

Preşedintele Televiziunii, Răzvan Theodorescu, a afirmat ulterior, marşând pe aceeaşi teză a ameninţării legionare lansate de Ion Iliescu: „Ameninţările antisemite au fost subestimate. Consider că s-a făcut o greşeală în a se subestima ameninţările antisemite, antinaţionale, cu cruci încârligate la adresa noastră”.

Tragerile militarilor cu gloanţe de război s-au efectuat în baza convingerii că au dreptul să deschidă focul, deoarece şeful statului a instituit o stare de necesitate invocând teoria Rebeliunii legionare. Ion Iliescu a incitat hotărât şi direct la răspunsul cu mijloace militare, de război, împotriva „Rebeliunii”.

Fantasma legionară din
creierul sub-uman al lui Iliescu

Influenţa exercitată de acesta, ascendenţa sa politică a activat mecanisme de subordonare – explicabile mai ales la militari. Tradiţia obedienţei a dus la ascultarea orbească şi la executarea măsurilor armate împotriva civililor, iar direct vinovat pentru faptele abominabile este, în primul rând, Ion Iliescu, care a folosit cu cinism fantasmagoria legionară pentru a justifica reprimarea criminală a opozanţilor anticomunişti, a studenţilor Pieţei Universităţii.

În acest context apare foarte clar implicarea şefului statului Ion Iliescu în coordonarea personală a acţiunilor forţelor militare, inclusiv a celor aparţinând Ministerului Apărării Naţionale, fiind relevantă înregistrarea din Jurnalul Acţiunilor de Luptă existent la Ministerul Apărării Naţionale şi în care generalul Şchiopu a consemnat intervenţia şefului statului pentru trimiterea de tehnică de luptă, efective militare şi distribuirea muniţiei de război la aceste efective.

Deoarece România nu se afla în stare de război, scoaterea din cazărmi a trupelor Ministerului Apărării Naţionale avea un caracter ilegal, care a creat condiţiile pentru ca aceste efective să folosească muniţia de război care le-a fost distribuită din ordinul sau la intervenţia lui Iliescu, apărând premizele unui măcel şi genocid împotriva propriului popor român.
Activităţile criminale din ziua de 13 iunie au fost în întregime pregătite, organizate şi executate de către autorităţile statului sub dirijarea constantă a lui Ion Iliescu: conducerea politică, Ministerul de Interne şi, într-o anumită măsură, şi Ministerul Apărării Naţionale; la acţiunea criminală a acestora s-a adăugat mai târziu complicitatea Ministerului Public şi al Justiţiei în general.
Ca unul dintre cei care au fost ţintă directă a gloanţelor trase la ordinul lui Ion Iliescu şi din toate aceste motive consemnate mai sus, cred cu tărie, astăzi, că Crin Antonescu este un cretin, o javră neghioabă şi un jeg sub-uman, antropologic vorbind. Semnez şi susţin.

George Roncea

SCRISOARE DESCHISĂ

Domnului CRIN ANTONESCU,

Preşedintele Partidului
Naţional Liberal,

Candidat la Preşedinţia ROMÂNIEI

Declaraţia dvs. la emisiunea „Ştirea zilei” (Antena 3), cum că „Ion Iliescu este de apreciat pentru că în anii ’90 nu a pus armata să împuşte oameni în Piaţa Universităţii” ne-a lăsat înmărmuriţi.

Tot dvs. aţi mai spus ca „traseul lui Ion Iliescu de la Partidul Comunist la cel al unui politician care a ajuns să lupte pentru Constituţie şi pluralism generează optimism din punct de vedere antropologic” şi este „un efort care merita salutat”.

Noi am remarcat faptul că faceţi tot posibilul să-i atrageţi de partea liberalilor pe P.S.D.-iştii care nu-l acceptă pe Geoană nici ca lider de partid şi nici ca eventual preşedinte, iar, în cazul în care intraţi în turul al doilea, fără admiratorii lui Iliescu nu aveţi nici o şansă la prezidenţiale! Dar nu vă deranjează! Deriva şi inconstanta din declaraţii este atât de mare, încât  încălcaţi orice principii liberale. Mulţi alegători din nucleul dur al P.N.L., unii dintre ei „golani” care n-au scăpat de bâtele minerilor veniţi în Piaţa Universităţii, nu au înghiţit aceasta declaraţie.

Ioan Talpeş spunea că P.N.L. a fost înfiinţat de generalul Caraman şi, probabil, din ordine date de sus. Asta explică relaţia P.N.L.-P.S.D., altfel dificilă şi greu de înţeles. La fel şi poziţia lui Dinu Patriciu. Idem şi cea a lui Ion Iliescu. Nu am uitat că P.N.L. este creat de F.S.N., iar Radu Câmpeanu a admis în C.P.U.N. proporţia de 50 la suta F.S.N., 50 la sută alte partide şi organizaţii, din care cele mai multe erau apropiate de F.S.N.-Iliescu. După care au apărut tinerii liberali furioşi, în frunte cu arhitectul Dinu Patriciu, care a lansat clipul „Vin lupii”, îndepărtând, astfel, pentru alegerile din Duminica Orbului, pe foştii membri ai P.C.R., aproximativ 4 milioane de romani nevinovaţi şi speriaţi. P.N.L. a rămas un partid de dimensiuni modeste controlat de Iliescu, pentru ca, ulterior, să se fărâmiţeze în aripi şi aripioare: Aripa tânără, P.A.C., P.L.-’93, P.N.L.-C.D. şi tot aşa…În anii însângeraţi de mineriade, mulţi am sperat că liberalii vor deveni vârful de lance al luptei anticomuniste, răzbunând, astfel, suferinţa marilor oameni de stat morţi în temniţele comuniste.

La capitolul „eşecuri”, istoricii acestor două decenii nu vor uita să includă şi numărul mare al foştilor informatori sau ofiţeri ai Securităţii din P.N.L.: Mircea Ionescu-Quintus, Dan Amedeo Lăzărescu, Daniel Dăianu, Bălăceanu-Stolnici, Alexandru Paleologu, Ştefan-Augustin Doinaş, Mona Muscă ş.a. Desigur, nu toţi pot fi judecaţi cu aceeaşi măsură, vinovăţia este diferită, dar impuritatea şi lipsa de moralitate sunt incontestabile.

Considerăm mult mai important să vorbiţi de necesitatea unei Legi a lustraţiei, decât să-i pupaţi mâinile lui Iliescu şi să-l prezentaţi romanilor ca „un lider politic interesant, care a demonstrat că oamenii pot evolua şi că oferă motive de optimism”!

Credeam că vă gândiţi la Dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, în care s-a dat N.U.P., şi care apăsa asupra credibilităţii şi reformei Justiţiei, implicit şi a imaginii României în Uniunea Europeana, mai ales că mulţi alegători din nucleul dur al nemulţumiţilor, unii dintre ei „golani” care n-au scăpat de bâtele minerilor veniţi în Piaţa Universităţii, nu au înghiţit aceasta declaraţie!

Aşteptăm cu interes să prezentaţi o evaluare a situaţiei economice şi sociale a României, precum şi soluţii care să ajute la ieşirea din criza economică. NU să fiţi dominat de geniul machiavelic al unui Ion Iliescu, care vă ridică osanale şi va vede în P.S.D., pentru că „este inteligent, are un discurs agreabil şi este un om decent, fără apetenţă în îmbogăţirea personală”!

Vroiam să ne explicaţi cum acceptaţi printre sofisme şi ironii, vecinătatea „conservatorului Felix”,un colaborator dovedit al Securităţii, pe care noi l-am contestat cu vehemenţă la alegerile din 2009!

Oare toate aceste divagaţii regresive şi obsesive ale dvs. nu ne determină să vedem floarea de crin (lilium candidum) ca pe o floare (de ce nu?) tombală?

Cu asemenea declaraţii halucinante, în mod sigur că nota de plată pe care electoratul o să v-o prezinte pe 22 noiembrie va fi teribil de piperată!

 

Fără simpatie,

Asociaţia Victimelor
Mineriadelor din România

Preşedinte Viorel ENE

Asociaţia Baricada Inter 1989

Preşedinte Ion IOFCIU

APADAR

Preşedinte Mihai RAPCEA

Asociaţia ADEVAR şi DREPTATE

Preşedinte Ioan VARLAM

SENIORII LIGII STUDENTILOR

Preşedinte George RONCEA

ASOCIATIA VICTIMELOR MINERIADELOR 1990-1991 DIN ROMANIA(A.V.M.R.)

www.avmr.ro

COMUNICAT

Afirmaţiile candidatului P.N.L. Crin Antonescu la preşedinţia României referitor la represiunea din iunie 1990 – „Mineriada” – sunt de un cretinism fără margini. Acesta a declarat astăzi, 27.10.2009, la „Ştirea zilei” (Antena 3) că Ion Iliescu este de apreciat pentru că în anii ’90 nu a pus Armata să împuşte oameni în Piaţa Universităţii.

Reamintim candidatului Crin Antonescu faptul că, la 13 iunie 1990, Ion Iliescu a dat ordin telefonic pentru folosirea muniţiei de război de către Armată şi Politie, împotriva protestatarilor „legionari” care ar fi abordat chipurile steagul verde al Legiunii pe sediul Ministerului de Interne…Până în prezent, în dosarele Mineriadei 1990 au fost recunoscuţi oficial de către autorităţi 4 morţi şi 18 răniţi prin împuşcare în ziua/noaptea 13/14 iunie 1990, procesul de judecare pentru aceşti morţi fiind încă pe rolul instanţelor judecătoreşti. Criminalul Ion Iliescu a dat ordin să se tragă de către Armata în populaţia neînarmată care-l contesta. Ca şi Ceauşescu, fără să existe un DECRET de instaurare a stării de necesitate şi fără publicarea unui astfel de decret, Ion Iliescu ordonat să se tragă în mulţime.

ILEGAL!

Mâinile lui Ion Iliescu, murdare de sângele tinerilor din iunie 1990, sunt „linse” astăzi de către acest individ, care pretinde că este LIBERAL.

Să fi uitat liberalii şi ţărăniştii ce au păţit în mineriada din iunie 1990? Sedii devastate, oameni schingiuiţi de miliţieni şi miner!!!

Să fie trădare?!

Oricum, după 20 de ani, victimele represiunii din iunie 1990 – mineriada – au o scârbă fără margini faţă de Ion Iliescu şi toţi cei ce îi pupă mâinile mânjite de sânge nevinovat.

Tov. Crin Antonescu, aşa să vă ajute Dumnezeu, precum vă urăm noi!!!

În numele victimelor mineriadelor,

Viorel Ene, preşedintele A.V.M.R.

 

 

NOTA REDACŢIEI. Pe lângă dezvăluirile şi opiniile exprimate de autorii articolelor şi comunicatului de mai sus, ticăloşia lui Crin Antonescu este subliniată, o dată în plus, de chiar zig-zag-ul politic făcut de acest vorbete histrion – cum bine a fost caracterizat în revista JUSTIŢIARUL: în 7 oct. a.c., Crin Antonescu declara ritos şi fără bun-simţ, la REALITATEA TV, cum că „nu există nici o înţelegere între mine şi Sorin Oprescu”.  Dar, după nici o lună, pe 1 noiembrie, la Antena 3, la fel de ritos şi de nesimţit, a recunoscut cu seninătatea mincinosului versat: „Voi negocia cu Oprescu ieşirea sa din cursă şi sprijinirea mea, către sfârşitul campaniei (sic)”. Oricum, în urmă cu doi ani, Marius Tian a publicat articolul „Crin Antonescu, hiena din Serengheti„. Acesta-i Crin Antonescu-Vorbete, ce-l care „l-a ales” pe escrocul de Klaus Iohannis ca premier. Şi, cum bandiţii se coalizează între ei, se prosteşte poporul cu „majoritatea parlamentară” care-l susţine pe ambuscatul Iohannis! E majoritate parlamentară, dar nu reprezintă poporul, fiindcă cei mai mulţi şi-au cumpăra voturile. Şi, oricum, parlamentarii respectivi au fost votaţi de doar 1/3 din electorat, deci sunt ilegitimi!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*